1,443 matches
-
cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată sau nu de ideologie, dar care încearcă din răsputeri să își adune ultimele rămășițe pentru a recompune realitatea caldă, interioară, a sufletului. De altfel, somnul, ca motiv central al acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acestui poem, reprezentativ, de altfel, pentru întreg primul volum: "Poeta apare pe scenă, țănând într-o mână capul, iar, în cealaltă, corpul unei păsări tăiate, pentru a reface legătura dintre cele două părți. Gestul exprimă nu numai duioșia, ci și senzualitatea, întrucât ne-o închipuim pe salvatoare înfiorată, ca de-un curent electric, de trecerea prin sine a ultimului spasm de viață al păsării"173. Spuse într-un ton grav, primele poeme ale Ilenei Mălăncioiu, dedicate sublimei vârste a copilăriei, conțin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic. Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmăreste starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă si iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". Diana Tâlvâc, op cit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție, așa-zicând caldă care se vrea vibrantă de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității. Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este că poezia sinceră a biografiei sentimentale a tinerilor scriitori, din anii '60 a impus, în fond, pentru o vreme, o retorică a afectării și un număr de motive etico-sociale generale care astăzi se văd
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și semioză, p. 37. 104Luiza Bratu, op. cit., p. 77. 105Diana Tâlvâc, op. cit., p. 5. "Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă și fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmărește starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă și iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". 106Ibidem, p. 5. 107Luiza
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că oamenii tind să perceapă o mașină ce gîndește (that thinks) ca o mașină-om care gîndește (who thinks)" 143. A-i înțelege pe hackers (sau fanaticii calculatorului) înseamnă a înțelege mentalitatea tînărului inginer care tinde să separe știința de senzualitate 144. Imagine construită de hacker-ul însuși, care practică autodenigrarea și autocelebrarea. Dacă MIT este ireal, calculatorul îl face pe hacker real. Calculatorul devine way of life. Petrecem aici șase ore pe zi, șapte zile pe săptămînă. Și, pentru a
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dorit alături de tine." "Cântarea cântărilor" merge pe urmele lui Corneliu Moldovan, Marcel Breslașu și Gheorghe Tomozei în sensul că parafrazează în șapte cânturi "Cântarea cântărilor" după versiunea lui Gala Galaction 1. Același univers vegetal este chemat să umple poezia de senzualitate: ierburile sunt mătăsoase și alintă iubita, lumina se umple de mireasmă, șesurile dansează și cântă. De fapt desprindem chipul iubitei din reacția naturii în contact cu frumusețea ei: "Frumoasa mea peste puteri frumoasă/ ce drag mi-e glasul tău, plutind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
piperul, pisica, șarpele, cuprinse într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de carnal zâmbetul ei/ De care eu mă feream." "Rodul 1 se constituie ca un simbol inclus în motivele citate (dragostea, viața, moartea, timpul, trecerea lui etc.), dar și cu largi deschideri spre sentimente aflate sub imperiul suferinței: singurătatea, insatisfacția, senzualitatea, răul, spuse direct sau încifrat, cu o tulburătoare simțire. Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aud gemând. Îi pipăi clar obrazul și urlu" sau " Va veni un dric la voi, ca melcul,/ cu cornițe negre scoase afară./ Signor vierme, cu profilul gingaș,/ Chip de roză, ori de trestioară,/ Nu primi-n împărăția ta/ morții altora". Senzualitatea, zbuciumul cărnii sunt exprimate într-un limbaj patetic, într-o atmosferă dramatică: "Nu-și uită carnea tiparul ei ciudat/ Nici un rege al înțelepciunii n-o pipăie,/ ci mâini brutale ca satârul. Eu/ Stau la marginea speței mele/ Și cu durere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceva", Editura Cartea Românească, 1972. Despre "explozia senzorială" din "Țara fetelor" (1938) au scris mai toți criticii, lăudând prima carte a poetei. Numai că nu a mai reușit să se întoarcă la uneltele sale nici după 1960, când mai încearcă senzualități târzii ("Trupul acela masiv și veșted/ care n-a uitat încă de tot îmbrățișarea bărbatului"), și poeta ajunge să se confeseze, degenerând în reportaj: "De aceea, când mă întorc aici, mi se pare/ ceru-i mai străveziu ca oriunde,/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Lespedea de gheață" ne trimite prin lugubrul ei, la mormântul Julietei: "În peștera aceasta e patul ei, iubitei/ Și perna ei de piatră și învelișul sfânt." Dragostea învăluită de fiorii morții pornește din Mihai Eminescu, dar îi lipsește voluptatea și senzualitatea caracteristice marelui poet. Trupul se supune