112,413 matches
-
urmând ca tinerii învățați, cândva, în viitor, și când limba noastră se va fi perfecționat, să pătrundă, eventual, și ei în desișurile unde locuiesc musele lui Omer și Virghil... Leonachi, constatând limitele graiului și culturii noastre, cu obiectivitatea iluministă a secolului XVIII, încheie astfel, premonitoriu: „Eu (spuind adevărul) vrui să mă repez într-o zburată, tocmai în vârful mintelui acestui, unde e sfântarul muselor, ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al lor; dar ce folos! Căzui și eu cu mulți
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al lor; dar ce folos! Căzui și eu cu mulți alții depreună, și căzui tocma într-o baltă, unde n-auzii decât broaște cântând!... * Puțini scriitori români au intuit soarta poporului nostru, cu secole în urmă, fie și cu ajutorul unei jucărele... Al unei inteligențe formidabile, de fapt. Balta, mocirla în care ne aflăm astăzi, căzuți sau adânciți în ea printr-un regim atât de stricăcios... ca p și de și s-ul unei caricaturi
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
Gellu Dorian, Liviu Antonesei, Nicolae Panaite, Adrian Alui Gheorghe), fapt ce ar putea sugera o abordare în spiritul a ceea ce Cornel Ungureanu numește o „geografie literară”. Dar alături de aceștia apar și cîteva glorii ale poeziei din a doua jumătate a secolului XX, poeți originari din alte zone decît Moldova (Ștefan Augustin Doinaș, Gellu Naum, Mircea Dinescu). În schimb lipsesc poeți cel puțin la fel de importanți, lăsați probabil pentru volumele viitoare, în virtutea unei logici care îmi scapă (Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Șerban Foarță
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
fost, pe rând, succese stimabile, dar insuficient iubite de un număr “semnificativ” de spectatori. Fiind vorba despre o capodoperă percepută ca atare în lume, aici, la noi ar fi de evocat popularitatea. Oedip este însă o operă singulară, muzică de secol XX, care nu intră în categoria celor ușor asimililabile. Ca în toate lucrările mari de George Enescu o muzică de extremă densitate. Ultima premieră semnată în regie și decor de Petrika Ionescu pătrunde în cea mai simplă filozofie “estetică” a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
astăzi, supradimensionate, emoționale și nu întotdeauna argumentate estetic. În fine, după atîția ani, tot un regizor de teatru vine să pună în scenă această partitură grea și să-i ofere o dimensiune epatantă vizual, modernă, în perfectă concordanță cu dinamica secolului 21. Petrică Ionescu a părăsit România acum treizeci de ani, este stabilit la Paris, se bucură de o carieră internațională recunoscută și apreciată, este un personaj cu o imaginație debordantă, îndrăzneață, ieșită din tipare, lucru care se vede din plin
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
uneori. Nu mă integrez părerilor care vorbesc despre o punere în scenă prea comercială - astăzi se întîmplă multe în montările de operă, iar la noi domnește o prăfuială teribilă. Meritul regizorului este și acela de a scoate trupa dintr-un secol și a o aduce în secolul cu care este contemporană artistic. Ce mi s-a părut mie excesiv se leagă de dimensiunile scenei, parcă reduse pentru asemenea spectacol al grandorii. Totuși, soluția lui Petrică Ionescu de a redimensiona astfel, pentru
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
vorbesc despre o punere în scenă prea comercială - astăzi se întîmplă multe în montările de operă, iar la noi domnește o prăfuială teribilă. Meritul regizorului este și acela de a scoate trupa dintr-un secol și a o aduce în secolul cu care este contemporană artistic. Ce mi s-a părut mie excesiv se leagă de dimensiunile scenei, parcă reduse pentru asemenea spectacol al grandorii. Totuși, soluția lui Petrică Ionescu de a redimensiona astfel, pentru receptarea contemporană, RITUALUL și valențele lui
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
fost inspirat de Kenneth Starr... Păcat de scenariu, altfel succint și la obiect, și de Rush, a cărui interpretare e, ca de obicei, fabuloasă. Nu același lucru se poate spune despre Visul unei nopți de vară, varianta 1999, plasată în secolul XIX și echipată cu biciclete. Dar care păstrează ambianța inocentă a originalului, se sprijină pe prestația actoricească și pe atmosferă, și e fidelă, în mare parte, textului lui Shakespeare. Ceea ce, la o adică, e special: în orice adaptare cinematografică a
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
Bergmann. E vorba despre o traducere: romanul a fost publicat inițial în Franța, la Ed. Lattés, deducem că după 2000 (pe contrapagina de titlu nu se specifică, așa cum s-ar fi cuvenit, anul), de vreme ce are ca subtitlu O jumătate de secol mai tîrziu, iar subiectul îl constituie anii '50 în România, în special în mediul literar. Din datele de pe coperta a IV-a aflăm că autorul (al cărui nume mie îmi era necunoscut), s-a născut în 1930, e absolvent al
