2,355 matches
-
însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale, artificiosul fiind cultivat cu intenție. Grațiosul miniatural alternează
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
îmi încolțeau în minte, dar care nu puteau fi rostite: „Oricum n-ai fi murit...“ Sau mai curând ceva de genul ăsta: „Chiar dacă ai muri, asta n-ar schimba nimic în ce ne privește...“ Eram mai cu seamă frapat de seninătatea, aproape bucuria pe care mi-o dăduse fraza asta stranie, de nerostit, crudă în aparență. O fulgerătoare cădere în lumină, foarte departe de acel oraș, dincolo de viața noastră... Am început să-ți vorbesc pe un ton aspru, tot mai aspru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noi. — Ce se întâmplă, Val? Intonația ei, o ușoară mișcare a bărbiei au rezumat întreaga lor viață de cuplu: da, am un soț cu un trecut ciudat, a cărui meserie nu e ușor de definit în fața prietenilor, dar tactul și seninătatea mea distantă fac lucrul ăsta perfect acceptabil. Am uitat să-i dau soțului dumneavoastră revista asta științifică de care va avea nevoie mâine, am anunțat scoțând din sac un magazin. Zâmbi cu un aer distrat, ca și cum abia atunci mă zărise
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și palide, părul lung, nasurile ascuțite, ochii mari și foarte limpezi. Erau imaginile soldaților sovietici care căzuseră în încercarea de a traversa lacul. Bietele lor trupuri, încarcerate în gheață întreaga iarnă, fuseseră imprimate în cristalul pur, verde-albastru. Mă priveau cu seninătate și îmi păreau chiar că încercau să mă urmărească cu ochii. În această scenă avem toate ingredientele unui text jurnalistic de cea mai înaltă ținută: concretețe, portret, eficiență adjectivală, vizualizare, atenuare a macabrului, participare afectivă („bietele trupuri”), dar și o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea în fața morții, unirea principiilor masculin și feminin (Hyperion ca hermafrodit) etc. În Sărmanul Dionis, celălalt text-pivot al comentariilor, ar fi tot o unire, acum între lume și Dumnezeu, la fel de reprezentativă etnic, după cum propriu românilor le-ar fi echilibrul/absența „tensiunii
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
1968, iar în volum, în 1974, cu Anotimpul corăbiilor. Publică mai cu seamă în revistele ieșene „Cronica” și „Convorbiri literare”, dar și în „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, uneori semnând cu pseudonimul Petru Bogdan. B. scrie o poezie a seninătății aproape netulburate, inițial articulată pe simbolurile convenționale ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
B. a interesat și interesează că document al unei perioade istorice, dar și al unei experiențe-limită. Relatarea nuda, lipsită de ornamente, e compensata de darul înnăscut al povestirii. Departe de a fi o acumulare de atrocități, narațiunea impresionează prin calm, seninătate, împăcare cu viața și, nu în ultimul rând, prin umor și (auto)ironie. Precum la înaintași, concepția etică se relevă și în recursul nepremeditat la proverbul, zicală ori perifraza populară. Portretistul completează pe narator, astfel încât memorialul oglindește o lume diversă
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
RL, 1982, 27; Const. M. Popa, „Aproapele nostru trădează”, R, 1992, 3-4; Dan Milcu [D. Micu], O panoramă a romanului contemporan, L, 1993, 34; Ion Dodu Bălan, Marian Barbu, „Aspecte ale romanului românesc contemporan”, „Glasul românesc”, 1993, 15; Răzvan Voncu, Seninătatea vocației clasiciste, L, 1994, 29-31; Tudor Nedelcea, Aspecte ale romanului, „Excelsior”, 1996, 1; Constantin Cubleșan, Aspecte ale romanului, ST, 1996, 6; Const. M. Popa, Toamna coloneilor, R, 1996, 10-12; Stan Velea, Marian Barbu, Simona Barbu, „Simbolistica poeziei lui Ion Barbu
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
F. Hegel afirmă că istoria umanității nu este așezată pe terenul fericirii. Pentru A. Schopenhauer „existența este culpabilitate și, prin aceasta, suferință”. După M. Scheler „sentimentul suferinței crește odată cu dezvoltarea civilizației, negăsindu-și compensația decât În iubire, ca sentiment al seninătății”. M. Scheler crede că pentru a diminua și suprima orice suferință există două metode: aă lupta activă Împotriva cauzelor obiective, naturale sau sociale ale durerii și suferinței, rezistența absolută contra răului; bă Încercarea de a reduce În interiorul nostru suferința produsă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din acest motiv, „este o nebunie să ne temem de ea”, dar trebuie să fim pregătiți pentru a o primi. Pentru aceasta, ai nevoi de curajul, pe care ți-l dă forța morală, de a Înfrunta și primi moartea cu seninătate. Bossuet susține că putem suporta și chiar Învinge moartea numai dacă vedem și Înțelegem slăbiciunile vieții. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de plăcerile vieții, Întrucât „mărirea este un vis, bucuria o eroare, tinerețea o floare care se scutură, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania lui delicatețe. Nasul subțire, puțin adus, pielea albă cu mărunțiș de vinișoare sângerii, îl deosebeau de ceilalți oameni, vânoși și arși de soare. Cu ochi albaștri, cam turburi, cădea într-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În straturile superioare ale minții sale e o Învălmășeală de teamă, lăcomie și gânduri disperate de evadare. Toate firești, de altfel. Dar, intrând mai adânc, descopăr În el niște lucruri pe care nu le-am știut niciodată. Nu-i nici o seninătate, de exemplu, de nici un fel. Nici o apropiere de Dumnezeu. Blândețea părintelui Mike, tăcerea lui zâmbitoare de la mesele În familie, felul În care se