metamorfozelor, se preface în pom, preot, aripi albastre, în pui, în șarpe sau " Iese un bărbat frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mii de lumini ale ochilor/ Gazda lumilor". Urechea vibrează la focul sferei, fruntea devine dealul unui mod cosmic, nasul cu nările sunt semnele grotești ale spaimei și scara de incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică este setea de absolut: "Eu recunoscător/ Focarului cosmic de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu"). Volumul "Repetabila povară" cuprinde și un ciclu de versuri de dragoste; dragoste, contrar temperamentului, calmă, atunci când ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și iubeau în noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
elene, două tipuri fundamentale care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lui Bacovia îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei trăiesc mai intens muzica și dansul. Simt ceea ce înaintașii lor n-au evocat niciodată: abandonarea treptată a conștiinței în timpul dansului, uitarea de sine, frenezia, erupțiile de senzualitate, „foamea voluptății”: „Dansau cu fețe zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pretinde că ea însăși era atât o stoică încredințată că fericirea își are originea în echilibru, cât și o hedonistă convinsă că fericirea vine din exces: stoică printr-o consecință firească a pesimismului ei înnăscut, hedonistă deoarece toate formele de senzualitate o emoționau și o tentau. În măsura în care era creștină, era stoică, convinsă că întotdeauna condiția umană este prea crudă pentru a beneficia prea mult de pe urma sentimentului. Acești zei aflați în contradicție, atât creștini cât și clasici, au determinat-o să prețuiască
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de călătorii și gustând din exotismul și libertatea sexuală de care ducea teribil dorul acasă. L-a întâlnit pe Oscar Wilde în Algeria în 1895, o experiență care i-a schimbat viața. Wilde l-a încurajat să guste din parfumul senzualității arabe și să nu-și refuze homosexualitatea. Din acest moment, scrierile lui Gide au devenit mai expansive pe măsură ce a pre prezentat cauza rebelului în opere ca Imoralistul (1902) și Simfonia pastorală (1919). Hedonismul vorbește deschis în Dacă moare (1926). Corydon
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
erotica și felul în care au murit aceștia. A explicat extazul sexual al lui Mishima ca fiind înrudit cu cel al lui Sade și Cocteau; dar l-a considerat, mai presus de toate, ca o voce vizionară preocupată de eliberarea senzualității de tipul celei despre care scrisese Un om obscur și de sinucidere și moarte, teme principale ale propriei ei opere. În condiții schimbate, Yourcenar însăși ar fi putut decide să se sinucidă în tinerețe, înscenându-și spectaculos propria moarte la
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ea era mai puțin entuziastă în ce privește eliberarea la personaje de același sex, a căror împlinire, credea ea, rămâne la latitudinea voinței libere a fiecărei persoane. Nutrea convingerea că ființele umane își construiesc propriile destine așa cum făcuse ea. Dacă își doresc senzualitate termenul des folosit de ea pentru uniunea sexuală cu membri ai sexului lor, ei ar putea-o realiza hotărându-se să participe. Era simplu ca bună ziua. Hotărârea de a face astfel, credea ea mai departe, ar putea cu greu constitui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ordinea universală , și absența oricărei încercări de a o răsturna 16. Pe scurt, cum observa unul dintre cei mai fini cititori, Petru Creția, în cadrul fundalului compus din esențe, greutate au mai puțin elementele arhetipale, mitologice ori transcendente, cât o anume senzualitate amară, echilibrată de o luciditate care se impune prin chiar conștiința limitelor ei17. Transferate în registrul estetic, analizele semnificațiilor de tip dublu ale mesajului yourcenarian deopotrivă documentare și vizând esențialul au fost reluate în observațiile despre relația dintre limbajul istoric
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune se proiectează în plan oniric, cuplul are revelația pierderii definitive, a morții. Identic se finalizează și anamneza transcrisă într-o cunoscută reprezentare alegorică a iubirii-moarte, Amintirea paradisului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la inocența primelor flori la tumultul celor din urmă, ce precedă apariția macului masculin), avînd o finalitate care incită, subliniată de comentariul naratorului. Știind că astfel comparatul (femeia) și comparantul (vegetalul) își schimbă în permanență atributele, Balzac ajunge la sugestia senzualității evitînd trivialitatea unei comparații de la termen la termen. (15) În jurul gîtului revărsat al glastrei de porțelan, închipuiește-ți un fel de volan, de mănunchiuri albe de șerpariță din viile Turenei, ca o imagine a formelor rîvnite, înghemuite ca acelea ale unei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]