4,809 matches
-
cei din comitet. Nu mă interesează de unde o ai. SÎnt foarte impresionată ! Îi iau cheia și o privesc fascinată, dar pe ea nu scrie absolut nimic. Nici un nume, nici o adresă, nici un logo, nimic. Arată exact ca cheia de la șopronul de scule al tatei, mă trezesc gîndind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să fie acolo ? Ridic ochii spre ea. Știi, se pare că și Madonna e membră. Și Jude și Sadie ! Și actorul ăla nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
îi spuneam bună-dimineața, îi uram noapte-bună, cântam pentru ea și nu dădeam doi bani pe nimic altceva. Și apoi, într-o zi în 1958, după treisprezece ani de asemenea trai, am cumpărat tot din surplusul de război un set de scule pentru cioplit lemn. Nu era surplus din cel de-al doilea război mondial, ci din războiul din Coreea. M-a costat trei dolari. Când l-am adus acasă, m-am apucat să cioplesc coada de la mătură fără vreun scop anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mea bruscă, fiindcă m-a surprins să descopăr că simțeam un oarecare entuziasm. Eram atât de entuziasmat, că am cioplit fără întrerupere timp de douăsprezece ore, de vreo zece ori mi-au scăpat în palma mâinii stângi tot felul de scule ascuțite și tot nu voiam să mă opresc. Când am isprăvit eram murdar, plin de sânge, dar în culmea fericirii. Aveam un frumos set de piese de șah, mărturie a trudei mele. Și mi-a mai venit încă un impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite, că eu încă mă dau de tânăr, aici, la calapod, dar tot îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oftă meseriașul. Încercați în altă parte, ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de acasă și v-o găuresc cum trebuie. Dacă nu vă grăbiți... - Îți dai seama, continuă bătrânul, ca și cum nu-l auzise. Katy, așa cum era ea, o recrutaseră deja. Mi-a spus clar un prieten, pictor mare pă vreme aia, Condrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o facă intra și ăștia de-aici în discuție, două zile i-a ținut Goncea pă masă și pă băutură, dormea în fostele grajduri ale IAS-ului de l-a cumpărat Soporan, de-i prefect acuma, p-atunci era mare sculă la Județeană la privatizare sau la chestia aia de măsura pământurile din avion, care și cum să le dea înapoi, atunci am intrat la menopauză cum se cuvine și n-a mai fost nevoie de nici o fentă chiar de-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
penseta și-i vâră pe rând sub lentila microscopului. Are un Optik Kabinet 70, dacă nu mă înșel asupra numelui, un set de aparate optice pentru tot poporul, cunoscute în comerțul comunist. Adevărul e că nu mai gășești nicăieri așa scule complexe. Azi un microscop, mâine un stereoscop, poimâine o lunetă - Hector nu se plictisește. E la Cibernetică și eu sunt la Management, stăm în Moxa, el s-a transferat din Leu acum două săptămâni. Mă gândeam că e un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
imediat mesajul lui Sally, ca nu cumva să-l ascult mai târziu, din greșeală, și să-mi vină să mă năpustesc cu o rangă asupra robotului. Acesta e dezavantajul de a fi sculptor - de obicei ai o mare varietate de scule la îndemână care te tentează atunci când îți vine întâi să faci ceva și abia apoi să te gândești ce. Mă trecu un val de furie împotriva lui Hugo; dacă l-aș vedea acum, cu siguranță mi-aș urma instinctul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
revistă americană de design interior. Firma cu tavanul pusese la dispoziție instalația pe gratis, în schimbul publicității. Cum a terminat de explicat situația, Amanda a închis. Hugo s-a uitat neajutorat cum reprezentantul celor de la „Twinkledreams“ și-a luat geanta cu scule și a trecut pe lângă el, intrând în hol. Apoi mobilul lui Hugo a sunat din nou. El a răspuns supărat, așteptându-se să fie tot Amanda. La început, nu a recunoscut vocea femeii de la celălalt capăt al firului. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule ale vremurilor moderne atunci când scriitorul s-a plictisit să scrie prostii pe care - este convins de asta - nu le va citi nimeni, niciodată. Se înșurubă în scaun, își trozni degetele, deschise word-ul (cursorul pe pictogramă, dublu click pe butonul stânga
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe care să le port pe stradă, În locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă Învețe niciodată să cos la mașina de cusut - aceasta avea să rămână În exclusivitate a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe care să le port pe stradă, în locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă învețe niciodată să cos la mașina de cusut - aceasta avea să rămână în exclusivitate a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deschide o fereastră a geamlâcului și de a țipa, apoi se îngrozi că bătrânul a murit și alergă în cămașă și-n picioarele goale până în sufragerie, unde bătrânul dormea liniștit, sforăind. Atunci se întoarse în odaia ei, se îmbrăcă și sculă după aceea și pe Felix, pe care-l duse la geam. - Vezi ce se întîmplă aici? Ce zici? Felix se umplu de indignare, la rândul lui, însă Otilia îl sfătui să tacă. - Este inutil, dacă nu e papa, n-au
