1,460 matches
-
infern. Două lacrimi căutau drum pe fețișoara unui copil și întîrziau să cadă în inexistență. Gheorghe privea uimit copilul și, încet, încet, își dă seama că a ucis un suflet de copil. Plîngi, dragul tatii? Mihăiță își ferește ochii și scrutează orizontul cu un interes nejustificat. Nu răspunde. Se ridică greoi, bătrî nește și cu o voce absentă spune: Mai avem 40 de kilometri pînă acasă, tataie. O să ai putere? Copilul își privește tatăl în ochi. Și dacă nu? Eu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela înșelător ca să sorb cu nesaț infinitul, nemărginirea, eternitatea. Coji de nucă duc destine și vise pe întinderea fără margini, peste valuri care, deocamdată, nu cer victime. Ca un dominator absolut scrutez depărtările și aflu destine sugerate doar de luminițele ce se aprind în vile situate pe insulele vecine. Vîntul îmi strică ordinea în părul și așa rebel și eu mă simt dintr-o dată trecător prin timp și fără importanță. Poate doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
evoluției biologice, suntem cei mai eficienți, un om evoluat făcând mai mult decât tot ceea ce-l precedă. N’a demonstrat-o Iisus? „Milenium“, 10 iulie 1999, ora 14,59 39. Știința secolului Dintotdeauna, mai abitir acum, În prag de mileniu, scrutăm viitorul. Dar cum să descifrezi ceva ce nu există Încă, bașca consecințele Încercării de a ocoli un eveniment? Dorință irealizabilă deci. Dar, paradoxal, viitorul se află in nuce În trecut. Așa am scăpat, de exemplu, de obsesia multora: sfârșitul lumii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin acest cuvânt - pisicii, care nu greșește niciodată, cel puțin În lumea ei. O fi asta o „bilă neagră“ acordată meseriei mele, deși e vorba doar de modul În care e ea desfășurată. Anume, dacă omul Își poate permite a scruta, grație filosofiei, mai precis a esenței științelor, viitorul, ar trebui să capete și discernământ. Care, pentru a relua exemplul, ar Însemna să nu producă un Rotveiler, exacerbând În trei etape succesive, caracterul agresiv al speciei canine, de care nu trebuie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi abandonat, la un kilometru de Iași chiar, e sinonim cu moartea. Încerc să deslușesc cuvintele nerostite ale pisicuței. Poate ele sunt „caută În tine esența unei noi deveniri, un fel de puiuț“. Care va fi aceea? Renunț la a scruta. Nu de altele, dar să mai las sămânță de vorbă. „Arpegii duminicale“, 25 martie 2001, ora 17,45 Mulțumesc, prietene Mircea, pentru acea prelucrare a Concertului din Aranjuez cu care ai Încununat prima mea contribuție la emisiunea ta. Fără să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
astfel prezentul nu poate deveni o graniță Între banal și curiozitate. Am tot eu grijă de asta, ca să nu adormiți În prezent: chiar trecutul s’a procopsit cu enigme... pe seama cărora trăiește o armată de istorici, după cum o alta trăiește scrutând viitorul, sau curiozitățile. Două armate care de fapt caută să obțină tot banalitatea, În dorul somnului din Eden. Fără a-l câștiga Însă. Știți ce? Printre cei ce suferă de „insomnie“ e și viitorul meu colocatar; nevoit astfel să vină
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evenimentului cere timp; o carte nu poate fi scrisă În fiece zi; și nici citită. Iar pofta de informare a omului - o treabă firească, biologică chiar, dacă privim la tot ce ne Înconjoară unde, pisică, vrabie și chiar copac deopotrivă scrutează Împrejurimile, pur și simplu pentru a supraviețui - pofta de informare deci, trebuie satisfăcută. E ceea ce trebuie să acopere, zilnic, cotidianul. Ah! ce repetiție, dar intenționată. Cu riscul ca, lipsindu-i timpul necesar maturării, să calce pe de lături. Asta poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ușa s-a deschis și de fiecare dată când își făcea apariția, intra parcă și speranța. Și-a profilat silueta aproape de geam, privirea-i era ațintită pe o hartă a declivității reliefului, prezența sobră, în rest doar tăcere. Fetele mă scrutau cu privirea, doar doar mă voi ridica în picioare. Preț de câteva momente am așteptat un impuls favorabil, deoarece nu doream ca intervenția mea să pară obraznică sau cu un ușor iz de imixtiune. Când domnul profesor și-a schimbat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
