5,139 matches
-
adaptate conceptele propuse de oamenii de știință pentru ordonarea unei mase de experiențe senzoriale, relația dintre ele și aceste experiențe este una de coordonare între entități distincte, disparate din punct de vedere logic. Caracterizând „independența logică a conceptelor față de experiențele senzoriale”, Einstein scria că „nu avem de-a face aici cu o relație cum este cea dintre supă și carnea din care este preparată, ci mai degrabă de una de felul celei ce există între numărul de la garderobă și pardesiu”19
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
particulare. Marile contururi ale acelui concept al cunoașterii care se desprinde din asemenea reflecții metodologice pot fi fixate după cum urmează. Conceptele și enunțurile, ca relații între concepte, capătă conținut și semnificație empirică doar prin coordonarea lor univocă cu anumite experiențe senzoriale. Invers, lumea experiențelor senzoriale devine inteligibilă prin funcția coordonatoare și sistematizatoare a conceptelor gândirii comune și științifice 20. Noțiunile care sunt în mod direct corelate cu anumite complexe de date senzoriale sunt numite de Einstein „noțiuni primare”. Toate celelalte noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acelui concept al cunoașterii care se desprinde din asemenea reflecții metodologice pot fi fixate după cum urmează. Conceptele și enunțurile, ca relații între concepte, capătă conținut și semnificație empirică doar prin coordonarea lor univocă cu anumite experiențe senzoriale. Invers, lumea experiențelor senzoriale devine inteligibilă prin funcția coordonatoare și sistematizatoare a conceptelor gândirii comune și științifice 20. Noțiunile care sunt în mod direct corelate cu anumite complexe de date senzoriale sunt numite de Einstein „noțiuni primare”. Toate celelalte noțiuni primesc conținut empiric doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
empirică doar prin coordonarea lor univocă cu anumite experiențe senzoriale. Invers, lumea experiențelor senzoriale devine inteligibilă prin funcția coordonatoare și sistematizatoare a conceptelor gândirii comune și științifice 20. Noțiunile care sunt în mod direct corelate cu anumite complexe de date senzoriale sunt numite de Einstein „noțiuni primare”. Toate celelalte noțiuni primesc conținut empiric doar în măsura în care sunt corelate cu noțiunile primare, formând împreună cu acestea un sistem. Regularitățile empirice ale gândirii comune precum și legile științei sunt enunțuri care, în virtutea relației dintre conceptele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu noțiunile primare, formând împreună cu acestea un sistem. Regularitățile empirice ale gândirii comune precum și legile științei sunt enunțuri care, în virtutea relației dintre conceptele ce intervin în formularea lor și noțiunile primare, ne spun ceva cu privire la ordinea și succesiunea experiențelor noastre senzoriale. Gândirea conceptuală în general, știința teoretică în particular, constau în stabilirea de corelații, de raporturi. Dezvoltarea cunoașterii științifice pun în evidență mai clar că orice cunoaștere despre realitate are o natură strict relațională. Obiectul ei îl constituie nu realități substanțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
familiarizat cu filosofia teoretică a lui Kant, scria: Orice lege a naturii afirmă că din condiții care sunt într-o anumită privință identice decurg întotdeauna consecințe care sunt într-o altă privință identice. Deoarece ceea ce este identic în lumea noastră senzorială este indicat de aceleași semne, succesiunii legice ale acelorași efecte, corespunzătoare acțiunii acelorași cauze, le va corespunde o succesiune tot așa de regulată în domeniul senzațiilor noastre 21. Orice cunoaștere despre realitate, care este posibilă doar prin experiență, va consta
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
succesiune tot așa de regulată în domeniul senzațiilor noastre 21. Orice cunoaștere despre realitate, care este posibilă doar prin experiență, va consta, așadar, în fixarea prin concepte și relații între concepte a unor raporturi constante, invariante în complexe de experiențe senzoriale repetabile. Numai relații invariante în raport cu anumite circumstanțe pot constitui un obiect al cunoașterii. Este o temă pe care o întâlnim și în Critica rațiunii pure. Kant caracterizează aici natura, ca obiect al cunoașterii, drept „ordinea și regularitatea fenomenelor”. Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rezultatele acestei reflecții, care s-a dezvoltat pe fundalul unei concepții empiriste asupra cunoașterii, și apriorismul kantian. Pentru Kant, cunoașterea este rezultatul reunirii intuițiilor și conceptelor pure ale intelectului. Pentru empirismul modern, cunoașterea reprezintă o coordonare univocă a unor experiențe senzoriale date și a unor concepte create în mod liber de mintea omului, respectiv a cercetătorului. Reflecția metodologică modernă asupra științei pornește de la supoziția că nu există condiții ale posibilității exprienței valabile pentru toate domeniile cunoașterii și pentru toate timpurile, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale fizicii teoretice. 