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
mie îmi era necunoscut), s-a născut în 1930, e absolvent al celebrei Școli de literatură de pe șoseaua Kiseleff, a fost redactor la "Scînteia tineretului" și la "Gazeta literară", unde semna cu pseudonimul Miron Dragu în deceniul al șaselea din secolul trecut, iar din 1964 s-a stabilit la Paris. Acolo s-a reprofilat, devenind critic de artă și expert (specialist în perioada Empire), colaborator la reviste importante și romancier. Tinerețea unui comisar politic e un roman autobiografic, inspirat din experiențele
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
exorcism, o "mărturie împotriva lui însuși și dovadă că a fost prima victimă a crimelor pe care le denunță", că s-a făcut în aceste pagini "comisar politic al propriei anchete și își montează propriul proces", așteptînd verdictul cititorului din secolul XXI. Nu sînt atît de naivă încît să nu bănuiesc și în prolog un artificiu literar pentru captarea cititorului, îndemnat să vadă în povestea personajului Miron un itinerar exemplar și în arhitectura cărții, "criptograma unor mărturisiri profunde și în alt
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
profundă, creatoare a tradițiilor (ontologice, culturale, folclorice). Pentru exemplificarea acestora, semnalam în continuare șapte recente repere ale exegezei brâncușiene, care reconfirmă, cu asupra de măsură, posteritatea vie, în continuă efervescenta reinterpretativă și reevaluatoare, a personalității și operei sculptorului român în secolul XXI. Brâncuși inedit. Însemnări și corespondență românească Ediție de Doina Lemny și Cristian-Robert Velescu Editură Humanitas, București, 2004 Volumul apărut la Editură Humanitas mi se pare a fi unul dintre evenimentele vieții culturale românești din 2004, trecând din păcate aproape
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
ar zice, orice s-ar face, operă lui Brâncuși rămâne pentru timpurile viitoare singurul pivot solid. Opera lui Brâncuși - nu este expresie locală, ea este șexpresiaț esență celei mai înalte expresii a purității universale și va rămîne de-a lungul secolelor viitoare singurul obstacol peste care nu se va putea trece ...". Remarcabilul aport al volumului apărut la Editură Humanitas la prezența - dar mai ales viitoarea - exegeza brâncușiana este completat de capitolele Corespondență cu și de la compatrioți, Comenzi publice de monumente: documente
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
volumul de față prezintă câteva dintre cele mai semnificative scrieri ale literaților și artiștilor contemporani care, pe lângă amintirile despre omul Brâncuși și narațiunile despre mediul în care acesta a creat, oferă noi perspective asupra poeticii unuia dintre marii artiști ai secolului XX". Gabriella Di Milia, Brâncuși (n. 190 din seria Art Dossier) Giunti Gruppo Editoriale, Firenze, 2003 Sumarul numărului 190 al seriei italiene din Art Dossier ne indică următoarele capitole de analiză a personalității brâncușiene: De la România la Paris; Muză dormind
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
pe peliculă porți, cruci, acoperișuri de biserici, instantanee din natură în care regăsim, cu privire retroactiva, motive din sculptură brâncușiana. Apoi, Ion Miclea reface semnificațiile, parcursul originar al complexului de la Târgu Jiu, cel mai important de acest fel din sculptură secolului XX, insistând, de pildă, pe surprinderea titlului inițial de "Masă familei" sau pe diferite unghiuri-perspectivă asupra Coloanei, "simbol al satului românesc și simbol ce unește cerul cu pământul, pasăre umanizata, semn al aspirației spre absolut" cum a definit-o Mario
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din activitatea sculptorului". Alte studii din acest catalog reflectă câteva din noile direcții de exegeza brâncușiana. În Reconfiguring Brancusi's formative years: Hobița-Craiova-Bucharest, Sanda Miller examinează climatul cultural de la finele secolului XIX, care a făcut cu putință forjarea proiectelor brâncușiene. Provocarea pe care opera lui Brâncuși o adresează și astăzi convențiilor limbajului sculpturii este analizată de Alexandra Parigoris în The road to Damascus, iar studiul lui Jon Wood, We are no
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
viață, la cutumele, instituțiile și filosofia trecutului." Precum adăuga analistul: " fără a uita nici privilegiile medievale aferente." În fapt, argumentează I. C., am făcut parte, în perioada interbelică "și din Europa să-i spunem bună - în mod sigur normală - a secolului, și in Europa cea rea." încât am sporit și martirologia veacului și istoria cruzimii! Fixat pe ceea ce numește versantul nocturn al istoriei, cel malefic "către care se îndreaptă, cu inexplicabilă obstinație privirile admirative, parcă halucinate ale actualei generații", Iordan Chimet
