1,859 matches
-
măsura posibilului. Orientarea temporală diferențiază net, așa cum am mai avut ocazia să ne convingem, leninismul de toate celelalte ideologii "burgheze". Drepturile sociale și economice, "libertatea pozitivă", așa cum a numit-o Isaiah Berlin (2001) erau singurele care contau în cadrul leninismului romantic. Semantica lor era însă doar în aparență "burgheză", deoarece aceste drepturi nu se puteau exercita spontan, în afara direcțiilor și limitelor impuse de către partid. În Constituția RSR din 1969 le găsim enumerate succint. Cele mai importante ar fi: "dreptul la muncă", la
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
integral" se făurește "pe baza colaborării internaționale a proletariatului din toate țările"" (Brejnev: 1978, 207; subl. în orig.). Sub îndrumarea legitimă a Uniunii Sovietice, s-ar putea adăuga. "Internaționalist", în vocabularul leninismului sistemic, are un sens aproape identic raportat la semantica generală a termenului. Pentru leninismul romantic însă, "internaționalismul" nu putea începe decât de la național. Astfel, "patriotismul revoluționar socialist" reprezenta "chezășia solidarității internaționale, el neputând fi interpretat drept naționalism îngust sau o politica de izolare națională, după cum, desigur, și internaționalismul rămâne
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ceaușescu Pace"", o firească și strălucită îngemănare" (Mică enciclopedie...: 1984, 63). În vocabularul leninismului romantic Ceaușescu însemna România la nivel intern și "pace" la nivel internațional. Din păcate, nici "spiritul mic-burghez" al societății române, nici "burghezia" occidentală nu au adoptat semantica romantic leninistă a imaginii despre sine în care Ceaușescu credea neabătut, așa cum ne demonstrează memoriile lui Silviu Curticeanu, și pe care a făcut eforturi permanente să o promoveze. În final, înainte de a trece în revistă pe scurt orientarea economică a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să-i obligăm pe tineri în ce limbă să învețe" (Națiunea socialistă: 1972, 136). Spiritul "democratic" în care PCR ar fi abordat problemele minorităților și problemele sociale în general ar fi contravenit unei astfel de măsuri. Dar, așa cum știm deja, semantica romantic leninistă a democrației nu are nimic în comun cu accepțiunea "burgheză" a termenului în afară de denumire. "Democrația muncitorească revoluționară" a "poporului muncitor unic" pe cale de a se naște i-ar fi condus mai devreme sau mai târziu pe tinerii minoritari
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Templul misterelor sacre / 13 Vechile cutume și ritualul / 15 3. Legendele luminii interioare / 18 4. Lecția de arhitectură / 23 5. Elemente de ritualistică contemporană / 30 Semnificația definiției din dicționar / 30 Funcțiile ritualului / 32 Tipologie și complex ritual / 33 Sintaxa și semantica ritualului / 35 6. Simboluri, ceremonial și sacru / 36 Relațiile simbolurilor cu sacrul / 36 Tâlcul relațiilor simbolice / 41 Templul și reprezentările simbolice / 51 Relațiile dintre ceremonial și simboluri / 57 7. Magia ca formă de ritual și totodată libera practică a sacrului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
contrast izbitor între înțelesul ritualului și modalitatea sa de interpretare, aceasta din punctul de vedere al funcției sociopsihologice sau ceea ce nu este o negației a primului aspect valoarea religioasă a ritualului ca o expresie specifică a realității transcendente. Sintaxa și semantica ritualului Viața eternă constă tocmai în a produce etern opoziția și a o împăca etern. Cunoașterea unității în opoziție înseamnă cunoașterea absolută 38 (tr.a.). Scopul ritualului este de a înțelege comunicarea și înțelesul tacit. Acest aspect este închis în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de aceea și ritualul se desfășoară într-un spațiu sacru. De unde și importanța desfășurării acestuia în timp și spațiu, într-un context deosebit, într-un templu brahmanic, egiptean, mayaș sau catedrală creștină. Orientarea temporo-spațială a acestor structuri este esențială pentru semantica acțiunii ritualului. Când obiectele particulare, dansurile, gesturile, muzica și îmbrăcămintea sunt incluse în studiul, în structura și în înțelegerea comportamentului ritual, atunci putem descrie și explica ritualul uman39. Vom reveni cu amănunte asupra simbolurilor și a ritualurilor de fiecare dată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la o interpretare exhaustivă sau plenară a ritualului, dar reflectă o unitate greu de imaginat a tuturor variantelor întâlnite la culturile străvechi și noi ale lumii, comportamentul ritual deosebindu-se doar prin limbaj, care este singurul capabil prin sintaxă și semantică să explice evoluția istorică a omului. Misterele lemuriene, urmate de cele