1,533 matches
-
și-a donat moșia de la Geoagiu (care valora un sfert de milion de forinți) societății EMKE, asociația culturală a maghiarilor din Ardeal. Pe această moșie, cu un teren de peste 200 de ha, a fost înființată o școală agricolă pentru elevii secui și ceangăi. În 1892 a donat două case din Orăștie tot societății EMKE, drept pentru care a fost ales președinte de onoare pe veșnicie a acestei societăți. Groful („contele”) Kocsárd Kún s-a stins din viață la 11 ianuarie 1895
Kocsárd Kun () [Corola-website/Science/314284_a_315613]
-
încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului îngloba în administrarea sa majoritatea populației săsești din această regiune. Funcția de prepozit al Sibiului era una din cele mai importante investituri regale care necesita confirmarea papei. Prepozitura avea sediul
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și aleagă în mod liber judele. Începând din anul 1366, Ludovic I amplifică drepturile sașilor și desemnează pentru Bistrița ca instanță de
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea), Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței. Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „"națiune politică"” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei. În primă instanță, denumirea „"Nationsuniversität"” (Universitatea Națiunii) poate induce în eroare, dar prin descompunera cuvântului în componentele sale regăsim termenii latini „"natio"”(popor, etnie) și „"universitas"” (întreg, totalitate). Prin urmare, în această sintagmă
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
atestare documentară venind din anul 1470, când este consemnată sub denumirea de "Jobbagisthwanfalwa" (Satul iobagilor). Conscripția din 1733 consemnează 365 de credincioși greco-catolici care aveau preot și biserică, pentru ca, mai apoi, în 1839, localitatea să fie consemnată ca locuită de secui și români, aceștia din urmă având două biserici care deserveau 133 de greco-catolici și 30 de familii de neuniți (ortodocși). Șematismul greco-catolic de la 1900 precizează că, la acea dată, componența localității era: 49 români greco-catolici, 270 romano-catolici, 70 reformați și
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]
-
a domnit până la 1363, în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Urmașii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Mare (Marea Neagră), stabilind în calea tătarilor tabere de ostași secui, de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci). Pe vremea lui Dragoș, Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați, râurile Ceremuș și Siret, de o parte și de alta a râului Moldova
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
lui József Pataki au vizat în principal relațiile regatului angevin cu Țara Românească, istoria politică a țărilor române în prima jumătate a secolului al XVI-lea, diferite aspecte economico-sociale ale dezvoltării Transilvaniei în secolele XVI-XVII, istoria contactelor științifice maghiaro-române, istoria secuilor. A cercetat în colaborare cu Lajos Demény răspândirea mișcării husite în Transilvania și cauzele răscoalei din 1437. A fost distins cu premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române pentru cercetarea documentelor de la Nürnberg, referitoare la domeniul de la Hunedoara. A cercetat în colaborare
József Pataki (istoric) () [Corola-website/Science/314858_a_316187]
-
mozaică) în anul 740, deși nu avuseseră nimic în comun”" cu evreii. Autorul și autorii citați de el afirmă despre hazari că sunt „turcomani din stepele scitice”. Această identificare reprezintă obiectul unei îndelungate controverse istorice. (Vezi și comunitățile caraite.) Uneori secuii ardeleni, în special cei care fac parte din "neamul" (clanul) "Abraham", sau asa zișii "koromza" (busrmani sau "kalizok") au fost de asemeni asociați cu hazarii.
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
este una sintetică, și aproape toate substantivele pot fi alăturate ca să formeze un cuvânt nou. Dicționarele se limitează la înșirarea cuvintelor compuse mai des folosite, iar "várhely" este un cuvânt maghiar specific, deci rar folosit. Numele se trage de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabilisera aici în drumul Tătarilor, care stăpâniseră cetatea între 1224 și 1359. Aceeași etimologie de "loc unde a fost o cetate, ruină" este atribuită indirect Orheiului și de Dimitrie Cantemir, care localizează Orheiul Vechi la
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
(maghiară: "csángó") este denumirea etnografică și populară comună a trei grupe de oameni: Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul ceangăilor a fost de 1.370. Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi. , în terminologia românească prin ceangăi se înțelege doar ramura din
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
în terminologia românească prin ceangăi se înțelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceștia se disting prin particularități lingvistice și prin bogăția de tradiții și artă populară. Analizele genetice au demonstrat însă că nu există înrudiri între ceangăii ardeleni și secui. Potrivit recensământului din 2011, numărul ceangăilor este de 1.536. Primele atestări ale cuvântului csángó: - 8 iunie 1443: actul de donație al lui Ștefan, fiu al lui Alexandru cel Bun: ""această adevărată slugă a noastră, pan Iliiaș Sanga, a slujit
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
1772: preotul Péter Zöld redactează o petiție în numele comunității ecleziastice din Nicorești, în care cei din Nicorești se plâng împotriva ungurilor din Lonka, numiți ceangăi ("csango dictis") ""Péter Zöld nu a creat artificial un etnonim, cum afirmă Anton Coșa. Preotul secui a transpus în scris o realitate pe care a constatat-o personal. La fel cum a făcut peste șase decenii Incze Petrás, care era originar din mijlocul acelor comunități de ceangăi și a trăit toată viața între ei."" (Marius Diaconescu
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
mai mare parte a ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók"). Între variantele dialectului ceangău-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