18. Vezi A. Einstein, „Fizica și realitatea”, în Op. cit., p. 111. 19. Ibidem, pp. 113-114. 20. „Expresia «inteligibilitateă, așa cum o folosim aici, trebuie luată în accepția ei cea mai modestă. Ea înseamnă realizarea unei ordini între experiențele senzoriale, prin crearea de concepte generale și de relații între aceste concepte, ca și prin relații stabilite, într-un fel oarecare, între concepte și experiențe senzoriale.” (Ibidem, p. 111.) 21. H. von Hemholtz, Op. cit., p. 226. 22. Critica rațiunii pure, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trebuie luată în accepția ei cea mai modestă. Ea înseamnă realizarea unei ordini între experiențele senzoriale, prin crearea de concepte generale și de relații între aceste concepte, ca și prin relații stabilite, într-un fel oarecare, între concepte și experiențe senzoriale.” (Ibidem, p. 111.) 21. H. von Hemholtz, Op. cit., p. 226. 22. Critica rațiunii pure, ed. cit., p. 230. 23. Vezi Allgemeine Erkenntnistheorie, pp. 82 și urm. 24. O discuție a acestei teme, poate unică prin amploarea și dimensiunea ei analitică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cînd ne aflăm alături de alți oameni, aurele noastre se Întrepătrund și, chiar dacă ne dăm sau nu seama de aceasta, primim tot timpul semnale de la aurele celorlalți. Deși putem să nu fim conștienți de aceasta, cu toții ne folosim aurele ca instrumente senzoriale - ceea ce putem numi „ochii din spatele capului”. V-ați simțit vreodată atrași În mod special să stați lîngă o anumită persoană sau ați simțit un fel de disconfort cînd v-ați așezat lîngă altcineva, chiar dacă acei oameni vă erau necunoscuți? Aceasta
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Meditând la toate aceste lucruri, Chandler constată că până și denumirea genului căruia i s-a consacrat suferă de inconsecvență, precaritate și debilitate conceptuală: Romanul (sau povestirea) detectivistic(ă) sugerează că ar fi vorba mai ales de factori fizici și senzoriali, că descoperirea, organizarea, elucidarea sunt valori ce funcționează în sine. Acest fel de povestire își derivă interesul dintr-un proces, dintr-o tehnică de a folosi personajul cât se poate de bine și emoțiile, cât se poate de puțin. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
funciar sistemul de valori și motivații: „Sub teroare sunt anulate toate beneficiile obținute de om prin instrucție și educație și, astfel, văduvit de zestrea sa culturală, el revine la stadiile elementare de evoluție și dezvoltare a structurii psihologice, la stadiul senzorialului și percepțiilor”. Primordiale au devenit trebuințele biologice, vitale, iar fluctuațiile comportamentale și labilitatea psihică erau date de absența mecanismului de reglare a trebuințelor sociale și de pierderea girului moral. Ioniță face o mărturisire încărcată de semnificație: „După tot ce am
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au cu totul alte prototipuri. Este o apărare anaclitică, întrucât, ca apărare, ea se sprijină pe funcția fiziologică a somnului”. Spitz arată apoi că mecanismul regresie are ca prototip somnul (vezi tabelul 2): „În timpul somnului, investirea este retrasă din domeniul senzorial. Este un proces dinamic ce va servi drept prototip retragerii investirii în regresiune”. Pentru Spitz, somnul real ar fi o regresie la sațietatea din momentul alăptării. Dar la fel de bine se poate considera că somnul este un prototip al refuzului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
depistarea conducătorilor auto susceptibili de a avea accidente. Saitner constată că semnele de regresie, de proiecție și de depresie identificate cu ajutorul TMA permit formularea unor predicții cu privire la subiecții care vor avea probleme la volan pe fondul unei scăderi a acuității senzoriale ca urmare a consumului de alcool. Izolarea ne apare astfel ca un instrument de predicție complex, pentru care o relație în formă de U este foarte probabilă. Rezultatele obținute îl determină pe Saitner să afirme că un efort de standardizare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Există în acest caz o suspendare a atenției acordate lumii înconjurătoare și o izolare a simțurilor între ele, ca și cum fiecare dintre acestea ar funcționa separat. Apropiat de starea de dezintegrare maximală, eul „nu se constituie decât agățându-se de punctul senzorial cel mai atractiv pe care i-l oferă obiectul sau propriul corp (lumină - sunet, propriile contracții musculare, mișcări peristaltice etc.); această stare, clivaj pasiv lipsit de violență, este facilitată de demolarea unității simțurilor” (Le Guen et al., 1985). Să reamintim
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
