3,225 matches
-
Nu prea știu... Dumneata ce zici?” „Este, În orice caz, chiar dacă ar fi adevărat. Violează una dintre legile silogismului. Nu se pot trage concluzii universale din două cazuri particulare.” „Și dacă stupidul ai fi dumneata?” „Aș fi În bună și seculară companie.” „Ei, da, stupiditatea ne Înconjoară. Probabil din cauza unui sistem logic diferit de al nostru, stupiditatea noastră e Înțelepciunea lor. Toată istoria logicii constă În a defini o noțiune acceptabilă de stupiditate. E prea de tot. Orice mare gânditor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai aveam în Botoșani: tanti Clemanza și tanti Mizi. Două surori care la un loc adunau 189 de ani. Doar ele mai rămăseseră dintr-o familie numeroasă, din care o parte emigrase în Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul lor compus din două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
duritatea vieții. Dă din cap și zâmbește: e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și metrou. He-he! Mai ales metroul l-a impresionat. El se aștepta ca în țara asta dintre continente să găsească codri seculari și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe post, și un avocat. În două ore cît am mîncat, nimeni nu a pomenit ceva despre legalitate. și am ajuns la Buziaș. Mai fusesem acolo în tinerețe. Acum era o ruină. Promenada aco perită din lemn traforat din parcul secular, o bijuterie unică în România, atîrna în franjuri putreziți, iar în Vila Franz Josef niște chiloți erau agățați la o fereastră. „Un străin nu ar putea înțelege nimic din asta !” - zice soția mea, pe un ton cu o octavă mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii. Pe urmele acestor cuvinte și lăsînd imaginația să zburde dincolo de ele, se configurează astfel un adevărat matriă moniu, urmele unor preluări și domesticiri seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
isprăvim nici o opțiune, nici cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine), acesta are acum mijloacele de a deveni subiectul propriului său vis de modernizare și astfel de a ieși din seculara inegalitate sat - oraș. Cît de benefică va fi (este) această schimbare pentru ceea ce ne-am obișnuit să numim „tradiții” este discutabil. Cum va schimba această automodernizare peisajul cultural al satelor este o chestiune problematică. În orice caz însă, refuzul de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
inimii filosofului, și tocmai această intenționalitate este criteriul pentru care se consideră oportună evaluarea raportului ei efectiv cu puterea politică. Filosoful nu are mijloacele, nici tehnicile puterii, cu toate acestea poate alege să devină consilierul celui puternic. Filosoful caută brațul secular. În această căutare, nelipsită de ambiguitate, se inserează instrumentalizarea. Instrumentalizarea este reciprocă: principele este instrumentalizat de către filosof, iar filosoful de către principe. Deoarece, pe plan operativ, principele este, de departe, mai expert decât filosoful, în general acesta din urmă este mai
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ultimativă a Guvernului Sovietic remisă Guvernului Român la 26 iunie 1940, orele 2200 În anul 1918 România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană. Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forța a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi. Acum
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fulger din senin, nota ultimativă a URSS din 26 iunie prin care, sub amenințarea imediatei intervenții armate, cerea evacuarea Basarabiei și Bucovine de Nord. Uniunea Sovietică cerea evacuarea Basarabiei pe motivul că această provincie s-ar fi găsit în unitate seculară cu Rusia, că ea ar fi „populată în principal cu ucraineni” și că ar fi fost „luată cu forța” de către România. Față de aceste motive ținem să constatăm că teritoriul revendicat de către Uniunea Sovietică între Prut și Nistru a făcut timp
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pătrați și o populație de 482.630 de suflete. Timp de una sută de ani Basarabia a stat sub stăpânirea rusească, păstrându-și însă cu sfințenie tradițiile, instituțiile și vechea sa legislație românească. Iată la ce se reduce pretinsa unitate seculară a Basarabiei cu Rusia. Populațiunea principală a Basarabiei a fost și a rămas cea moldovenească sau românească, care, din prisosul ei, a populat, în scurgerea veacurilor, și regiuni întinse dincolo de Nistru până la Bug, fapt care a determinat Uniunea Sovietică să
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ultimul caz, de „a se separa”. Aceste sensuri nu au legătură cu contextul religios și de aceea ne interesează relativ mai puțin. În orice caz, prin această rădăcină se pot formula atât concepte legate de cult, cât și de viața seculară; traducerea greacă a LXX și-a găsit un termen tehnic, ceea ce în Vulgata se constată doar parțial. 15.2. Originea anului sabatic Dat fiind caracterul în primul rând agricol al acestei practici, cel puțin luând în considerare atestarea sa în afara
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ce-i prin țară; De ce-a văzut, e-atât de indignat, Că s-a întors mai trist ca un păcat. Puși doar pe hărtănit bravi patrioți, Cum să le-ascuți o țeapă la toți? De-am masacra toți codrii seculari, N-ai cum ciopli de-odată atâția pari. Sau să îi strângi pe toți sub o zidire, Să îi afumi, unde găsești clădire? El punga o lăsa în drumul mare Și acasă i-o trimitea fi-te care Astăzi îți
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93456]
-