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
am văzut, până la urmă, struțul. Ulterior am mai însumat câteva rateuri majore, cărora cu chiu cu vai le-am supraviețuit superb... Tragedia fundamentală a anilor �30-'40 ar fi fost, în viziunea lui Iordan Chimet, problema minorităților, rană necicatrizată a secolului al XIX-lea, prilej de a aborda delicatul contencios al antisemitismului. întru care, un întreg capitol - Stelă funerară pentru Draculaland - discută contribuția regelui Carol al II-lea - condotier balcanic! - la alterarea sistemului democratic în România. Sunt numite piesele grele ale
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
Vasilache Avangardiștii zeflemiseau Universitatea pentru aerul ei de bunică vioaie, dar foarte suspicioasă cînd e vorba de schimbări. De fapt, pentru fardurile în nuanțe pastel care-i "îndulceau" pedanteria severă. Totuși, universitățile, scoase de sub "patrafirul" constructului cultural de la început de secol, de still life cu profesori și studenți, sînt, astăzi, dacă nu caravane în mers, măcar "furnicare" între ziduri. Interesantă pentru scriitor, care nu face, de obicei, teoria bunei direcții, este mai ales a doua imagine: frenezia tuturor azimuturilor. Despre facultate
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
aduce cărții dinamismul perspectivei, ieșirea din schema previzibilă și din linearitatea studiului critic, deci din periculoasa monotonie. Operațiunea de istorie literară pe care Constantin Călin o stăpânește cel mai bine și o exploatează cel mai mult este contextualizarea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, poeții "constituiau o minoritate exotică și misterioasă care contraria" (p. 11), cu atât mai evident cu cât luăm în seamă un târg de provincie cum e Bacăul. Numărul poeților crește simțitor în Regat în intervalul 1899-1916, adică
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
de această boală, dar ea exista printre obsesiile simboliștilor, cu mulți poeți morți prematur (numele lor, obscure, poate cu excepția lui Panait Cerna, sunt contabilizate la p. 22-23). Foarte interesantă e și observația despre prestigiul literar al anarhismului la început de secol XX, urmată de constatarea că "Bacovia avea fibră de anarhist" (p. 137). Ce implicații în operă au avut goana socialistă după ideal și criza acestui ideal vedem din alte contextualizări și raportări la Ibrăileanu, Vlahuță, Macedonski, Delavrancea, Iosif și mulți
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
Pavel Șușară Deși experiențele modernității și, în particular, avangardele începutului de secol au dovedit cu prisosință că artistul plastic poate fi un teoretician și un estetician la fel de abil pe cît este de îndemînatic în practica propriu-zisă, inerțiile noastre mentale nu ne-au eliberat încă de prejudecăți segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Esca și zâmbetele complice dintre Mihai Constantin și Dana Războiu la gafe sau bâlbe; fără Andreea soțului ei Zaharescu; fără vocea scăldată în sentimentalism a Valentinei Fătu și mărinimia lui Silviu Brucan de a ne mai acroda o jumătate de secol pentru a încerca să scăpăm de tranziție; fără insistențele exasperante ale Alessandrei Stoicescu și sobrietatea lui Robert Turceascu... -Da, m-a parodiat Haralampy, vom sta Duminică de duminică în familie... -Nu!, am zis hotărât - o să vedeți... Și-am plecat în
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
ie (mândrie, prostie, beție, măcelărie); celelalte apar tot mai mult ca preluări din registrul cult. Excepția formulată ca o subregulă nu este atît o trăsătură intrinsecă a sistemului lingvistic, cît o regularizare impusă în procesul relativ recent (din ultimele două secole) de normare a limbii române, în care pare să fi acționat în bună măsură criteriul estetic-eufonic. În 1863, B.P. Hasdeu publica, în Lumina, Iași, nr. 15 (Rapsodii gramaticale), câteva observații despre genitivul feminin articulat; el constata că în epocă apăreau
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
citată ar fi fost de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel diferențiată de cea nearticulată: acestei filosofii. Reținem de aici cîteva lucruri importante: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, formele în cauză apăreau ca nefixate grafic, iar pronunția filosofiii era considerată normală, dar inestetică. În propunerea unei modalități de scriere, criteriul estetic-eufonic era hotărîtor. În monografia sa Structură și evoluție în morfologia substantivului românesc (1970), Paula
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]