3,720 matches
-
dacă suntem liniștiți și cuminți. Sub aripa Războiului. De la Vest, sau de la Est. Ca să vezi de ce nu e posibilă neutralitatea. Pentru că își fac de cap ambele aripi ale războiului cu capul, trupul și sufletul tău. Vedeți Siria, mai ales. Te sfâșie, ca să îți aducă fericirea pe pământ. Cui? Bate din poartă în poartă ca să te întrebe ce vrei? Pe ce bani? Din ce bani ți-o oferă? Campania electorală este o gargară atât de murdară, încât apreciez acel candidat care citește
PUR ŞI SIMPLU NU ÎMI VINE SĂ CRED CE VĂD LA TELEVIZOR de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353123_a_354452]
-
o rădăcină, În lacrima durerilor să pier Ca să renasc făptură de lumină. În noaptea tristă despărțiți de-un vis, Să ne croim cărare printre stele Și să citești ca magul, ce e scris, În palma rece-a veșniciei mele. Când sfâșiați de doruri ca de lupi, Vom adormi răpuși de-a vremii spuză, Te voi ruga din suflet să nu-mi rupi, Doar să îmi fi prin moarte călăuză. În lacrima durerilor să pier Și să renasc făptură de lumină; Să
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
în parc, dar care își făcea întruna cruce. Copilul acela ce stă la Valeriu Urs a fost rupt de niște câîni de la o stână... Nuuuuu !îmi aud glasul răsunând. Totul se învărtea în jurul meu. Dacă a pățit ca băiatul acela sfâșiat de câini ? De ce nu am rugat șoferul de pe microbuz să-l ducă până unde nu era primejdios? Doamne, câtă vină am!... De pe poarta școlii profesorii se îndreptau spre casă. - Paula, nu pleca acasă ! Poți să mă duci la spital la
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
în favoarea ideeilor, învăluindu-se într-o mantie de mister. Este un poem care urmărește cititorul, din paginile cărții, arătând, atemporal, pilda datoriei. ... ... ... ... ... „Cine a stârnit vijelia aceea/ nimeni nu știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ și bezmetici,/ nu apucaseră măcar să-l zărească./ Pentru că erau muți/ și năuciți/ de dangătul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat în lebede./ Astfel
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
cât și (paradoxal) de răspuns. Oricum, imaginea realizată în ziua a șaptea are ceva din suprarealismul lui Miro, ceva din explozivitatea intempestivă a lui Dali, și ceva din muzica lui Carl Maria von Weber. Auzi, domnule, să spui „ ... și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ ... ” este uluitor, iar verdictul e indubitabil: ne aflăm în fața unei poete excepționale, capabilă să esențializeze brâncușian lumea, ajutându-se de materialul cuvintelor. De fapt să o recreeze, filtrând-o prin sita personală a eului. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Ninge
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis./ Veni-va curând și-nălțarea - ori,/ poate,/ căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și, totuși, ninge,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu” (Poezia „Șah la rege”). Este o lumină creștină în acestă poezie cu iz blagian, amintind întrucâtva de „Poemele luminii”. Însăși poemul e „mut
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
așa de bine? Superbă mi se pare definiția cerbului, „violoncel, cu corzi din argintul izvorului...” (un altfel de „mistreț cu colți de argint” ionaugustindoinașian). Spiritul creștin al poemul se regăsește și prin „bobul de strugure greu”, „sângele Meu”. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii./ - Pe aici a trecut fiara,/ îmi spui/ și zâmbești.../ Țopăie arlechini albaștri/ fără Dumnezeu/ zgâindu-se la ferești./ Din apa cea neagră,/ precum Orpheu,/ doar cântecul l-am păstrat.” (Poezia „Între oglinzi”) Orpheu este un arhetip al artistului
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
artistului. Nu știu dacă acest Orpheu este „Cântărețul”, cel mut și năucit de dangătul stelelor, transformat în lebădă, din poezia „Și a fost ziua a șaptea”, analizată, dar știu că „fiara” lasă urme evidente, precum „macii sângerii (ce-n.m.) sfâșie albul zăpezii..” , într-un timp când anotimpurile se întâlnesc. Este superbă imaginea suprarealistă propusă de autoare. Superbă și aluzivă, dovada virtuală că victima și călăul au fost acolo. De altfel, toată poezia Marianei Cristescu trebuie citită (și) cu ochii minții
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
