3,422 matches
-
mamă numa’ negru am văzut în fața ochilor. M-am gândit să iau scaunul... și el o văzut, și o zis: Prima mișcare pe care ai făcut te-am și împușcat. Mi-o arătat pistolul pur și simplu, că era în sertar. M-am gândit... că m-o pușca și mor, ăla nu-i necaz, că pot să mă împuște și pe urmă, sau să mă rupă în bătaie... Ai de mine, măi, ăștia îs puși... de aici nu scapi, numa’ mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
relativ clară asupra etapelor creației și a proceselor psihice pe care le angajează, I. P. Guilford a elaborat, în 1967, un model teoretic al conduitei creative. Modelul a fost imaginat sub forma unui cub cu laturile de 4x5x6 și 120 de sertare. Pe cele trei dimensiuni au fost așezate conținutul operațiile și produsul activității ceative. Guilford consideră că există patru modalități de acționare a intelectului asupra informației: imaginativă, semantică, rațională și de abstractizare. Activitatea intelectuală se concretizează în cinci tipuri de operații
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
ar dori să îl publice în străinătate. Cele mai multe dintre "sursele" care roiau în jurul său sunt îndrumate să afle unde s-ar ascunde odiosul manuscris. Dacă l-ar fi descoperit, ar fi urmat, fără îndoială, un proces penal. Cert este că sertarele scriitorului chiar nu adăposteau un astfel de text. Dar simpla suspiciune, pe care uneori el însuși o încuraja, era suficientă ca să determine o întreagă acțiune a Securității, foarte densă în 1959 și 1960. Pe lângă acest posibil gest disident, toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un modus vivendi desuet, dar nicidecum lipsit de farmec, care, sugerează autorul, este asumat de întreaga clasă burgheză în diferite grade de elevație. Iată câteva mostre din catehismul hedonist al lui Manicatide, care are oroare de muncă, păstrând într-un sertar o diplomă de inginer nefolositoare. "Sunt un om care a fugit de neplăceri toată viața, oricât l-ar fi costat asta. La înmormântarea mamei mele am fugit la bordel, cum citisem, mi se pare, în Maupassant. Nu fi proastă, Eva
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
preajmă, să-i găsească un post, îi caută burse. Îi indică, didactic, liste de lecturi obligatorii, cerându-i în schimb, cu disperare, pâine, se plânge de singurătate, de tristețea alcoolului și a amorurilor fugare, are obsesia ratării, consideră creația de sertar "cea mai nobilă dintre chemările astei vremi". Atașamentul lui Sîrbu față de Deliu Petroiu este profund, neprefăcut, prietenia aceasta confirmându-i-se, o dată în plus, la ieșirea din pușcărie: "Am fost sigur, de acolo chiar, că unicul meu prieten care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
atitudine antitotalitară, din oroarea fostului discipol al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale scriitorului marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar fi cerut o poziție centrală, de notorietate publică, în sistem. Ironia sa îi vizează, în epistolar, îndeosebi pe colegii din Cercul Literar, care o practicau ei înșiși, în diferite forme
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
epistolară, una nu lipsită de maliție, prodigioasa-i corespondență citindu-se și astăzi cu viu interes. Condamnat la singurătate, autoexilându-se, Ion D. Sîrbu găsește în acest supliciu privilegiul evaziunii în ficțiune, oferindu-și luxul libertății interioare, al lucidității, scriind pentru sertar și trimițând în eter "scrisori către bunul Dumnezeu". Citind aceste scrisori, avem totodată impresia că, asemeni personajelor din jurnal, cu care se întreține diaristul, destinatarii epistolelor se transformă cu toții, imperceptibil, în "ficțiuni ale singurătății", parteneri de dialog imaginar, dând autorului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
