1,371 matches
-
DE VOI ÎNVINGE... Edemic vis sculptat în roci de gând, Să-l rup aș vrea din locul fără clint Din ne-ndurata clipă picurând Făr-a-ncerca mereu să mă mai mint; Cum s-au mințit sub mistica privire A nesfârșirii, plină de mister, Acei ce dorm de veci
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
tineret, apoi a mers către o altă fată frumoasă, a vorbit câte ceva cu ea, a chicotit și Va a surprins-o Într-un moment când arăta către el. În timpul pauzei, Va a avut posibilitatea să-i analizeze corpul ei perfect sculptat, talia subțire, formele delicat curbate, cu experiența sa acumulată, Va a reușit s-o dezbrace virtual, a comparat-o cu cele două profesoare și a rămas foarte mulțumit de rezultat. Totul arăta perfecțiune și chemare! Băiatul a considerat că este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
răzbuni, dar ea apare și dispare ca o nălucă și nu mai poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu de cadmiu, arme de vânătoare Învelite cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen alb ca laptele, statui de bronz... Bătrânul a ezitat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu am această predispoziție. Nu se află în mine. Nu, a aprobat Manfred. Nu toți au darul ăsta. Probabil că te naști cu el. Să scrii articole pentru ziar. Da, am spus, scrisul este o artă în sine. Ca și sculptatul elanilor. Sau prepararea într-o cratiță a „brânzei de dragoste“, din zer cu unt și zahăr. (în paranteză: Poate că trebuie să explic. „Brânza de dragoste“ se face doar în interiorul Västerbottenului. Eu o cumpăr în borcane mici, din cele legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fulgerul, lumina? Prin urmare, tabloul cu Samson orbit atârna acolo, deasupra patului din camera ei de hotel. Patul era destul de îngust, dar noi doi aveam totuși loc. Avea stâlpi groși, băițuiți în maro, și tăblia îi era împodobită cu ghirlande sculptate. N-a fost așa de greu cum îmi închipuisem să mă culc cu ea. Da, ea se ocupa de mine cu adevărat, exact așa cum promisese când a vorbit în piața din fața autogării. Aici, desigur, nu trebuie făcută nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de un alb pal. Apoi mai era și felul în care se îmbrăca, lăsând intenționat să i se zărească sânii imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu mușchi fermi și bine definiți de fibre alungite, trădând mult antrenament, cu un picior care știa să pășească în așa fel încât să atragă toate privirile trecătorilor, era o ispită de care niciun băiat n-ar fi fugit. În
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu era nimic altceva decât un lac, nori și luna plină. Adâncimea norilor înghițea lumina veiozelor de aramă de pe perete, așa că în cameră era mai tot timpul amurg. Celălalt mal nu se vedea, sub malul apropiat mai era un jilț sculptat. Acolo stătea Eberhart toată ziua, de parcă ar fi fost pe nisipul de pe malul lacului. Pe ochii lui era întinsă o pieliță verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
între Acropole și Golgota? Ele nu se exclud. Dimpotrivă, se completează. Grecii ne-au dezvăluit frumusețea trupului și "posibilul". Creștinismul, rănile sufletului și împărăția de apoi. Patetismul unui trup de martir nu anulează armonia unui efeb grec, cu mușchii admirabil sculptați. Viața însăși e sacră și nu cred că poate fi un păcat recunoștința unui trup întins la soare. Cum nu cred că e o insolență să spun: e omenește să ne agravăm păcatul originar. Mi se poate reproșa că plăcerea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate fi criticat. Duse la Roma și apoi la Constantinopol, picturile lui Zeuxis au dispărut. În sculptură, naufragiul n-a fost total, însă nenumărate statui de bronz, între care și capodopere, au fost topite și nimeni nu cunoaște câte marmuri sculptate au fost sfărâmate sau au nimerit în cuptoarele de var. Cu excepția frizei Parthenonului, toate capodoperele lui Fidias s-au pierdut. Doar din reproduceri, de mai mici dimensiuni, știm cum arăta Athena Parthenos. Din statuia colosală, înaltă de peste douăzeci de metri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
menirea să păzească întinderile de apă până la orizont, și malurile râului, alături de foșnetul palmierilor. Am urcat în turn, pășind prin holul întunecat, până sus. Nu era nimic de văzut în hol. Însă când am ajuns sus, pe terasa cu turnulețe sculptate și decorate cu o diversitate de forme, la fel ca și diversitatea plantelor de pe insulă, am constatat că de acolo se vedea, pe deasupra fluviului, un curent de solzi aurii, plutind înspre ocean. Izvorul trecea pe deasupra, dar părea să se reverse
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
