2,780 matches
-
repede drumul lui Porfiri. Acum că se afla printre ei, Porfiri înțelegea că privitorii nu se aflau acolo din curiozitate, ci erau atrași de altceva. O spaimă profană și rea le era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine zdrențuite. Părea că pentru o clipă își găsiseră izbăvire din propria lor mizerie contemplând soarta unuia mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că se afla printre ei, Porfiri înțelegea că privitorii nu se aflau acolo din curiozitate, ci erau atrași de altceva. O spaimă profană și rea le era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine zdrențuite. Părea că pentru o clipă își găsiseră izbăvire din propria lor mizerie contemplând soarta unuia mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Govorov fiindcă era omul dumneavoastră. Nu era doar agentul de distribuție al publicațiilor dumneavoastră pornografice. El a fost cel care l-a tocmit pe Rataziaiev pentru dumneavoastră. Pe el v-ați bazat că vă va scăpa de Lilia. Ca orice servitor, știa prea multe despre stăpânul său. știa destule pentru a vă ruina. Poate că și începuse să vă șantajeze. Sau poate că v-ați pierdut răbdarea cu el fiindcă v-a dezamăgit. Fără nicio îndoială nu v-a căzut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea semnificativ. Cunoșteam semnalul. Trebuia să mă spăl pe mâini. O făceam sub privirile atente ale cerberului mut care, când terminam, se dădea politicos la o parte. După acest ritual simbolic, eu pătrundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-l omoare și să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit și nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ce-l îneca. Când, în sfârșit, credeam că pot să mă-ntorc acasă, judecătorul Saxo m-a întâmpinat afară împreună cu gealații. Și mi-a zis: - Ducele vrea să-ți vorbească. La palat mi-au îngăduit să mă spăl în bazinul servitorilor, cu apă ca gheața, și mi-au pus hainele pe foc. Mi-au dat o tunică țesută din cânepă și deșeuri de in și o bucată de funie scămoșată în loc de curea. Pe vremea aceea, la Friuli, duci erau Taso și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi găsit un tânăr, pe care trebuia să-l învăț să citească și să scrie. La drept vorbind, eram surghiunit temporar din Cividale. Am fost obligat să plec imediat după ce mi-au dat să mănânc ceva pe sponci la masa servitorilor, fără să pot trece pe-acasă. I-am spus lui Saxo că nu eram îmbrăcat de călătorie, n-aveam arme, nici bani și nici cal. Mi-a răspuns: - Îți repet ce-a zis Grasulf: să meargă așa, ca un cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vas și buchețele de săpunel uscat. S-a așezat pe mal și a început să se uite cu nerușinare la mine. N-am vrut să-i dau satisfacție: fără să mă arăt jenat, mi-am dat jos tunica murdară de servitor și am rămas în fundul gol. Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină. În timp ce mă spălam, am mormăit: - Dacă tu trebuie să mă-nveți ceva, atunci și eu trebuie să te învăț pe tine. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luasem masa cu negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât de tari se dovediră legăturile ce țineau laolaltă nenumăratele plăci de fier, mi-a răspuns: - Vechi, vechi, dar din cel mai bun metal. Trag nădejde că și stăpânul Rotari o să se arate mulțumit. După ce m-am întors în odaie, servitorul Lucio mi-a adus o tunică albă de in, fără ciucuri, și o centură cu margini de argint. Mi-a spus că eram așteptat la marele stejar și a început să deretice, domol și tăcut, prin cameră. De-abia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la doi pași în spatele jilțului său. Servitorul Lucio mi-a întins trusa de scris. - Scrie tot ce-o să se-ntâmple, mi-a poruncit Faroald. Au sosit adalingii și reprezentanții celorlalte familii, mici grupuri ce se deosebeau între ele prin culorile fireturilor de la tunici. Înainte de a lua loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adunării. Era îmbrăcat cu tunica pe care i-o văzusem la gineceu. Totul s-a petrecut în grabă, și m-a dezamăgit prin simplitate și repeziciune. La Cividale era o întreagă ceremonie, cu preoți, isop, tămâie și imnuri. Un bătrân servitor, după ce i-a legat părul în creștetul capului cu un șiret, i l-a tăiat după obiceiul longobard. Fierarul a adus coiful și platoșa pe care le știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
servitoare bătrâne. S-au așezat pe mal, băgându-și picioarele-n apă, s-au uitat de jur împrejur ca să se-asigure că nu era nimeni, după care una dintre ele scoase un strigăt cumpătat. Un stol de adolescente, fiice de servitori și țărani, și-a făcut apariția. Și-au scos tunicile scurte și au intrat în apă goale, râzând și strigând, împresurate de libelule albastre. - Uită-te atent, mi-a zis malițios Rotari dintr-o suflare, arătând spre gardul de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
