KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

brusc. „Sportul, domnilor, este consumul de energie fizică în condiții obligatorii de competiție și de totală neproductivitate“. Ciungii, chiorii, strâmbii urlă sălbatic „mai departe“, “încă, încă“, „mai departe“. O femeie învățată, cu un singur ochi, lovește figurile cu coatele și scuzându-se cu un „iertați, colega“, își face loc spre catedra mea. Ridic mâna. Liniște. Pentru noi, domnilor, șoptesc eu, e important nu sportul, nu esența acestuia, ci gradul lui de influență, acțiunea lui asupra societății și, dacă-mi dați voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
fugă, mă trase pe scări și după asta pe sală, până la ușa camerei; ajunși acolo, scoase cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai în noua mea locuință cu un sentiment straniu. Totul se întâmplase prea repede și, din cauza nopții nedormite, simțeam cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

un asemenea caz în secția pe care o conducea? Seara trecută, cinaseră singuri. Simion venise acasă târziu de tot. Cu excepția lui Cristi, toată familia se dusese la culcare. Puțin înainte de miezul nopții, auzise o bătaie discretă în ușa camerei sale. Scuză-mă că te deranjez așa târziu! spusese Pop intrând în încăpere. Am văzut pe sub ușă lumina aprinsă și m-am gândit că nu dormi. Nu-i nici un deranj. Poftim, intrați! îl invitase Cristian lăsând din mână cartea pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în momentul în care Cristi întorsese capul, Vasilică apăsase pe declanșatorul aparatului de fotografiat, orbindu-l. Luminițe colorate îi jucau acum în fața ochilor, în timp ce retina rănită refuza să mai vadă ceva. Vă rog să mă iertați, n-am vrut! se scuză speriat agentul. Nu mă așteptam să vă întoarceți chiar acum. Lasă, nu te mai scuza! spuse Toma care se ridicase în picioare, frecându-se la ochi. Zi mai degrabă la ce te-ai gândit! Îmi pare rău! Pe onoarea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cerți, agent? întrebă Toma fără să-și ia ochii de pe geam. Ordonați? Dacă ai ceva de spus, vorbește cu voce tare! îl îndemnă Cristi tot fără să-l privească. Nu mai mormăi ca un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi dădui seama că mă auziți. Văzând că Pohoață tace, Cristian îl îndemnă din nou: Hai, dă-i drumul! Spune, ce te frământă? Domnule inspector, eu rămân la părerea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
supărat! răspunse Maricel care pricepuse aluzia. A fost o neînțelegere regretabilă. Fii pe pace, nu sunt supărat. Gata, trebuie să plec. La revedere! Maricel îl conducea pe Cristian spre ieșire, mergând la jumă tate de pas în urma lui, cerându-și scuze fără încetare. Vă mai așteptăm pe la noi! Bine, măi Maricel! Am să mai vin. Și, să fie într-un ceas bun! îi ură Maricel oprindu-se în ușă. Poftim? Să fie într-un ceas bun! repetă acesta, zâmbind cu gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acela unde trebuie? Astăzi, am venit unde spuneai tu că ar trebui să facem cercetări. Nu asta voiam să zic. Eu întreb ce căutăm. Habar n-am, ridică inspectorul din umeri, orice. Adică? întrebă insistent Pohoață. Vă rog să mă scuzați domnule dar, concret, ce ne așteptăm să găsim? Ți-am spus că nu am nici o idee. Să vă spun ce cred eu, dar... nu vă supărați! Iar începi? Cât suntem singuri, nu te mai formaliza! Ai permisiunea mea. Aha, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Băiete, nu vorbi așa! Crede-mă că fac tot ce-mi stă în putință! Deși vorbea cu obidă, moșul nu părea supărat, arăta ca un bătrânel pus în dificultate care încerca să se scuze că nu-i în stare de mai mult. Eu mă gândeam că poate vom găsi împreună o cale să ne îndeplinim datoria, continuă el, dar dacă vrei să o întrebi și pe Ileana, n-am nimic împotrivă, e foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