privat, dar aceasta rămâne, trebuie să admit, o simplă supoziție, mai ales în contextul în care, atât în aria generoasă a literaturii, ca și în aceea a umanioarelor, în general, ori a științelor sociale, în particular, des pomenita "literatură de sertar" pare să fi fost mai mult un miraj sau o veritabilă strategie de justificare a lipsei de opoziție în comunism, din moment ce ea nu a mai ajuns în rafturile bibliotecilor noastre nici până astăzi. Dar să revenim la resorturi. Ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Opera Magna, Iasi, 2012 ("ediția a treia: revăzută, adăugită și înzestrată cu ilustrațiuni"). În 2003, revista Timpul, condusă pe atunci de Liviu Antonesei, a publicat un grupaj din documentele aflate, în decembrie 1989, în biroul Mariei Ghițulică, sub titlul " Din sertarele lor. Dupa douăzeci de ani" (Timpul, 5, mai 2003), comentate în numărul următor de Liviu Antonesei, Sorin Antohi, Alexandru Călinescu și Dan Petrescu (Timpul, 5, mai 2003). Analiza cea mai riguroasă a acestui tip de documente a întreprins-o fără
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unei coli A-2 în care era o colecție de vederi de epocă, o parte circulate prin poștă, dar cele mai multe necirculate la care se adaugă multe fotografii tip ilustrată, majoritatea erau făcute în stațiunea climaterică Sommerfrische. Albumul era păstrat în sertarul mesei din dormitor inaccesibil altor persoane. În acel sertar se aflau toate documentele casei și ale familiei. În acel album am depus între coli de desen blocurile de timbre și cele două acțiuni la păstrare, unde au zăcut timp de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de vederi de epocă, o parte circulate prin poștă, dar cele mai multe necirculate la care se adaugă multe fotografii tip ilustrată, majoritatea erau făcute în stațiunea climaterică Sommerfrische. Albumul era păstrat în sertarul mesei din dormitor inaccesibil altor persoane. În acel sertar se aflau toate documentele casei și ale familiei. În acel album am depus între coli de desen blocurile de timbre și cele două acțiuni la păstrare, unde au zăcut timp de două zeci de ani. Cum am amintit anterior datorită
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
contureze un univers liric recognoscibil la nivelul fiecărui volum. I. a surprins prin publicarea în același an, 1999, a plachetei Necuprinsele și a două cărți de proză, Pașaport pentru Orașul de Sus și Doctorul de pe comoară, ultimele fiind literatură „de sertar”. În Pașaport... impresionează modul cum se îmbină terifiantul, sufocantele angoase cu o poezie de o rară puritate. Nu este o pendulare între două modalități creative diametral opuse, ci o coexistență a lor, de unde și ineditul farmec al nuvelelor. Pornind de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
de păduri. Desigur, nimeni nu va fi găsit vinovat, nimeni nu știe nimic, vor lipsi dovezile, urmele și martorii de orice fel, nimeni nu va fi pedepsit, dosarul va fi îngropat ca toate marile dosare de crimă și corupție, în sertarele întunecate ale Puterii. Urmările se vor vedea la următoarele ploi mai substanțiale, când dealurile despădurite vor aluneca la vale distrugând așezări omenești, suprafețe cultivate, drumuri și poduri. Atunci toți vor striga după ajutor, dar acesta nu are de unde să mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
toată viața. L-a dus pe copil în camera lui și i-a tras o mama de bătaie cruntă. După această ispravă, obosit deja de efort, s-a dus în camera lui, s-a așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
copil în camera lui și i-a tras o mama de bătaie cruntă. După această ispravă, obosit deja de efort, s-a dus în camera lui, s-a așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că undeva eram vai de sufletul meu, obosită sau mai știu eu cum. Trecutul Vioricăi Cortez este precum apartamen tul ei: plin de amintiri prețioase, cărora anii le au diluat contu rurile, le-au juxtapus ca într un palimpsest. Unele sertare scot la iveală comori doar intuite, altele rămân închise oricâte chei aș încerca. Cred că amestecul acesta de uitare și întâmplare trăită parcă ieri e unul dintre motivele pentru care mă simt în elementul meu. Ador să pun întrebări unui
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
