50,569 matches
-
respactare a legii în Țara asta minunată, părăginita mai ales moral. Să accepți decizii ce au în spate interese distrugătoare la propriu, pune desigur sub semnul întrebării onestitatea, oricâte semnaturi-basesciene ar legaliză acea acțiune. Așa fiind, cuvintele rămân întregi, iar sentimentul este unul de dezamăgire. De la distanță, “mai mult verde” se vedea într-o intensitate vie de culoare ... Orice om cu bun simț ar trebui să fie împotriva proiectului RMGC. Dar salvarea zonei înseamnă mai mult decat neînceperea exploatării cu cianuri
Roşia Montană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82654_a_83979]
-
a întrebat dacă suntem cu mașina. Sunt convins că, dacă i-am fi spus că nu, s-ar fi oferit să ne lase undeva. S-a urcat într-un Renault Clio hatchback și a pornit spre următoarea slujba. Am avut sentimentul plăcut că am câștigat o dimineață în compania unui om de calitate. Iar seara, povestindu-i unui prieten despre această întâlnire, mi-am dat seama că, de fapt, știu și titlul unei melodii interpretate de Monica Anghel, doar că, până
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
baroni, aristocrați și doctori. Și, la rândul lui, Johann Philipp a fost informat de Rudel, cumnatul lui, printr-o scrisoare cu accente foarte critice și disprețuitoare, că studentului Goethe i-a fost "în fine confiscat Werther-ul" lui, cu "nenumăratele sale sentimente atee". Fiica mai mare a lui Johann Philipp s-a măritat cu Johann Jakob Hollweg, întemeind astfel familia Bethmann-Hollweg, care l-a dat, printre alții, pe Theobald Bethmann-Hollweg, Cancelar al Reichului între 1909-1917. O altă fiică s-a căsătorit cu
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
într-o vreme în care oamenii de modă veche sunt considerați de imbecili ori desueți, ori snobi. Stăteam față în față la o măsuță rotundă de marmură, eu, ireversibil și pe vecie îndrăgostit, ea, încă incapabilă să-și înțeleagă furtuna sentimentelor, răvășită de năvălirea mea ca un popor pașnic invadat cu brutalitate de barbari necunoscuți. Atunci i-am spus povestea celor două pantere, un episod din istorisirile altei Șeherezade, ceva mai pline și mai bătrâne, dar mânate de aceeași dorință de
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
meleaguri străine de stăpânul cinic sau inconștient?", m-am întrebat, și Fiona s-a întrebat o dată cu mine, intrând bucuroasă în acel joc al imaginației din care (eu știu asta!) nimeni nu mai poate scăpa, pătrunzând, cu un întreg alai de sentimente tremurătoare și confuze, în mintea, memoria și inima mea. Ce face un mascul de panteră?", am repetat, și capul frumos al Fionei, coama ei de păr negru, privirea ascunsă profesoral în spatele ochelarilor s-au clătinat a ignoranță. Iar eu m-
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
în loc de "urechea din Toledo", ninsoarea lui Ion Grigore. Firește, după ce aveam să îndur reamenajarea clădirii, tabloul de aramă avea să apară în biroul meu - "știți, e foarte frumos" - unde l-am lăsat moștenire celui de după mine. Porniră cele trei corăbii Sentimentul că subalternului meu de la serviciul consular îi plăcea să-mi aducă vești proaste, s-a adeverit de multe ori: "- Auziți, domnule ambasador, nenorociții! Ne-au sechestrat un vas la Alicante. N-a plătit serviciile și locația de mult timp, și
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
odios criminal (participant la genocid!), dar și un pornograf. Poezii ca Rada, Tinca sunt, după criticul de la Scânteia, "afrodiziace". "Mai mult chiar. Clienților vestitelor bordeluri pariziene (...) Arghezi le servește cocktailuri de macabru-libido". Opera lui "întrupând cele mai frumoase sugestii și sentimente lichefiate într-un decoct zemos de mucilagii" se găsește pe "drumul descompunerii morale burgheze". Și repetând parcă obsesiv: "o întrupare tipică a decadentismului culturii burgheze românești." Odată lipită această etichetă infamantă pe versurile lui T. Arghezi, critica proletcultistă își atingea
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
un ,lepros" cum se exprimă undeva Sebastian, decepțiile cu majoritatea prietenilor și cunoscuților din eșaloanele superioare ale lumii literare și artistice bucureștene, trecuți mai toți de partea cealaltă a baricadei, în planul ideilor și afiliațiilor, explică într-o bună măsură, sentimentele de deznădejde, destrămare și dezgust care uneori merg pînă la dorința de sinucidere. Dar ele sînt însoțite, încă mult înainte de izbucnirea războiului, de mărturisiri de silă existențială, inerție, neputință, ratare, singurătate absolută și nefericire, greu de înțeles totuși, din partea unui