1700-1721 s-au aflat contra Suediei, în marele război nordic. Când s-a conturat această coaliție antisuedeză, Carol preluase frânele conducerii doar de trei ani. Era, deci, novice. Trebuia să intuiască și să cântărească foarte exact tabăra adversă. El a scrutat și analizat câmpurile posibile de confruntare. A cugetat și procedat genial. I-a atacat rând pe rând pe dușmani, fiindcă erau, fiecare în parte, puternici. Astfel, cu o flotă modernă de 43 de vase, a debarcat în insula daneză Sojaelland
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că Steluța s-a eliberat deja și a fugit În lumea largă cu tovarășul nostru ăla negricios. Tomică este de altfel singurul pe care pare să-l afecteze cât de cât această veste. - Oare când s-o Întoarce? ne Întreabă scrutându-ne pe toți cu priviri aburite de un reproș Îndurerat. De bună seamă că noi eram vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
găină! Nimeni n-ar putea-o crede! Groapă Aia spune că oamenii de rând o întreabă zilnic de sănătatea mea și că-și amintesc cu drag de mine. Dar asta nu mă interesează. Acum am o singură dorință: să mă scrutez cât mai amănunțit, chiar dacă nu știu încă de ce. Ea zice că pe-aici, când cineva nu vrea să-și dezvăluie celorlalți chinul lăuntric, se duce în pădure, sapă o groapă adâncă și acolo, în singurătatea aceea alveolară, dă glas tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în jurul corolelor de minuni, răpindu-le esența... Mă gândesc că, iată, parfumul acela fin o să se-ntoarcă la viață, împreună cu gustul catifelat al mierii. Vrăjitoare O pisica neagră, cu privirea demonică, mă așteaptă mereu pe după același colț. Ochii ei mă scrutează, aparent indiferenți; și totuși, izbutesc să citesc în ei tortura atroce a unui suflet nobil, încătușat într-un trup de animal. Poate c-ar vrea să-mi spună povestea lui: să fie oare aceea a unui prinț, victimă a făcăturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mi imaginez ceea ce va fi după. Nu trebuie să mă gândesc! Zidul interior Rămân închis în camera asta și urmez escaladarea interioară a zidului. Acolo, în ungherul acela, zăresc în permanență pe cineva care stă la pândă; simt că mă scrutează, ca să profite de momentul potrivit și să mă atace. Am călătorit îndelung ca să ajung până aici. Fiecare are propriul său zid și trebuie să-și ardă viața în întregime ca să-l atingă. Când, în sfârșit, se apropie de țintă, iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
7 și că orice proces democratic are în mod necesar un caracter imperfect. Fenomenul persistent de minorizare, și adesea și de excludere a femeilor de pe scena politică în acest început de secol al XXI-lea se cere deci a fi scrutat de aproape. O asemenea întreprindere trece prin analiza dihotomiei care opune sfera publică și sfera privată și a organizării sociale care, în ansamblul societăților contemporane (cu mai multă sau mai puțină forță, e adevărat) continuă să înscrie în mod prioritar
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și sfera vieții private care configurează și normează organizarea muncilor și structurilor sociale (...): Fenomenul persistent de minorizare, și adesea și de excludere a femeilor de pe scena politică în acest început de secol al XXI-lea se cere deci a fi scrutat de aproape. O asemenea întreprindere trece prin analiza dihotomiei care opune sfera publică și sfera privată și a organizării sociale care, în ansamblul societăților contemporane (cu mai multă sau mai puțină forță, e adevărat) continuă să înscrie în mod prioritar
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
precoce și mustăcioara galică, adusă pe colțurile gurii, cărnoase încă, de copil. Iar în atitudinea lui socială Rimbaud se împletea cu Esenin și alții.”2 Deși este foarte greu să riști pronosticuri de istorie literară, Vladimir Streinu nu ezită să scruteze o clipă viitorul ipotetic (și imposibilă al poetului: „...opera lui neîmplinită conține premise din care ar fi înflorit o spectaculoasă dramă lirică a personalității”; poetul „se îndruma etic către 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 36 2 idem
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
floare de tropice”, cum atât de minunat zice Perpessicius.”4 Dacă Ionel Teodoreanu este judecat din perspectivă stilistică („...stilul său excesiv impresionist, ornat înadins, decorativ, deci răsucit, cârlionțat și deloc epic, e oricum un stil dificil.” 5Ă, Gib Mihăescu este scrutat din perspectiva universului moral și tematic. Multe scene și pasaje au „factură și forță dostoievskiană”, autorul sugerând o evoluție viitoare ce-l poate arăta drept „cel mai înzestrat dintre romancierii noștri de școală rusească.” 6 1 Pagini de critică literară
