119,853 matches
-
Corpul încremenește într-un mulaj doar după ce viața l-a părăsit, așa că orice ordine este una postumă. De aici, ca artificiu prozastic purtat în epocă, ideea "dublului calendar", a exfolierii timpului, a torsiunii lui în așa fel încît evenimentele de seamă să se împletească printre celelalte, ordinare, într-un fel de colonadă stilistică lipsită de structură de rezistență, doar cu multe "brîuri", toate slabe. Alăturările de cifre, de zile din calendar sînt semnificative doar retrospectiv, cînd legăturile se văd mult mai
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
de stăpânire a lumii. Fostul filosof livresc păstrează viu și incisiv reflexul interogativ despre starea lumii, în alcătuirea ei socială concretă: diversă și dezastruoasă. Marele Călător voia "să afle ceva", un secret ultim al lumii. Martorul, adică naratorul, își dă seama că "Sey era purtătorul unui mesaj ancestral". Ca în proza eminesciană sau ca în imaginarul romanticilor germani, Sey Mondy al lui Alexandru Ecovoiu caută - explorând și tărâmurile de dincolo - Ideea care să rezume lumea, adevărul ultim, Cartea primordială. Călătoria e
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
secretul, longevitatea marelui cunoscător al lumii. Esențializarea intrigii își asociază ca atracție centrală cultivarea unei enigme. Toate coordonatele romanului conduc spre dezvăluirea unui secret. După mai multe nopți de mărturisiri, fotograful, substitut al naratorului dar și al Scriitorului, își dă seama intrigat că nu știe "cine era, cu adevărat, cel mai neobișnuit om pe care-l întâlnise vreodată". Avea aparențele derutante ale unui militar în Legiunea străină, dar și ale unui explorator dintr-o expediție științifică. Era câte ceva din toate acestea
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
cei care s-au ocupat de descoperirea secretului doctorului Honigberger, mai puțin naratorul actual, au dispărut într-un mod misterios. Biografia lui Honigberger, începută de Zerlendi, este întreruptă într-un punct esențial. Misterul se amplifică însă pe măsură ce exploratorii își dau seama că nu există o soluție profană a inteligibilității, iar ei înșiși se lasă convertiți la această nouă realitate spirituală. Imposibilității de a înțelege secretul i se adaugă simultan o dramă a incomunicabilității experienței-limită. Bariera comunicării dintre lumi ar fi impusă
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
recepția cea mai convenabilă: "N-am vrut să ofer o critică monotonă a criticii, un discurs egal cu sine, lipsit de relief, mărturisește autorul. Am cedat sentimentului că despre un fenomen bogat, de o mare varietate și vitalitate, putem da seama mai bine, mai nuanțat și mai atrăgător folosind tipuri multiple de discurs". E oferit astfel un răspuns indirect opiniei conform căreia "concepția teoretică" s-ar exclude de la sine, într-un mod impardonabil, din volumele ce încearcă a examina literatura actuală
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
de facto, (auto)biografiile lor, scrieri ce, regretabil, apar subestimate de "codurile instituționalizate" ale profesiei de critic, istoric, teoretician literar, coduri tiranice care tind să reducă la neant ființa auctorială, "omul concret" din spatele textului. Astfel autorii se pomenesc neluați în seamă în identitatea lor ireductibilă, puși în paranteză, anonimizați. Un obiectiv al cercetării luminate s-ar cuveni să devină restituția personalității, factor activ, imprevizibil, în natural impact cu cel al impersonalizării, pasiv, codificabil: "Istoria criticii românești poate fi urmărită și ca
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
începutul deceniului șase, în care, printre altele era reprodusă declarația soției uneia dintre victimele acelei campanii. Aceasta, indignată de modul în care au fost sancționate ideile "progresiste" ale soțului ei a reflectat în fața camerei de luat vederi: "mi-am dat seama atunci că Statele Unite sînt pe punctul de a deveni o țară fascistă, pentru că primul lucru pe care îl face un regim fascist este să-i oblige pe oameni să-și țină gura". Dar, se întreabă Alexandru Călinescu și noi pe
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
sovietice ale căror conduceri îi lingușeau mai mult sau mai puțin servil pe stăpânii de la Kremlin. Atât la Berlin, cât și la Köln am avut discuții deosebit de interesante cu universitari germani din diferite domenii. Cu acest prilej mi-am dat seama cât de aspru judecă ei imixtiunea grupului WAZ condus de Bodo Hombach în politica editorială a României Libere. Deserviciul pe care-l face acesta României prin susținerea puterii în încercarea ei de limitare a libertății cuvântului este considerat pe drept