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reușești, toată viața - două biete bătrâne se vor ruga pentru tine. Nu te duci, te prezinți, diseară, la mine, cu patru sute de lei. Am verificat, au patru L.P.-uri d'ale tale, o să vezi tu pe care... Au și o sculă superbă, trăznită, ai să vezi tu ce fel. Te pup dulce pe fildeș și trăznește-le o piesă dintr-alea și în numele meu... Dacă Andra vine la cinci și eu apar tocmai diseară la zece... Dacă află pe unde-am cântat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar putea lucra pentru dumneavoastră? Să vă scrie texte pentru cântece, de exemplu. - Nu știe să scrie. Vreau să zic că nu poate să scrie tot timpul. Uneori o dor îngrozitor labele. - Oh, o dor labele? - Da. De la lonjeroane. De la scule și dispozitive... Sedevistică. - O, ce interesant. Sedevistică... 218 DANIEL BĂNULESCU mate s-o apuce pe-acolo. Dacă nu par receptive la music, dau drumul mai tare la stații și una o să moară de inimă și alta de ficat." De fapt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
there?" Babă țicnită, ureche de plută, eu sânt cel care-ți aduce ție solo de baterie. Dum-dum!! De dincolo, i se păru că deslușește un glas alertat și asmatic: - Nu e gata, nu e gata!... 214 DANIEL BĂNULESCU - Da. Sedevistică. Scule și dispozitive. Minuni ale tehnicii. Apeși un buton și podul rulant îți deșartă sacul cu piulițe în cârcă... Și, de fapt, ce poftiți? Un binecuvântat moment de tăcere. Luate prin surprindere, femeile se priviră o clipă. Patricia își descolăci privirile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care, instinctiv, și le acoperise cu cotul. Și își răspunse că da. Chiar de nu va cânta cine știe ce muzică faină, alcoolistul mulțumitor o să se descurce. O să capete pe ele bani buni. Spre continua lui surprindere, neînfigîndu-se la bani sau la scule, bețivanul se rezumă însă doar să-l trăznească năucitor cu căpățâna în gură. Și-n deruta totală produsă de plesnitură, mai simți, totuși, cum imbecilul îi decupează, dintr-o singură mișcare, cu tăișul, sfârcul urechii, stângi. Cum îi fură, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în viteză, codri imenși, luminișuri și, din nou, codri imenși. Și însuși Mandravela era invadat de convingerea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor dinspre stradă era împroșcată cu la fel de numeroase dâre de mâzgă, ca tencuiala camerelor zidite prea în apropierea mlaștinei rigolelor! Bătea de 4,36-4,37 după-amiaza. Sinistratul se alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai secundar și limbi fosforescente, sculă a cărei curelușă și-o și încolăcise deasupra încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa întîia cu florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa întîia! O dată se însoară omul! Fotograful dispăru apoi după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți. Își drese părul sub coroana de lămâiță și întinse pliurile rochiei. Birjarul aduse luminările de la trăsură și le rezemă de un perete. 30 Neamțul u chemă, așezmdu-i în fața unei lăzi galbene, care avea un tub terminat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i treacă.. Lina nu-i mai ascultă. Se rezemase de pervazul ferestrei și privea curtea goală. Vântul scutura florile pomilor pe lemnul murdar al meselor. Pe scaune cucăiau lăutarii și cumătră Aglaia se îmbătase la urmă și de-abia o sculă Stere, să meargă înainte, la ei, în groapă, să-i facă patul, că venea cu femeia. Guristul, negru de oboseală, spunea la urechea nașului: Unde naiba o dormi? Unde-o fi, unde-o iubi? Unde-o fi, unde-o fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuțitul, îl întoarse și pe-o parte, și pe alta, îi trecu lama de oțel pe limbă și clipi din ochi, strîmbîndu-se: - Mișto cosor, să n-am spor! De unde l-ai pescuit? Oi fi neam de caramangiu și-ai moștenit sculă bună... Focul pâlpâia la picioarele lor, gata să se stingă. Gheorghe mai aruncă un pumn de talaș și lumina crescu. Cerul bolovănos aluneca tăcut peste malurile sălbatice. Culoarea lui se întunecase spre margini și ucenicul văzu primele stele. Mirosea a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de care năvală. La buza gropii se adunaseră alți ceferiști, lucrători, zidari și gunoieri, ba și un meseriaș cu briciul, Tilică, om necăjit, ridicat din nimic. Era un ăla pipernicit și janghinos, numai sufletu-n el. Avea o traistă cu scule și hârtia primăriei că a plătit în bună regulă lotul, un dos plin de tinichele, tare ca piatra, în spatele lui Matei, cu fața spre Filantropia. Noti-lvenit se oprise întîi la Stere, la cârciumă, se dăduse în vorbă cu Ilie, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]