men tul în care eu am plecat, ea mi-a luat locul ca obiect al toanelor lui. De altfel, singurele persoane care au știut că voiam să plec au fost Cătălina, Fănuța și mama. Simt că forțez unul dintre acele sertare ferecate, a cărui deschidere ar provoca zgomote disonante, așchii și înțepături usturătoare. — Am fost foarte legată de Maestrul Irimescu, la începutul carierei mele. N-aveam casă, n aveam masă, proaspăt venită de la Iași. Pe noi ne-a cununat marele sculptor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
poarte de grijă. Ea mi-a des chis brațele, dar și sufletul! Zile de neuitat! Îmi vine să râd când îmi amintesc de marea ei colecție de ciorapi marca Palmers, a cărei admiratoare eram și eu! Luase cu dânsa două sertare pline! De asemenea, la Liège, unde cântam Don Carlo, Viorica Eboli, iar eu Elisabetta, am simțit o indispoziție vocală. Ca în totdea una, ea a venit în camera mea cu trusa de doctorii, dar, mai ales, cu dragoste, m-a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o mai fi și cu ăsta, măi, Costele“, l-a întrebat Vasile B. pe Constantin D. „Ne trimit nouă toți smintiții?!“ Constantin D., în loc să se supere, fiindcă și el venise în birou de curând, la recomandarea primarului, a scos din sertar un atlas, ca și cum era de așteptat ca orice proiectant de rețele apă-canal să aibă tot timpul la el un atlas, și a descoperit Tăbârcanii. „E un cătun“, a zis el dezaprobator, dând de înțeles că puteai să fii antisemit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nontalentul răzbea cu prea multă ușurință. Pentru el oaze luminoase au rămas doar întâlnirile cu bătrânul poet Mihai Codreanu și mai ales cu inteligentul Mărgărit; îl entuziasmau profesorul Al. Claudian și un prozator, Ghizic, alcoolic, autor al unei literaturi de sertar dispărută fără urme odată cu un „Carnet roșu” al lui Labiș, rămas până azi necunoscut și pe care poetul i-l înmânase. În cele opt luni cât a stat Labiș la Iași, secretarul de redacție, Ștefan Siklody, un tehnic sec dar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Caporalul s-a oprit în fața ofițerului, i-a predat buletinul mamei pe care i-l luase de acasă, apoi ne-a prezentat pe toți cei șase frați. Acesta, după ce a notat datele din buletinul mamei, l-a pus într-un sertar. Apoi a întrebat-o pe mama numele fiecăruia dintre noi, începând cu cel mare, adică Mircea. După ce a terminat de trecut în catastif numele și vârsta noastră, a îndreptat asupră-ne o privire "drăgăstoasă" de tarantulă în călduri și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unanimă apreciere azi! A măcinat 14 ani în gol moara literaturii române, dacă ar fi să luăm de bun inventarul ierarhizat prin premii oficiale. Ideal ar fi să se poată spune că nu contează ce s-a premiat, existau, la sertar, opere de greutate, altele tocmai se plămădeau din mers. Aș! Sertarele, goale. După "Mitrea Cocor", Sadoveanu n-a mai dat nimic ("Nicoară Potcoavă" e reluarea "Șoimilor", din 1904), Arghezi, după premierea "Cântării omului", așișderea. Premiul de Stat n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
române, dacă ar fi să luăm de bun inventarul ierarhizat prin premii oficiale. Ideal ar fi să se poată spune că nu contează ce s-a premiat, existau, la sertar, opere de greutate, altele tocmai se plămădeau din mers. Aș! Sertarele, goale. După "Mitrea Cocor", Sadoveanu n-a mai dat nimic ("Nicoară Potcoavă" e reluarea "Șoimilor", din 1904), Arghezi, după premierea "Cântării omului", așișderea. Premiul de Stat n-a fost, pentru scriitorul român, elixir de viață (literară) lungă, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci Librării în care puteți găsi cărțile colecției INOROG ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria Șt. O. Iosif, str.
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
mă minunam la fiecare pas și pentru ce vorbesc deseori de dormit, Dumnezeu știe pe unde, și de mîncat din conserve cărate de-acasă. Lucru greu de înțeles acum, cînd orice cetățean normal are pașaportul în buzunar sau într-un sertar de-acasă, cînd ne luăm toți biletele de tren sau de avion pe net și cînd fiecare poate călători și vizita orice țară, fără altă problemă decît limita posibilităților sale financiare. Mult mai tîrziu, odată ajunsă și stabilită în lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]