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
asupra autorului Paginilor de critică literară 1. Perspectiva este alta: mai înaltă și mai cuprinzătoare. La 13 ani de la moartea criticului, adevărurile s-au sedimentat, relieful operei se impune privirii cu o altă forță, personalitatea lui Vladimir Streinu poate fi scrutată acum cu seninătate și detașare, proiectată pe ecranul vast și multiform al valorilor perene. Așa se explică și o serie de obiecții critice pe care Gheorghe Grigurcu le aduce autorului comentat. Vladimir Streinu este un maiorescian. Gh. Grigurcu nuanțează această
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Pare un adevărat miracol!!! Din Nickolson Harbour a Început odiseea acestor coloniști Încrezători că aceste pământuri le va oferi o a doua șansă a vieții. Mă plimb pe cheiurile golfului și simt nevoia să mă așez pe o bancă, de unde scrutez depărtările vălurite de ape. Închid ochii și-mi imaginez tabloul acostării navei engleze „Tory”sub conducerea lui William Hayward Wakefield În Portul Nickolson. Femei, bărbați, copii, cu fețe livide și trupuri supte, haine sărăcăcioase și Încălțări peticite, după un voiaj
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Întinde Încă perdeaua smălțuită de strălucirea puzderiei de steluțe. Acum vreau să simt paralela numită Tropicul Cancerului. Doamne, chiar am trecut-o! Am marcat cu sufletul momentul trecerii, știam că de acolo Începând pot găsi pe cer Crucea Sudului, am scrutat constelațiile, m-am rătăcit printre stele, n-am găsit-o, nu poți găsi, Într-o singură viață totul. Crucea nu poate fi văzută decât seara, așa cum am aflat mai târziu de la membrii echipajului. Continui plimbarea pe bolta cerească, m-am
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
punct de plecare a liberului cuget au prins aripi și puteri nebănuite să înțeleagă măreața operă a creației? Oare de ce m-am oprit și eu, precum alții în decursul mileniilor, la punctul acela minunat de pe vârful unui munte înalt să scrutez orizontul apei, al aerului și al pământului ori astrele focului și ale eterului în încercarea de a înțelege nemurirea sufletului și circuitul luminii? Iubirea nu încetează niciodată. Profețiile vor dispărea, limbile vor înceta. Știința se va sfârși. Căci noi cunoaștem
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
încă nu sublimată prin proces alchimic, înaintea nunții universale, a instaurării ordinii olimpiene la eleni sau din timpul divinităților și credințelor anterioare lui Cristos la creștini. Auzim strigăte de groază; e spaimă nu este pace!883. Mă plec și te scrutez cu un fior Ca-ntr-o lumină de fântână... Tu știi ceva ce limba ta nu-l știe Și să-l rostească nu e cu putință. Știința mută ți-a fost dată ție Și mie graiul cel fără știință 884
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a o expedia la Aiud după sosirea acasă. Ne-am urcat în tren. În fiecare vagon erau agenții securității; cu amabilitate organizată te dirijau spre compartiment, pentru a nu putea lua legătura cu alți călători. Mă oprisem pe coridor și scrutam pe fereastră întunericul. Doi tineri m-au angajat într-o discuție, banală la început, despre munții pe care-i vom traversa. Apoi, părând intrigați de ținuta mea vestimentară, m-au întrebat de unde vin; apoi, cum am ajuns acolo, de când și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înșelător docilă, de parcă undele compacte și-au pus în gând să lipăie peste stânci fără a scuipa vreo urmă de spumă. E o mare densă, radioasă, placidă, foarte frumoasă. Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe bolovani se holbează la mine cu ochi sticloși, lucitori. Un cormoran smântânește marea de glicerin\. Stâncile sunt năpădite de fluturi. Temperatura se menține ridicată. Continuu să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce sub un cer verde paj, mi-am așezat paharul gol într-o crăpătură și m-am cățărat pe o stâncă și mai înaltă, de unde puteam cuprinde cu ochiul întreg întinsul apei. În lumina cadaverică, șovăielnică, m-am pomenit deodată scrutând depărtarea și pândind încordat. Ce așteptam? Monstrul marin? A doua zi, înainte de ora nouă, intram în biserică. Venisem pe un drum ocolit, cățărându-mă întâi pe stâncile aflate de cealaltă parte a digului, apoi cotind prin grozamă în direcția hotelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]