uigure, indiene, atlantice, egiptene (ale lui Isis și Osiris), pelasge s-au transmis în Tracia unde existau misterele lui Cotys, ale zeiței Bendis și ale zeiței Hekate în Samotracia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Redescoperim atâta înțelepciune în lumea simbolurilor încât e greu să discerni ce anume din realitatea imediată sau de mult dispărură e real sau doar simbol și cât de mult se îmbină aceste două aspecte ale unei gândiri din ce în ce mai apropiate de semantica virtuală. Sunt ritualuri care folosesc în mare măsură această ultimă sintagmă, încât fac parte din uzanța timpurilor moderne, chiar dacă ele sunt repetate de sute de mii de ani. Astfel ritualul de purificare, cu extindere universală în viața privată sau socială
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cunoștințele noastre se capătă prin experiență, prin învățare. Ceea ce este parțial greșit. Cum să uiți zestrea genetică și influența noosului atoatecunoscător? Dar Kant a introdus priorismul în filosofie. Conceptele pure ale înțelegerii (înțelegere și nu intelect care nu are o semantică clară, ca termen filosofic, în limba română), se raportează a priori la categoriile obiectelor 1185. Kant era de părere că puritatea rațiunii, adică ceea ce avem noi în mintea noastră fără un alt ajutor exterior nouă, este format din aceste categorii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Conflicts: The Bible and Astronomy, Mercury (March-April 1998), pp. 20-24. 247 Seth Shostak; Religion, Science, and E.T., Mercury (May-June 1998), p.31. 248 Sfântul Coran, Al-Talaq 12. 249 Illuminarea nu este iluminarea unei străzi sau a unei camere, ci o semantică deosebită specifică acestui studiu. 250 Sfântul Coran, Al-Shura, 29. 251 id., Al-Nour 45, 252 id., Al-Nahl 49, 253 Mohammed Ahmed El-Ghamarawy; Islam in the age of Science, Cairo, Egypt, 1973. 254 Sfântul Coran, Al-Ra'd 15. 255 id., Al-Furqan 45
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și eu.” (M. Eminescu, P.L., p. 16), „Făt-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor.” (M. Eminescu, P.L., p. 10) Numărul se impune ca marcă distinctivă prin natura sa semantică directă, obiectivă; forma de plural, de exemplu, a substantivului reflectă lingvistic existența în pluralitate a „obiectului” extralingvistic denumit prin cuvânt: „Dintre sute de catarge,/Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Categoria
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. În cadrul caracterului și funcționării sistemice a limbii, problema statutului morfologic al formelor meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemice a limbii, problema statutului morfologic al formelor meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei doi constituenți ai sintagmei nominale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sustrage nici pronumele de persoana I și a II-a: asupra mea, asupra ta; mea, ta sunt la genitiv, ca și casei, Mariei, acesteia, lui. Variabilitatea în interiorul categoriei gramaticale a cazului înseamnă, sub aspect semantic, adăugarea sensurilor cazuale la constanta semantică lexicală sau lexico-gramaticală a termenului flexionat. Pronumele demonstrativ acesta, de exemplu, își păstrează sensul ‘ân spațiul sau în timpul locutorului’, indiferent de cazul în care se situează sau de statutul său pronominal sau adjectival: acest tânăr/acestui tânăr/pe acest tânăr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
studenți are diferit doar sensul gramatical: ‘plural’ vs ‘singular’; sensul lexical rămâne nemodificat, cum nemodificat rămâne sensul lexical al aceluiași substantiv la genitiv: viața de azi a studentului. Nu se comportă în mod diferit nici pronumele; acesta își păstrează constanta semantică lexico-gramaticală, indiferent de variabilitatea sensului concret-lexical în actualizarea lui, în funcție de situația de comunicare și indiferent de sensul gramatical categorial: acesta păstrează sensul de ‘apropiat de locutor’, în opoziție cu acela ‘ândepărtat de locutor’ și în interiorul opoziției de număr: acesta - aceștia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care le este proprie prin trăsătura semantică individualizatoare: pot fi substituite de orice substantiv, întrucât raportul de substituție se caracterizează prin nedeterminare, în sensul unei generalități nedeterminate: Oricine cere să intre poate intra în acest cerc. Unele limite în această semantică nedefinită a pronumelor nehotărâte relative introduce, prin conținutul său lexical, verbul-predicat al propoziției: Vine oricine. (sens de generalitate, nediscriminare absolută: pronume nedefinit), Vine oricine plătește bilet. (sensul de generalitate este limitat la trăsătura introdusă de sintagma verbală: plătitorul de bilete