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
cu complicitatea unui prieten, redactor la Editura Meridiane, Victor Adrian (din pricina cărților lui Iordan pe care le-a editat, acest prieten a fost obligat să părăsească editura și a murit apoi în circumstanțe suspecte). Cînd "forurile" păcălite și-au dat seama cît de dinamitard e albumul, el era deja tipărit și mult lăudat în străinătate. Opt ani mai tîrziu, tot la Meridiane, se publică America Latină: Sugestii pentru o Galerie Sentimentală, conținînd texte extrem de curajoase despre esența malignă a dictaturilor. Sub pretextul
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
un sfert... Eventual, încearcă la Antena 1, să le ții tovărășie băieților aceia simpatici care prezentau în vremurile lor bune "Știrile de sâmbăta asta"... -Te referi cumva la Ovidiu Uscat și Constantin Trofin ? -Se poate, da' n-am băgat de seamă... S-ar putea să fie vorba doar despre o coincidență, o confuzie, un ghiveci, o saltimbanciadă, un circuit închis, un dus-întors între penbil și ridicol, o... Ei, sărmanii, nu au decât rolul de a demonstra lumii, inclusiv, clujenilor, cum se
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]
-
adevărat că m-am gândit uneori să mă scufund pentru totdeauna în mare (sau, odată, în lacul Ohrid din Macedonia), după un lung înot. Dar, după cum se observă, "gustul de poem" a învins "gustul de înec". Deși doi poeți de seamă și de origine română, Paul Celan și Gherasim Luca, s-au aruncat și s-au înecat în Sena... Oricum, marea e o stihie misterioasă și chemătoare în adânc, poate pentru că m-am născut din ea, o dată cu amoebele... C. P.: Să
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
în joc, cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de concretul faptelor și existențelor particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria oamenilor ce slujesc unei "morale a convingerii", vizând amintitul "optimum etic" și se opun eticii forței și puterii, acelei "morale a realității" care, prea adesea, nu e dispusă
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
faptelor și existențelor particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria oamenilor ce slujesc unei "morale a convingerii", vizând amintitul "optimum etic" și se opun eticii forței și puterii, acelei "morale a realității" care, prea adesea, nu e dispusă să țină seama de exigențele morale propriu-zise și acționează în funcție de interese strict politice, de conjunctură. Cei doi scriitori se regăsesc alături, din păcate de data aceasta, și prin comuna lipsă de ecou pozitiv a reacțiilor lor critice la adresa ideologiei și puterii totalitare sovietice
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
spațiu al fetișizării fariseice sau numai opace, ca și al amestecului viclean cu valori modeste ori expirate, ambele operații practicate de "paznicii templului". Opinia lui Ion Bogdan Lefter este, spre onoarea d-sale, tranșantă: " Fie că își dau ori nu seama, cei care se revoltă astăzi împotriva dezbaterilor asupra lui G. Călinescu - sau asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
și un om de spirit. Poate surprinde și vocea lui: subțiratecă (la fel ca întreaga-i constituție), adică deloc Ťtunătoareť, cum ți-ai închipuit - poate - după autoritatea pe care i-o știai. Prinzi apoi tot felul de inflexiuni care dau seamă de inteligența elastică, finețea, ironia și, în general, simțul ludic (în sensul cel mai profund) al personajului. Spunînd personaj mă gîndesc și la faptul că Nicolae Manolescu are același stil Ťartistť" și în vorbire, cultivînd ceea ce am numit o ușoară
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
literară într-o experiență delectabilă. Toate aceste trăsături devin și mai evidente în cele mai recente cărți ale sale (mă refer la volumul apărut în 2002, Sulla letteratura, pe care îl prezentam atunci în paginile României literare, și mai cu seamă la culegerea de studii și articole despre traducere, Dire quasi la stessa cosa, apărută în 2003). Nu mai este, apoi, un secret pentru nimeni că semioticianul este dublat de prozator, în fapt principalul motiv care i-a atras atât popularitatea
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
de o luciditate și de o finețe exemplare, în timp ce Eco - cercetătorul semnelor și teoreticianul par excellence - s-a hotărât, de la un anumit punct, și cumva împotriva propriilor pronosticuri, să devină romancier. Paralela cu Calvino ar putea deveni interesantă mai cu seamă în contextul dezbaterilor mai noi privind nivelarea de gen dintre literatură și critica/ teoria literară. Vom reveni poate cu un alt prilej. Întorcându-ne la traseul parcurs de Eco, punctul de răscruce despre care aminteam este, desigur, anul 1980, când