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
mut. Se opri în loc și inima începu să-i bată nebunește. Toată lumea știe că lipsa auzului este un mare handicap. Așa știa și el. Cum de i s-a întâmplat tocmai lui nenorocirea? Timp de câteva săptămâni trăi un mare sentiment de revoltă: de ce să pățească așa ceva tocmai el? Și de ce fără nici un avertisment? Fără a primi măcar șansa de a se feri, de a încerca niște medicamente preventive! Sau măcar să fi fost lăsat să-și i-a măsurile de rigoare
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
trebuia să aleagă măsurile cele mai înțelepte, ca nu cumva să intre în complicații și mai mari. Nu mai avea deasupra capului umbrela lui Plagamat, care gândea pentru el, nu mai avea spatele asigurat, să poată acționa în voie, cu sentimentul că, dacă va greși, toate oalele se vor sparge în capul lui, nu al protejatului. Pentru prima oară în viața sa înțelegea că șefia e o mare povară, prilej de frământări și interogații, luarea unor decizii ce-l puteau înfunda
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
fie citit anagramatic (ca o recombinare a literelor ce compun cuvintele "poem", respectiv "poet") etc. Cert este că mopete a fost unanim considerat un fel de figură autobiografică, o mască grav-comică în spatele căreia scriitorul și-ar disimula propriile gânduri și sentimente. E semnificativ apoi că, pentru a ni-l prezenta, autorul are nevoie de spații vaste, de zeci și zeci de pagini; ar fi practic de neimaginat că ne-am putea face o părere despre acest personaj - misterios, totuși, în ciuda minusculei
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de bunăvoie, colindați de amintirea bairamului precedent, pentru ca măcar de data asta să evite depresia. Pe ritmurile unei muzici percutante până la anihilare, băieți și fete strânși sub steagul dezinhibiției totale amenință structura de rezistență a blocului. După trei minute, ai sentimentul că o divizie de Panzere ți se îndreaptă iminent spre pereții sufrageriei. După alte cinci, retrăiești cutremurul din 1977. La capătul primei ore, simți o solidaritate retroactivă cu victimele seismului de la Kobe. Lustra din tavan pendulează năucă deasupra mesei. Parchetul
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
care îi marchează decisiv, după mine, personalitatea. Unii, luându-se după aparențe, poate se vor mira de ce spun. Nu în ultimul rând, îl vedem manifestat, acest spirit critic, în literatura Adrianei Bittel, chiar dacă este filtrat deseori de emoție și de sentimentul compasiunii umane. Cu dreptate s-a vorbit despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă. Nu pot intra acum în amănunte privitoare la opera epică a
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
evreiască și cu înclinații marxiste, două lucruri care, după criticii săi ar fi trebuit să facă din mine obiectul antipatiei sale. Nu l-am cunoscut în anii 1930 și 1940, dar experiența mea personală îmi interzice să cred că nutrea sentimente antisemite în anii maturității" (p. 598). Douglas Allen: "M-a sprijinit întotdeauna, chiar și când nu era de acord cu părerea mea" (p. 599). Wendy Doniger: "Cariera și viața mea s-au schimbat în întregime grație lui și îi sunt
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Mircea Iorgulescu " Se poate presupune că viitorul literar al României, ca și al altor țări, este rezervat fuziunii între vechiul fond tradițional și sentimentele sociale născute în cursul enormelor convulsii contemporane" . Așa se încheie prefața unei antologii de literatură română apărute în Franța. Sau, mai exact, așa se încheia, fiindcă este o antologie apărută acum 85 de ani, în 1920. Se numește Anthologie de la
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de amintiri, teancuri de gânduri și sentimente pe care el n-ar fi putut să le redea chiar dacă le-ar fi povestit și descris în sute sau mii de pagini. Tot ce rămânea de pe urma lui, toate aceste dischete și calculatoare învechite, nu erau altceva decât un soi
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