mai arătoase, pentru a se arăta cât mai dichisite înaintea Măriei Sale. Citești zeci de volume de memorii și dai la tot pasul de relatări sinaiote despre a căror localizare actuală nu știm nimic. Unde este casa lui Iorga, cu brazii seculari, de unde l-au răpit legionarii? Unde au stat mareșalul Antonescu, Argetoianu, Gafencu, Gigurtu, Zarifopol, C. Angelescu, Djuvara, Delavrancea, Cămărășescu, Eugen Cristescu, Miron Cristea, Ghiculeștii, Cantacuzinii și alte zeci, sute de nume (familii) de același calibru? Care este istoria Mănăstirii, a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
București, carte de bucăți) despre jaful halucinant la care era supus cimitirul, lucrurile s-au schimbat enorm: nu se mai fură cu camionul, nu mai dispar peste noapte statui, busturi, capace de-o tonă și sute de kilograme de lanțuri seculare botezate „fier vechi“. Acum, totul se face mult mai subtil. Adevărat, ce s-a pierdut a rămas pierdut. Între atâtea altele, s-au cumpărat cavouri istorice cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trădând boierește) spre Rusia franco (sau ger mano)-filă, ori către austro-maghiarime, deprinzându-ne sadomasochist cu duplicitatea bizantină, jocul viene zo-budapestan și tranzacționalismul balcanic (salvator material, dar sinucigaș metafizic). Doi: persistența neomogenizării celor trei mari provi n cii cu amprentări seculare violent divergente - ruso-leșească în Moldova, germano-maghiară în Transilvania, turco-greco-bulgară în Valahia, ca să nu mai vorbim de Bucovina și Dobrogea, ori de ponderea elementelor iudai ce, armenești, albaneze, săsești, italienești, ucrainiene, sâr bești ș.a.m.d. Trei: blestemul (feeric!) al arderii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cumplită care-o carac terizează și să-l accepte, după valuri de furie și redute pam fletare, pe Carol I. Odată aluvionate circumstanțele istoric agravante și ate nuante, diabolizarea persistentă a înseși ideii de bogăție ni se etalează ostentativ. Dependentă secular de stângismul francez, mare parte din Opinia dâmbovițeană s-a arătat adeseori gata să beregățească bogăția în numele netreb niciei, să sufoce elitarismul productiv de dragul egalitarismu lui atoatedistrugător, să scuipe și să calce-n picioare bla zoanele, indiferent dacă era vorba
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în jur, ar observa destule cazuri de "expatriere" interioară. Am căutat să-i conving pe cei înclinați să exagereze lipsa de civilizație de la noi, în comparație cu lumea în care se află acum, că țăranul român are în spate o experiență metafizică seculară ce-i lipsește fermierului american, însă n-am avut impresia că erau dispuși să observe golul din progresul material, atât de impunător în America. Un bătrân care se cheamă, în prezent, "John" mi-a povestit că a fost printre apropiații
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și mărăcinișurile ghimpoase, ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari seculari. Brusc, semnalul nevăzutului clopot s-a stins. Ca și cum ar fi fost o ființă vie, acesta i s-a arătat călugărului de parcă ar fi vrut să-i transmită dorința Domnului: „Acesta este locul pe care va trebui să ridici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
de care mai culturale, toate interesante, rotunjind aura unei combustii a creativității, a ascensiunii conștiinței culturale naționale cu acces calitativ la universalitate. O Postfață esențială Cartea evocărilor se încoronează, cum nici nu se putea mai bine, cu o Postfață a secularului Pan M. Vizirescu, scriitorul martir 23 de ani zidit într-un loc de taină după ce fusese condamnat, în contumacie la muncă silnică pe viață, în procesul ziariștilor și scriitorilor, de “tribunalul poporului”, în 1945. Pan M. Vizirescu, talentul atât de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Se bucură că își poate face de cap nestingherită. Nu vrea să facă rele dar uneori le face. Un alt glas, mult mai așezat și mai puternic vine tot de afară: ─ Ana, Ana, sunt și eu pe aici, bătrânul stejar secular de pe vremea lui Ștefan cel Mare, eu, prietenul vacanțelor tale petrecute la bunici. Frunzișul meu verde bogat s-a dus din cauza omizilor și a otrăvurilor din pământ și din aer. Noi, arborii cu frunziș bogat, strângem de obicei praful și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar acum s-a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui Verde Împărat. ....Praful și otrăvurile își vor face de cap... (Auziți, copii? Arborele secular tocmai izbucnește în plâns.) Ana vrea să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui Verde Împărat. ....Praful și otrăvurile își vor face de cap... (Auziți, copii? Arborele secular tocmai izbucnește în plâns.) Ana vrea să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine și veți avea iar frunziș verde, bogat! Arborele se liniștește: Dacă tu spui, așa va
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a fost doborâtă acum câteva zile de o furtună cumplită. Nu știu dacă e opera zmeilor. Ce știu este că zmeii au tăiat bătrânii codrii de dinaintea arborilor de acum. Pădurea asta tânără căzută la pământ e urmașa acelor codri seculari pe care i-au ucis zmeii, deci e o pădure fără părinți, care n-are nici înțelepciune de-ajuns și nici cine s-o apere. Peste ea a venit furtuna de acum, a scos din rădăcini copacii și i-a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o pădure fără părinți, care n-are nici înțelepciune de-ajuns și nici cine s-o apere. Peste ea a venit furtuna de acum, a scos din rădăcini copacii și i-a prăbușit pâlcuri- pâlcuri pe versanți. „Pădurile vechi, pădurile seculare nu cad sub furtuni” a vorbit, ca pentru el însuși, Artistul în timp ce privea cu părere de rău, de jur împrejur, la pădurea căzută. Acum oftează: ─ „Într-o pădure cu arbori de sute de ani, bătrânii arborii îi apără cu trupurile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]