el după câteva clipe în care se foise căutându-și o poziție comodă în care să-și așeze trupul mătăhălos. Văzând că inspectorul nu spune nimic, șeful secției de poliție din Baia de Sus se întoarse spre ginerele său: No, scuză-mă, dacă am dat buzna! Am vrut să profit de faptul că nevastă-mea e ocupată cu cel mic, ca să pot vorbi cu tine în liniște. Dacă te deranjează, putem amâna pe altă dată. Cristian Toma n-avea chef de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ușor. Deschise repede ochii, la timp pentru a vedea spinarea bătrânului la numai o palmă în fața sa. Ce s-a întâmplat? tresări acesta. Nu mai fă lucruri din astea! M-ai speriat, nu te-am auzit venind. Iartă-mă, se scuză Cristian, încercând să-și ascundă zâmbetul fericit, e întuneric și nu te-am văzut. Voi avea grijă să nu se mai întâmple. Era mai mult decât mulțumit, toiagul reîncepea să se comporte așa cum trebuia. Încă nu știa de ce, poate datorită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

animalic, ca o bocitoare bătrînă. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să-i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați-mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i-o mai văzuse. „Toți sînt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plîngă-n hohote. Trupu-i era cutremurat de spasme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
la romanele CÎini de vînătoare și Coloane de sare ca și la placheta de versuri Stele căzătoare, va căuta să sugereze aberanta teză despre iubirea ca incest, ca „tentativă de Încălcare a tabuurilor și de trăire a catharsisului În subconștient“! Scuzați-mă, dar cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth-Swanson să-l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth-Swanson - scuzați-mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dînsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind „Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămîn siderată, cum s-o fi simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

de ce nu vin să voteze, punem întrebarea familiei, pe care o cunoaștem, salut, să trăiești, sunt eu, da, tot acolo ești, de ce n-ai venit încă să votezi, că plouă știu eu, încă am manșetele pantalonilor ude, da, e adevărat, scuză-mă, am uitat că ai spus că aveai să vii după prânz, sigur, ți-am telefonat pentru că pe aici lucrurile sunt complicate, nici nu-ți imaginezi, dacă ți-aș spune că până acum n-a venit nimeni să voteze, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
opoziție cu adevărat demnă de acest nume, adică partidul de centru și cinci, nimic mai mult decât cinci, îndărătnice, imobilizate la perete, Am votat cu partidul de stânga, ar spune fermi, dar în același timp cu tonul celui care se scuză pentru o încăpățânare pe care nu-i stă în putere s-o evite. Ceea ce rămâne, acel imens rest de patru sute cincisprezece răspunsuri, trebuia să fi spus, de acord cu logica modală a sondajelor, Am votat în alb, Acest răspuns direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
exprimat în lege, Nimeni nu poate fi obligat, sub nici un pretext, să dezvăluie votul său, nici să fie întrebat despre aceasta de vreo autoritate. Iar când, pe tonul cuiva care nu dă prea multă importanță chestiunii, punea a doua întrebare, Scuzați-mi această curiozitate a mea, nu cumva ați votat în alb, răspunsul pe care-l auzea restrângea în mod abil contextul chestiunii la o simplă chestiune academică, Nu, domnule, n-am votat în alb, dar dacă aș fi făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
o, îndrăzneală sublimă, cu subînțeles în glas, scor alb, ca să vadă ce iese. Și ceea ce ieșea era egal cu zero. Mai devreme sau mai târziu venea întotdeauna momentul întrebărilor, Vreți să-mi spuneți, vă rog, cu ce partid ați votat, Scuzați-mi curiozitatea, nu cumva ați votat în alb, și atunci se repetau răspunsurile deja cunoscute, când solo, când în cor, Eu, ce idee, Noi, ce fantezie, și imediat se aduceau motivațiile legale, cu toate articolele și alineatele lor, expuse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