din anii 1227 și 1234, ultima deja vorbește despre asimilarea lor de către români . În secolele XV-XVI numeroși sași și maghiari din Transilvania au continuat să se stabilească în spațiul extracarpatic. După încercarea generalului Nikolaus von Buccow să-i încorporeze pe secui în nou-createle regimente de grăniceri, soldată cu opoziția unor săteni și represiuni din partea autorităților, care au culminat cu Masacrul de la Siculeni din anul 1764, zeci de mii de secui trecând Carpații și stabilindu-se în Moldova. În secolul al XIX
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
extracarpatic. După încercarea generalului Nikolaus von Buccow să-i încorporeze pe secui în nou-createle regimente de grăniceri, soldată cu opoziția unor săteni și represiuni din partea autorităților, care au culminat cu Masacrul de la Siculeni din anul 1764, zeci de mii de secui trecând Carpații și stabilindu-se în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă. Conform unui punct de vedere îmbrățișat de o parte a istoriografiei
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
apariția a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamț și lași. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoși în afara celor trei națiuni medievale (unguri, sași și secui), s-au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “"surghiuniți de celelalte neamuri
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
a lipsei recunoașterii naționale. Numărul exact al ceangăilor e greu de stabilit, și depinde de sensul în care folosim termenul "ceangău". Evaluarea exactă a ceangăilor este grea fiindcă mulți dintre ei refuză să declare etnicitatea lor actuală (după rromi și secui în cazul ceangăilor este cea mai mare diferență între numărul evaluat la recensăminte și numărul estimărilor științifice). Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul persoanelor care au ales să se declare
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
uni popor migrator, cu caracter turc, venit dinspre est, și având o ornamentație aparte. Noii veniți s-au integrat în societatea avară fără conflicte. Unii cercetători istorici, ca de exemplu arheologul maghiar Gyula László presupun că aceștia ar fi fost secuii (vezi "teoria dublei cuceriri", "kettős honfoglalás"). Pentru a asigura securitatea drumurilor comerciale din est, Carol cel Mare, care i-a învins pe avari, întemeiază în anul 800 în estul Imperiului Franc "Marca Avară", situată pe teritoriul de astăzi al landului
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighișoara Vlad Țepeș. În anul 1514, când războiul țărănesc a lui Gheorghe Doja, se răspândește în aproape întreaga Transilvanie, țăranii din jurul Sighișoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat). În anul 1600 cetatea este atacată de trupele conduse de Mihai Viteazul și mai târziu este atacată și prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viață din cauza plății unei răscumpărări de 50.000 de
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
amploarea susținută de unii istorici, a fost, totuși, o realitate. Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după "Jus valahicum antiqua lex", obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV-XV, cu drept de vamă încă din secolul al XIII-lea
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
VI-lea și secolul al XII-lea a fost marcată de pătrunderi în mediul autohton de populații migratoare (slavi, maghiari, avari,etc). În secolul al XII-lea dar și în secolul al XIII-lea această zonă a fost colonizată de secui, care pe parcursul conviețuirii cu populația autohtonă au creat o cultură proprie și originală. Importanța economică a acestui județ este bazată pe bogăția subsolului în hidrominerale și gaze mofetice. Rezervele de ape minerale de mai multe tipuri hidrochimice, sunt valorificate pe
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
exemplu la Alba Iulia). Printre puținele documente oficiale dintre cele mai vechi ce atestă prezența românească se numără și două acte emise de regele Béla al IV-lea (1235-1270) în anii 1256 și 1262. Ambele izvoare confirmă prezența românilor, alături de secui, la cumpăna secolelor X-XI pe teritoriul Regatului arpadian, în calitate de "contribuabili la veniturile regale" (împrejurare ieșită din comun dacă se are în vedere că diverși istorici care contestă continuitatea românească susțin că sosirea tardivă a „păstorilor valahi nomazi” ar fi dovedită
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
amplu proces de colonizare. Regii Ungariei s-au văzut nevoiți să invite coloniști din diverse popoare, precum sașii (populație mixtă germană și vallonă), Cavalerii teutoni, pecenegi, uzi, cumani. Alături de unguri, un rol important în ocuparea Transilvaniei l-au jucat așadar secuii și, începând cu mijlocul secolului XII-lea, în perioada domniei regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), precum și sașii, supranumiți în documentele oficiale în latină "saxones". Concomitent cu aceste procese, regii Ungariei au procedat la organizarea unor structuri proprii
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
în cadrul districtelor regale ale Brașovului și Bistriței. Între 1325 și 1329 sistemul administrativ și juridic al comitatului Sibiului a fost reorganizat. Începând cu 1486, adunările generale ale obștii sașilor au purtat denumirea "Universitatea Națiunii Sașilor" ("Universitas Saxonum" sau "sächsische Nationsuniversität"). Secuii au beneficiat și ei, în cursul secolului al XIV-lea, pe teritoriul lor de locuire (Székelyföld), în estul și sud-estul Transilvaniei, de o organizare administrativ-teritorială pe scaune și de privilegii similare. Din cele șapte unități administrativ-teritoriale secuiești originare ("Universitas Siculorum
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
autorității centrale, afectată și de disputele dinastice, restaurată abia în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-1342). Începând cu finele secolului al XIII-lea și, mai ales, în secolele XIV-XV, grupurile privilegiate ale societății transilvane, nobilii, sașii și secuii s-au constituit treptat în stări, același statut avându-l până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și românii, constituiți în "Universitas valachorum". Datorită structurii preponderent etnice a stărilor, ele au fost denumite oficial pe la 1500 nationes (națiuni). Membrii stărilor
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]