devin grădina ta, shangdi di liwu prin care să adulmeci parfum de caprifoi pe unde cuvintele tale să poată fi șoptite pe îndelete unde să poți să te ascunzi și să zburzi când vrei să te poți legăna în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și aștept să fiu luată de mână. șase în primul loc: mergi pe un îngheț teribil, auzi gheața crăpând sub tălpile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cafenii, cu zahăr brun, cu amăreala migdalelor tale. luo na, atât vreau și eu, atât sper: un balansoar de ba da. nouă în primul loc: înainte de a pleca, înghite toate motivele tale de a pleca, și pe cele de piatră sculptată, și pe cele de piatră brută, și pe cele de nisip, și pe cele de cioburi, și pe cele de șerpi, și pe cele de broaște, și pe cele de petrol albăstrui, și pe cele de detergent, și pe cele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grei încât, atunci când planau, păreau să atârne de fire invizibile. Mi-a făcut plăcere compania lor. Nu și-ar fi prăpădit acele sinucigașe pe mine. Dedesubt se aflau dalele pătrate ale grădinilor semipavate - ochiuri de apă și mici fântâni, mobilă sculptată, o femeie în salopetă care își mânuia foarfeca țăcănitoare. Păsările New York-ului își băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu arsă la Crematoriul Învierea, care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu și Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat, tras de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu voiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala. Cenușa fetei umplu o urnă ce avea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și disperare, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe-un gheridon din colțul odăii și, chiar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele neogotice, sculptate și lăcuite, șifonierele în stil franțuzesc provincial se înghesuie în jurul nostru. Cabinetele de colecții edwardiene din lemn de nuc, oglinzile victoriene, etajerele neorenascentiste. Nuc și mahon, abanos și stejar. Picioare cu ornamente sferice, picioare în formă de clepsidră sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ordinea superioară a lucrurilor, cum au murit soții Stuart? zice. O întreb cum a aflat de descântec. Atunci când i-a murit fiul, Patrick? Și ea merge pur și simplu mai departe, lăsându-și degetele să alunece de-a lungul muchiilor sculptate, de-a lungul suprafețelor lustruite, mătuind mânerele și mânjind oglinzile. N-a fost nevoie de prea multe săpături ca să aflu cum i-a murit soțul. La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în pat, fără nici un semn, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
l-au găsit pe șeful dumneavoastră? Din poșeta cu alb și galben scoate un cleștișor lucios, argintiu, și o șurubelniță, atât de curate și de ascuțite, că ar putea fi folosite pe masa de operație. Deschide ușa unui șifonier imens, sculptat și lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în redacția de știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bucăți, fără mânerele de la sertare și ornamentele metalice. Au ajuns aici vândute ca rebuturi, iar Helen Hoover Boyle le-a pus din nou cap la cap. O femeie tânără, de două ori mai tânără decât mine, stă la un birou sculptat stil Ludovic al XIV-lea și se uită la un radio cu ceas. Pe plăcuța de pe birou scrie Mona Sabbat. Lângă radioul cu ceas e o stație de interceptare a frecvenței poliției, care pârâie. La radioul cu ceas o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
băgat Stridie anunțul, să-l fi băgat poliția, nu știu. Stând amândoi în picioare și uitându-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din clipa în care am venit pe lume? Îl am sau mintea mea e controlată de vraja lui Helen? Stând în fața unui șifonier neoclasic din nuc natur, cu o imensă oglindă fațetată aplicată pe ușă, Helen mângâie stâlpii și ghirlandele sculptate și zice: — Nu vrei să dobândești nemurirea împreună cu mine? Asemenea acestei mobile, călători în viața de după moarte, privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le preda, Smărăndița părea isteață. Pe Nică școala nu-l interesa, Căci era plin de viață. Până când, într-o zi, Într-o zi oarecare, Părintele la școală sosi Cu un „cadou” cam mare. Era Calul Bălan, frumos, Din lemn curat sculptat, Cu Sfântul Neculai, maiestuos, Ca o viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el, când am căzut într-o groapă și m-am lovit de ceva foarte tare. Când am ridicat privirea am văzut că m-am lovit de o ușă. Ușa era din lemn masiv, de o mare splendoare. Avea numeroase ornamente sculptate și nu m-am putut abține să nu o deschid. Am deschis ușa și am intrat într-o altă pădure. Totul era diferit. Copacii aveau trunchiul de argint și frunzele de aur. Le studiam cu toată atenția. Străluceau extraordinar de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]