apleca spre a privi copiii În ochi (nu trebuia s-o facă prea tare, dar totuși) -, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un ins care se plimba, Încercînd să-i ghicească profesia, situația familiei, genul de viață dus cînd nu era la cură. Nu era ușor. După cîteva zile sau cîteva ore, fiecare se integra În micul cerc. Cele mai multe priviri aveau aceeași seninătate plată, mai puțin bolnavii, pe care Îi recunoșteai după corpul deformat, după mers, dar mai ales după un amestec de teamă și speranță. Doamna În lila făcea parte din ceea ce s-ar fi putut numi cercul de intimi al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ține pe picioare! — Cum or putea simți o asemenea bucurie barbară? deza probă Pusio. — Fie cel pe care au pariat învinge, fie celălalt se clatină sau s-a prăvălit chiar sub o lovitură ucigătoare, răspunde instructorul cu răceală. Dar seninătatea lui este doar o fațadă. Chiar fără să conștientizeze, dintotdeauna o parte din el s-a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum să se bucure de moartea pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nueva España să meargă ca uns, au intrat în biserică, au îngenuncheat și au primit botezul de la străini. Când îi văzuse, samuraiul avusese un sentiment încurcat de dispreț amestecat cu invidie. Îi disprețuia pentru nemernicia de a-și vinde cu seninătate sufletul de dragul câștigului și îi invidia pentru îndrăzneala de a face orice pentru câștig. Însă acum Nishi Kyūsuke îi îndeamnă să primească botezul nu cu adevărat, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea de soli. Fără îndoială nu avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
contribuția lor la profitul societății, spuneau ele. Da, le plăcea munca pe care-o făceau, Îi spuseseră ele negresei americance. Foarte, foarte mult. Perseverența e o satisfacție În sine, spusese una dintre femeile mai În vârstă, rutina zilelor, sentimentul de seninătate la vederea acelorași războaie și papiote, a acelorași muncitoare muncind lângă mine, a acelorași pereți de lemn și a aceluiași acoperiș Înalt, doar ploaia răpăind din când În când asemenea degetelor unui zeu care bate darabana pe acoperiș, o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am creat-o a fost total diferită de realitate. Nu dau vina pe nimeni. Așa lucrează cei din mass-media. Până la urmă creează imaginea pe care o doresc, nu? Adevărata Wada Yoshiko (nu cea care apare în articole) vorbește clar, cu seninătate. E o tânără inteligentă. Prin „ inteligentă“, vreau să spun și-a ales cuvintele la fel de bine cum și-a ales drumul în viață. Nu e o persoană ascunsă. Eu nu l-am întâlnit pe Eiji, dar, faptul că l-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ale cărui sfărîmături nu mai rămîne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoți apă din fîntînă." 15. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfîntul lui Israel: În liniște și odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră." Dar n-ați voit. 16. Ci ați zis: "Nu! Ci vom fugi pe cai!" "De aceea veți și fugi!" Vom călări pe cai iuți!" De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în genere și îi suprimă acestuia orice posibilitate. Ar fi, așadar, absurde, opuse oricărei logici accesibile nouă. Iar în fața acestor stări de lucruri nu prea ai cum să întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
chinez anunță arbitrarul, practică haosul ca atare. Însă față de alte încercări, cu intenție savantă, o face într-o manieră desăvârșită, liberă. În consecință, nu aș crede că te poți opri la aspectul alogic al enumerării sale. Nu poți lăsa deoparte seninătatea lui Borges, umorul său eterat, jocul simplu în care își atrage cititorul. În fond, ce poți aștepta atunci când ți se spune cum se împart animalele pentru o privire complet străină? Nicidecum un criteriu logic, după care întregul să se distribuie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în genere și îi suprimă acestuia orice posibilitate. Ar fi, așadar, absurde, opuse oricărei logici accesibile nouă. Iar în fața acestor stări de lucruri nu prea ai cum să întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apocriful chinez anunță arbitrarul, practică haosul ca atare. Însă față de alte încercări, cu intenție savantă, o face întro manieră desăvârșită, liberă. În consecință, nu aș crede că te poți opri la aspectul alogic al enumerării sale. Nu poți lăsa deoparte seninătatea lui Borges, umorul său eterat, jocul simplu în care își atrage cititorul. În fond, ce poți aștepta atunci când ți se spune cum se împart animalele pentru o privire complet străină? Nicidecum un criteriu logic, după care întregul să se distribuie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sfârșit, contra-revoluția de la 28 mai 1926; încheie acest ciclu și începe un ciclu nou, orientat de cu totul alte principii și validat de o altă tradiție. Revoluția morală și politică a lui Salazar a reușit; dovada cea mai bună este seninătatea și rodnicia Portugaliei de astăzi, comparată cu haosul regimului trecut. Cine nu-și amintește refrenul Encore une révolution en Portugal!, cu care se încheia acum vreo douăzeci de ani, un celebru cuplet parizian?... Mi s-a părut interesantă istoria modernă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face datoria, de a trai vertical, de a accepta cu seninătate destinul, fără a cere recompense, fără a nădăjdui odihna. Aceste virtuți trebuiesc cultivate și promovate în tineret, nu numai pentru a-l pregăti mai eficient pentru momentul istoric care i-a fost sortit, dar și pentru a asigura înfăptuirea totală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]