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
plătit-o cu bani, trebuie să se distreze (...) Cred că amuzamentul este ceva serios", nota Calvino într-o scrisoare adresată lui Carlo Salinari). În cazul lui Eco, însă - și nu de foarte multă subtiliate este nevoie pentru a băga de seamă lucrul acesta - dincolo de intenția de a delecta, de a-și amuza cititorul, ghicim o lungă serie de concesii făcute mecanismelor pieței. Așa s-ar explica și faptul că de la Numele trandafirului (1980) la Baudolino (2000), valoarea romanelor sale pare a
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
se intitulează chiar Memoria de hârtie.) La Solara (a se remarca similitudinile fonice cu Solaris și implicit sugestia unui îndepărtat paradis), Yambo reușește să recreeze, pas cu pas, nu numai (sau nu în primul rând), propria istorie, ci mai cu seamă pe aceea a unei întregi generații. Între Giovinezza și Pipo non lo sa, între Mussolini, Salgari, Flash Gordon și canțonetele difuzate de recent înființata radiodifuziune italiană, copilăria lui Yambo pare a se fi scurs la fel cu aceea a milioane
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
ambalăm, totuși. Dl. Ciprian Șiulea a venit doar cu o propunere, aceea de a se desființa Uniunea Scriitorilor spre binele ei. Teoria redresării prin lichidare e un patent care-i aparține. Lucrurile oarecum se complică dacă e să se țină seama de Statutul U.S. unde, la art. 59, scrie: Desființarea Uniunii poate fi hotărâtă numai de Adunarea Generală prin votul a două treimi din numărul membrilor acesteia, iar lichidarea patrimoniului se face potrivit legii". Dar, la urma urmei, de ce-l tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
crengistă (deci tradiționalistă, mai ales în romanul comic al lui Vasile Vasilache, Povestea cu cocoșul roșu), dar lipsesc cu desăvârșire semnele unei receptivități din modernitatea romanului (Camil Petrescu, Anton Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade etc.). E greu să-ți dai seama că George Meniuc (născut în 1918) e din aceeași generație cu Laurențiu Fulga (n. 1916) și Marin Preda (n. 1922), că Vasile Vasilache (n. 1926), Ion Druță (n. 1928), Aureliu Busuioc (n. 1928), Vladimir Beșleagă (n. 1931) și Serafim Saka
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
-și noteze într-un carnet asociațiile de idei rezultate în urma lecturii. Notațiile sale reprezintă rezultatul unei selecții, or, crede eseistul ieșean, în momentul în care operează o selecție, un cititor devine "împotriva voinței sale, probabil și fără a-și da seama - un cititor specializat, profesionist, prin urmare un critic (s.a.)" (p. 19). Din această perspectivă, criticul devine, ca la Al. Paleologu, "un cititor sceptic, asemănător mai degrabă cu degustătorul decît cu băutorul adevărat" (vezi p. 19). Ulterior însă, eseistul amestecă planurile
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
aflat era din cale afară de delicată. Șerban mi-a replicat că fratele său s-a exprimat elogios în repetate rânduri la adresa mea; că avea în general un mare dispreț față de critici (de Comarnescu îndeosebi!...) și că și-au dat cu toții seama din cuvintele sale că eram singurul care putea să aibă un ascendent asupra lui. Emoționat de cele auzite și din dragoste și recunoștință față de Țuculescu, în cele din urmă am acceptat și m-am dus să-l văd, împreună cu soția
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
aceasta îl ferise de subordonări care să-i afecteze fondul genuin, imboldurile native, originalitatea. Era dornic să învețe, dar învățătura și-o trăgea din propria experiență, din eșecuri și izbânzi, din scrierile și exemplul genialilor mânuitori ai penelului, mai cu seamă moderni, pe care nu ezita să-i invoce: Cézanne, Van Gogh, Paul Klee... îmi răsună și acum în minte glasul cald și emoționat cu care spunea: "Vreau să las țării o operă care s-o cinstească. Cred că am izbutit
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Pe peretele din față, în stânga, Poarta infernului. Jos, rezemate și așezate alături, două picturi strălucitoare, cu pasta bogată, plină de sevă, în culori vii, cu galbenuri, negruri și albastruri intense. M-am apropiat să le privesc mai bine. "Bagă de seamă - mi-a atras Țuculescu atenția - sunt proaspete și încă ude, vezi să nu-ți murdărești hainele!" L-am întrebat când le pictase. Mi-a răspuns: "Pe prima ieri, pe cea de-a doua, azi dimineață". I-am cerut voie să
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]