căutarea de senzații tari” presupusă a contribui la „a te simți bine în propria-ți piele”. Vedem limpede cum pentru aceia care se dedică unor asemenea practici în mod necumpătat sau exclusiv (să ne gândim, de pildă, la maratoniști), primatul senzorialului, mai ales în adolescență, servește la a contrainvesti lumea internă a emoțiilor și fantasmelor trăite ca inconștient periculoase, din cauza forței pulsionale ce le însoțește. Contrainvestirea s-a conjugat aici cu mecanismul deplasării. În genere, orice contrainvestire este de fapt o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exemplul unor bolnavi suferind de halucinații care aud, unul pe Iulian Apostatul vorbindu-i din plapumă, iar celălalt, pendula sa povestindu-i întâmplări neplăcute. Așa ceva nu i se va întâmpla niciodată unui visător! Și dacă, prin nu știu ce hazard, un stimul senzorial ajunge să genereze reveria (madlena lui Proust), trecutul și prezentul rămân distincte în mintea visătorului diurn. La copil, reveria îmbracă de obicei forma jocului. Fraiberg (1959/1967) consideră că „acel copil care se servește de imaginația sa și de ființele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mod necesar la psihoză, dar se prezintă ca mecanismul caracteristic funcționării psihice a perversului, confruntat cu amenințarea castrării, prin recunoașterea absenței penisului la femei, despre care știe însă bine că nu este rezultatul unei castrări. Totuși, el opune propriei percepții senzoriale un refuz: „În mintea sa, femeia posedă totuși un penis, dar acesta nu mai este ca înainte”, situație în care va trebui ales un substitut, fetișul de care el nu se va putea lipsi, rezultat și dovadă ale acestui refuz
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poată integra și deci să nu facă obiectul unei refulări. Astfel, ceea ce a fost abolit în interior revine din exterior sub formă de halucinație sau delir: „Ceea ce nu a ieșit la lumină dinspre latura simbolică apare în real”, în experiența senzorială brută. Este vorba aici, după cum se vede, despre o operație radical diferită de refulare, în sensul că, acolo unde refularea, procedând prin acumulare în străfundurile inconștientului, ar fi generatoare de sens și de simbol, ar exista o evicțiune a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și derivele survenite ulterior, ca urmare a paradoxalei injoncțiuni: „Regresați!”, ca și cum ar fi vorba despre un proces pozitiv și controlabil în totalitate. Ne gândim aici la numeroase tehnici actuale așa-zis terapeutice, de tipul „țipătului primar”, la practicile de „deprivare senzorială”, dar și la „tehnica activă” a lui Ferenczi care-l determină pe Freud (1915/1977) să amintească următorul lucru: „Tratamentul trebuie să se efectueze într-o stare de abstinență sau de privațiune”. Regresia nu este de fapt alegerea terapeutului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de măsură în informatică (biți), știre, noutate etc. Sensurile noțiunii de informație sunt mult discutate și interpretate de către o disciplină sau alta. Noțiunea de informație este complexă și de mare generalitate, toate științele operând cu informații ca elemente ale cunoașterii senzoriale sau raționale. Cunoașterea umană, transmiterea cunoștințelor vehiculează informații. În sens larg, informația este noțiunea prin care se definește fiecare din elementele noi conținute în semnificația unui simbol sau grup de simboluri, într-o comunicare, știre, semnal, imagine etc. prin care
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
este descarcerat, lăsat să ființeze întru-un spațiu deschis, subiectiv. Autorul pare să se afle mereu în căutarea și întâmpinarea metaforei, a simbolului. Proza lui artistică se structurează vizionar și liric, cu înțelesuri care comunică permanent cu realul dens, precumpănitor senzorial. Critica vremii a definit aceste virtuți, spunând că odinioară B. „ar fi fost pictor florentin sau giuvaergiu olandez” (F. Aderca), ori privindu-l frecvent ca pe un „bijutier medieval” (Pompiliu Constantinescu). G. Călinescu se oprea la voluptatea muzeală a scriitorului
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
și ironia trecută prin cuvintele lui Iov, „fresca” vizionară, dar și crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență și agonic în subtext, dar și sonetul cu lumini glaciale, sentențios-didactic în premise și disolutiv în concluzii, turnând gnomicul în tipare senzoriale, ca în neoplatonismul renascentist. În ciuda unității de substanță, se pot decupa patru etape în evoluția poetei. Cea dintâi ar cuprinde volumele De pe pământ (1963), La ritmul naturii (1966) și, parțial, Norii (1968). A doua etapă, de la Agonice (1970) până la Răsad
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
Prin reprezentări de imagini se înțelege anumite imagini, dar și acțiunile, senzațiile, impresiile, emoțiile. Limbajul visului este așadar limbajul incoștientului. În plus, transformarea în imagini participă la procesul de elaborare a visului, adică la criptarea conținutului ascuns. Caracterul vizual și senzorial al visului îl face, într-o anumită măsură, imposibil de povestit. Cu atât mai mult cu cât nararea se face în stare de veghe, adică sub controlul conștientului, care, la rândul său, provine din reprezentarea de cuvinte. Trecerea de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]