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau cu substantive în același caz” (p. 209). b. Fără a avea în vedere în vreun fel sensul reflexiv, propriu diatezei reflexive, în relație de opoziție cu sensurile activ și pasiv, autorii capitolului despre diateza verbului subliniază caracterul neomogen al semanticii diatezei reflexive și identifică două categorii: reflexivul dinamic și reflexivul impersonal. Numai că, dacă reflexivul dinamic caracterizează sintagme verbale din care pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit niciodată, reflexivul impersonal primește această valoare prin care se opune activului personal, datorită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bine/rău, a-i fi foame/sete, somn, dor, teamă etc., a-l durea capul/picioarele/dinții etc. Expresiile verbale sunt unități în primul rând lexicale. Sensul lor unitar este condiționat de solidaritatea semantică a termenilor componenți, dominată adesea de semantica termenului mobil: mi-e dor/foame/sete/greu/ciudă etc. Sub aspect gramatical, componentele expresiei sunt mai puțin solidare (în comparație cu verbele compuse și cu locuțiunile verbale). În mod obișnuit sunt interpretate ca unități verbale nedisociabile, dar, în structura lor internă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interpretate individual din punct de vedere semantic. Sensul lexical unitar reprezintă o sinteză a sensurilor tuturor elementelor componente: a trage pe sfoară, a o lua la sănătoasa etc. O prepoziție chiar (element lingvistic lipsit de sens lexical, dar cu o semantică a sa, particulară) poate să modifice - prin absența sau prezența ei, prin natura sa „semantic-funcțională” - înțelesul lexical al întregii locuțiuni: a da seamă, „a răspunde” (de...)/a da în (pe) seamă, „a încredința”. Aceeași situație caracterizează pronumele, element lingvistic „reprezentativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a desperechea, a împacheta, a echilibra, a dezechilibra etc.; • verbe rezultative (verba efficiendi); o „variantă” a verbelor factitive; ele conțin în planul lor semantic și în structura semnificantului rezultatul acțiunii verbului implicit „a face” sau al altui verb cu o semantică determinată: a fărâma = a face fărâme, a găuri = a face găuri, a (se) oua = a face ouă; a doini = a cânta doine, a hori = a cânta hore, a valsa = a dansa valsuri etc.; • verbe de mișcare: a pleca, a intra
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1. Sinonim cu verbul nepredicativ a fi, este verb copulativ absolut: „A cunoaște-nseamnă iarnă / A iubi e primăvară. (Lucian Blaga) „Nici unul din ei nu știe încă ce-nsemnează iubirea.” (M. Eminescu) 2. Când planul său semantic păstrează, însă, legătura cu semantica substantivului semn din structura temei verbale, este verb copulativ lexico-gramatical, introducând în sintagma pe care o condiționează, sensul de „semnificație”, “înțeles”: „Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu) Verbe semiauxiliare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu se supăra. Unele valori modale implică totdeauna aceeași formă temporală a semiauxiliarului; astfel, irealul și dezaprobarea sunt introduse în sintagma predicatului compus numai de imperfectul indicativ sau de perfectul potențial al semiauxiliarului, sinonime între ele și conținând în însăși semantica lor temporală posibilitatea exprimării acestor valori modale: Putea să alunece și să-și frângă gâtul. Cel mai adesea, semiauxiliarul a putea se construiește cu modul conjunctiv: Poți să mă bați, eu tot nu plec. Sunt, însă, destul de frecvente sintagmele cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexionare. Se opune verbului auxiliar a fi, prin lipsa de autonomie morfologică a sintagmei în care se cuprinde. Se opune verbului copulativ, prin structura generală a sintagmei din care face parte, prin condiția sa semantică și prin rolul său în semantica sintagmei. Exprimă, ca semiauxiliar, în spațiul sintagmei predicatului, • irealul: „Era să dărm bunătate de casă din pricina carului.” (I. Creangă) • potențialul: „...Nu era să dai tu opt sute de lei taxiului.” (I. Vinea) Capacitatea flexionară a verbului este redusă la maximum; se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nepredicative • verbe personale • verbe impersonale Structura enunțului lingvistic care realizează predicația prin intermediul unui predicat se întemeiază pe un nucleu central, construit de verbul care își asumă funcția de predicat sau care participă la structura analitică a predicatului. Definită prin procesualitate, semantica verbului se desfășoară (înscrie) între două limite: • un punct de plecare: cauza, originea acțiunii, stării etc.; • un punct de sosire: rezultatul acțiunii etc. Prima limită (originea, cauza, punctul de plecare) a (al) procesualității introduce în conținutul semantic al verbului o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]