sale realizări literare, atât în proza scurtă, cât și în roman, făcându-se, pentru Pădurea spânzuraților trimiteri la scrierile care-l anunță, Răfuiala și Catastrofa. Se arată apoi că Adam și Eva este ,romanul iluziilor eterne", în timp ce Ciuleandra definește ,anumite sentimente contradictorii", punând în lumină aspecte de psihopatie socială, prin faptul că încearcă un sondaj al unei lumi abisale. întregul articol (în două părți) dovedește că autorul său e bine familiarizat cu fenomenul literar românesc și cu opera lui Liviu Rebreanu
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
paradoxale, asemenea unei rupturi în firesc, (pre)tind să condenseze miezul lumii, altfel inaccesibil. Poate tocmai de aceea Caragiale alege periferia (de nu cumva este ales de ea) drept spațiu al explorărilor sale. Aici, în margine, funcționarul are mai acut sentimentul neantului, pe care-l trăiește instinctiv, chiar dacă lumea căreia îi aparține se află într-o mișcare ascendentă. E un fel de a spune că periferia nu ucide, ci întemeiază. Așadar, viața ca o mașinărie, ca succesiune de fapte paradoxale, ca
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
trei decenii articole pentru România literară și încă simt un anumit trac când Gabriel Dimisianu, retras în altă încăpere a redacției, ca să aibă liniște, îmi citește articolul, înainte de a fi dat la tipar. Aștept cu emoție, dar și cu un sentiment de încredere verdictul său, de specialist în literatură. Excepție face acest text, pe care - în complicitate cu colegii mei - l-am dat la tipar fără știrea lui Gabriel Dimisianu, fiindcă el, cu modestia-i caracteristică, s-ar fi opus ideii
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
unde îți ascunzi transpirația dimineața când zgomotele capătă consistență & la început erau numai sunete tăria lor lumina/ ce-au ținut minte cu orice atingere sunt corpurile șuieratul fin care îți încordează fiecare mușchi când nu mai ești doar tu & Câinii sentimentele cui sunt flacăra de la aragaz fiecare nasture dezvăluie o atingere a ta & faptul că nu știi ce să faci cu mâinile Presate de sunetul pe care abia îl auzi are legătură cu superproducțiile aburului ieșit din canale aburul repezit ca
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
râul și de-l găseau continuau să caute în râu izvorul cam așa cum fiecare își caută locul în lume și nu e nimic rău în asta sau cine știe eu de vreo trei ori în viață am fost cutremurat de sentimentul că mi-am găsit locul în lume dar imediat am observat cum încep să mă stric unghiile primeau ciuperci nervul ischias mă fulgera din priviri simplele și sfintele-mi ritualuri deveneau complicate și banale tabieturi și colac peste pupăză nevasta
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
în această carte vocația de perpetuu biograf și documentarist al realului întors pe toate fețele: tipologic, profesional, etnic, semantic, ambiental. Tentat deopotrivă de pilda morală și de aforismul indus de irepetabile ,clipe de viață", Ion Lazu excelează printr-un profund sentiment al naturii, învederându-se un neîntrecut senzor al peisajului montan și păduros, sălbatic și necontaminat; care, alături de câțiva oameni (mai cu seamă protagonistul cărții, sălbaticul Gligorie, monomaniac al dăruirii de sine, etic, un antierou și posibil alter ego al autorului
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
reale, însă periplul său, ca și al altor, numeroși, intelectuali de seamă, va deveni cu adevărat dramatic odată cu instalarea comunismului, cu deosebire după 1948. Dar primește lovituri și în anii de relativă libertate 1944-1947. încă de acum, i se instalează sentimentul de frică, de insecuritate: ,Trăiesc cu frica în sân, neadăpostit de nevoi și teamă, deși nu sunt un răufăcător și deși muncesc din răsputeri și am făcut ceva în cultura românească. Uneori mă simt un nimic, gata să fie suflat
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
că gura asta hâdă care mă înghite este salvarea mea ce cauți tu aici soldat trecut prin grodek apropie-te fii ceea ce înțeleg cel mai bine și fără cuvinte strivește-mi buzele scrie. Incizie Depinzi de doza zilnică sau de sentimentul că ți-ai făcut bine treaba și faci zilnic aceleași drumuri, deși te-ai săturat de toate astea - ori poate că ai ales o viață dură, palpitând subteran degeaba simți că nu mai poți să schimbi nimic și că totul
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]