N-a durat mult și l-am văzut pe Faroald ridicând o mână, spunând ceva longobarzilor și făcându-mi semn să mă-ntorc la ei. Hotărâseră să-mi paseze mie afacerea, ei mulțumindu-se să asiste. După ce am cerut unui servitor să aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Hristos, martir al credinței? Te afli cam departe de patria ta. Nu a reușit să-și ascundă surprinderea. Am adăugat: - Aici n-o să ai parte de agonia pe care-o dorești, ci de prietenie. I-am făcut un semn servitorului să pună lângă el haina, pâinea, ceva carne și o cană de vin. Drept care și-a smuls mânios sforile de pe el și a început să mă blesteme și să mă insulte. La fiecare injurie a lui, îi răspundeam cu fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a abținut doar severul Faroald. La scurtă vreme după avalanșa de pupături, omul a avut un atac de epilepsie și a început să se rostogolească pe jos, făcând spume și sfâșiindu-și pielea feței cu unghiile. Atunci le-am spus servitorilor și țăranilor care se strânseseră buluc în spatele nostru: - Uitați-vă la un biet nebun care spune numai tâmpenii. Ar putea să-i atace și pe fiii voștri și să vă molesteze femeile. La început șovăitori, s-au uitat unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câteva luni la moșie, am observat murdăria incredibilă, și mi s-au părut imposibil de suportat miasmele care se răspândeau de pe străzi și din case. După ce Ariald a dat o seamă de porunci, și Gundo a pocnit cel puțin zece servitori puturoși, ne-am dus spre casa tatălui meu. Am trecut prin fața bazilicilor, a baptisteriului și a episcopatului, toate înconjurate de un mare număr de sarcofage. Casa tatălui meu se afla pe malul drept al râului, în zona negustorilor. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nălța, căci ea încă exista, în mijlocul unui mic ocol de ziduri. Poarta de la intrarea în curte era ferită de soare printr-o boltă de vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus de spate și parcă intrat la apă, degetele de la mâinile noduroase i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la masa noastră și, aflând cine eram, a înțeles motivul conflictului meu cu donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i preveni pe duci despre apariția acestor preoți care-i ațâță la răzvrătire pe servitorii și sclavii din ducatul nostru și din alte ducate vecine. Hangiul îl bălăcărea cu glas tare pe cel care fugise, fiindcă nu-și plătise mâncarea. L-am chemat și l-am întrebat: - Ai mai avut și alții din rasa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la curent cu misionarii donatiști? - Desigur, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adus o buturugă și și-a făcut apariția judecătorul. Cu un cuțitoi a tăiat capul lui Taso și al lui Kakko și a aruncat cioturile de trupuri mulțimii, așa cum se aruncă resturile la câini. La un semn al lui Gregorio, servitorii i-au așezat în față o măsuță cu toate cele trebuincioase rasului bărbii. Cu un gest teatral, fir-ar el blestemat! a poruncit plebei să tacă și apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în vârstă s-a apropiat de mine. Am crezut că era un slujbaș de la grajduri, și i-am luat seama doar atunci când m-a tras de mânecă și m-a întrebat: - Tu ești Stiliano? Am remarcat că pe sub tunica de servitor avea o alta din inul cel mai bun. - Da. Ce vrei de la mine? Fusesem cam brutal, și mi-a părut rău după ce bărbatul s-a prezentat. - Sunt Igino, unul dintre decanii negustorilor. Arioald din Torino și-a trimis un sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dat, așa cum o armată se bizuie pe tăișul spadei. Voi ce faceți cu trădătorii? Ospitalitatea lui Gisulf din Benevento a fost la înălțime. M-a cazat într-o odaie luminoasă, am beneficiat de apă caldă și de frigidarium, și doi servitori au fost la dispoziția mea. Odată îmbăiat și odihnit, am fost poftit în sala mare, unde m-a așteptat pentru cină toată familia, după obiceiul roman: bărbați și femei luau masa împreună. La Cividale și în casele longobarzilor femeile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el a spus: - Este un mare adevăr. Am ajuns la Concordia în a treisprezecea zi a lunii septembrie, și fiecare a putut să ia drumul casei. Îmbrățișarea tatălui meu m-a fericit, m-au încântat bucuria rabinului și a bătrânului servitor, lucruri cărora nu le-am dat nicicând o prea mare importanță. Cel puțin nu până în momentul în care mi-am pus viața în joc. X Nu voi scrie aici despre laudele și mulțumirile pe care le-am primit, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]