făcut decât să-și exercite un drept pe care legea li-l recunoaște în mod explicit, prin urmare, a vorbi de rebeliune într-un caz ca acesta, pe lângă că este, așa cum îmi imaginez, o gravă incorectitudine semantică, sper să mă scuzați pentru faptul că intru pe un teren în care nu sunt competent, este și, din punct de vedere legal, complet neavenit, Drepturile nu sunt abstracții, răspunse sec ministrul apărării, drepturile se merită sau nu se merită, iar ei nu le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
grijă, E vreo epidemie, Nu cred, Un cutremur, Nu ne aflăm într-o regiune seismică, n-au fost niciodată cutremure aici, Vreo inundație, vreo revărsare, De mulți ani râul nu mai crește până la maluri, Atunci, Nu știu să vă spun, Scuzați-mi întrebarea pe care am să v-o pun, Sunteți scuzat chiar înainte de a o pune, Nu cumva ați băut, spun asta fără intenția de a vă jigni, un pahar în plus, așa cum trebuie să știți, ultimul e întotdeauna cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
într-o regiune seismică, n-au fost niciodată cutremure aici, Vreo inundație, vreo revărsare, De mulți ani râul nu mai crește până la maluri, Atunci, Nu știu să vă spun, Scuzați-mi întrebarea pe care am să v-o pun, Sunteți scuzat chiar înainte de a o pune, Nu cumva ați băut, spun asta fără intenția de a vă jigni, un pahar în plus, așa cum trebuie să știți, ultimul e întotdeauna cel mai rău, Beau numai la masă și întotdeauna cu moderație, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
descurcați-vă, dacă credeți că frige ciorba, suflați în ea, Nu vă enervați, eu am vrut doar să vă avertizez, Încă nu știu în legătură cu ce, Chiar dacă aș vrea, n-aș ști să vă explic, Atunci mi-am pierdut vremea aici, Scuzați-mă, vă așteaptă prietenul, Nu mă așteaptă nici un prieten, voiam doar să plec, Atunci vă mulțumesc că ați rămas un pic mai mult, Domnule primar, Spuneți, spuneți, nu vă formalizați, Dacă sunt în stare să înțeleg ceva din ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
în alte manifestații, Veniți și veți afla imediat, Ați părăsit dreapta, unde v-ați clădit întreaga carieră politică, iar acum ați trecut la stânga, Într-una din zilele astea sper să înțeleg unde am trecut, Domnule primar, Nu mă numiți primar, Scuzați-mă, a fost forța obișnuinței, vă mărturisesc că mă simt dezorientat, Aveți grijă, dezorientarea morală, plec de la premiza că dezorientarea dumneavoastră e morală, e primul pas pe calea care duce la anxietate, de aici înainte, așa cum dumneavoastră vă place atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
lipsa de respect, îi spuse jumătatea, Nimeni nu e nerespectuos față de mine, draga mea, profită de bunătatea mea, asta da, E același lucru, replică ea, stingând lumina. Telefonul sună din nou după nici cinci minute. Era din nou ministrul apărării, Scuzați-mă, n-aș vrea să vă întrerup odihna binemeritată, dar din nefericire nu am altă soluție, Ce mai e acum, Un amănunt pe care nu l-am observat, Ce amănunt, întrebă prim-ministrul, fără a disimula un început de iritare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
că ministrul de interne va vorbi la radio la ora șase, televiziunea și ziarele rămân pentru după aceea, important în cazul acesta este radioul, Este aproape ora cinci, domnule prim-ministru, Nu e nevoie să mi-o spuneți, am ceas, Scuzați-mă, voiam să spun doar că timpul e scurt, Dacă scriitorul dumneavoastră nu e în stare să înjghebe treizeci de rânduri într-un sfert de oră, cu sau fără sintaxă, e mai bine să-l dați afară, Și ce va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
răspândi, a face public, Aprobat, constat cu satisfacție că nu-ți sunt străine dicționarele, N-aș spune-o nici propriei mele soții, Vrei să spui că nu-i vei povesti nimic, Nimănui, domnule președinte, Dă-mi cuvântul dumitale de onoare, Scuzați-mă, domnule președinte, chiar acum, Imaginează-ți, am uitat că mi l-ai dat deja, dacă mi se va șterge iar din memorie, domnul șef de cabinet se va însărcina să mi-o amintească, Da, domnule, spuseră cele două glasuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]