mă descos încet sunt acolo plec acum la piața de umbre să aleg una mai înaltă să avem de unde coborî vertiginos panta fericirii contrafăcute în fond o pungă de speranță de visuri troglodite un aranjament strălucitor pe cenușa propriului univers sfâșiat de turmele gândurilor închiriate din vreme în vreme pentru o cină fals copioasă mă revărs zilnic dincolo de propriile-mi granițe într-un sac de cuvinte blestemate a fi improvizații odată cu întreaga-mi viață într-un prezent absurd Referință Bibliografică: revărsare
REVĂRSARE ZILNICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352579_a_353908]
-
niciunul mântuit, / Venitu-le-a azi ziua obșteascăde sfârșit[9]îndeamnăla moarte un sarazin care nu este mai prejos fațăde un creștin: Cu pintenii de aur fin calu-și întețește, / Aleargă, pe păgân cât poate îl izbește. / Îi sfarmăscut, apoi platoșa îi sfâșie, / Cu țeapa îi străpunge trupul, plin de mânie, / Apasăcu nădejde, pe calu-i îl clătește, / Cu coada țapei lui în drum mort îl trântește[10]. Spre sfârșitul secolului al IV-lea creștinismul se dezvoltase mult în interiorul comunităților sătești și urbane
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
demnitate și noblețe, eu consider schimbarea acestor oameni ca un triumf al Evangheliei. Pe de altă parte așa cum Virgil a menționat, sunt unii ce ar dori să se ridice din mlaștina în care zac, însă se tem că vor fi sfâșiați de răutatea celorlalți, și bineînțeles se tem de batjocurile crude ale oamenilor ce nu înțeleg măreția acestei povestiri, ce cred eu că cuprinde tot ce noi oamenii avem mai frumos. Orice altceva este cu mult mai inferior frumuseții acestei povestiri
POVESTEA UNUI ÎNVINS (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352694_a_354023]
-
care biciuim pământul, țeasta aplecată. Primul lucru care ni se oferă , când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea, să-mi arăt sufletul, porumbei, ciori trec prin Cișmigiu, vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari, pensionari, homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele, vom fi faianțele de la marea morgă numită Paradis. Nu vă așteptați, nu! Tăcerea universală, imposibilă, cu dinții strânși, o caracatiță-n
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
degete aurite... Debutul meu a fost în antologia “Liră în patru puncte cardinale” volum de poezii selectate de Cristina Ștefan în Cenaclul literar-Cartea tinerilor scriitori, unde am publicat 15 poezii, apoi au urmat antologiile “Vis și pasiune”, “Amprente temporale”, “Arta sfâșiată”, “Spre tine Doamne” “Poeme hai hui” și altele, și volumele personale: “Poeme pentru el”, “Vise prăfuite” “Lasă-mă să cred...”și „Clipă în rai”. Nu mă opresc aici, lucrez deja la volumul 5 „Dialog cu inima” și atât timp cât respir voi
GÂNDURI DESPRE MINE de MARILENA VELICU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353731_a_355060]
-
-mi mai păsa, orice s-ar fi întâmplat. S-a prăbușit la picioarele mele și l-am privit scârbit, cu sângele țâșnind din el ca dintr-o fântână arteziană. M-am apropiat de Raisa și am luat-o în brațe, sfâșiat de suferință. I-am îndepărtat părul de pe față și am sărutat-o pentru ultima oară, pe păr, pe tâmple, pe buze. Am scos un urlet de durere și am plâns în hohote, ca un copil, singur, cu trupul ei înțepenit
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
tot scufundă, N-are cârmă, nici catarg, Nici colacii de salvare Nu se văd în larg. Când din nori se lasă noaptea Încărcată de fiori Plânge-n valuri disperarea De la proră la babord. Vin rechini în valuri seara Ca să-l sfâșie de tot, C-a uitat să-și țină cârma Și nu are matelot. Elena Trifan Referință Bibliografică: UN VAPOR SE TOT SCUFUNDA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1172, Anul IV, 17 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
UN VAPOR SE TOT SCUFUNDA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354134_a_355463]
-
golfuri neasemuit de frumoase. Tot Emil Cioran ne spunea că Girolata este cel mai superb loc de pe planeta Pământ, această enormă bășică pe care noi oamenii (și nu numai noi ci și celelalte viețuitoare) ne vânzolim, ne chinuim și ne sfâșiem între noi. Închei cu promisiunea trimiterii într-un scurt timp a unor texte din cartea lui H.R.Patapievici „Politice” apărută acum vreo 13-14 ani la editura „Humanitas” pentru a decanta pe urma lor când o să revin în țară.. Sper să
SCRISOAREC DIN CORSICA, DEL A PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354160_a_355489]
-
tângui în minor cu o nemărginită dărnicie ce nu-i al meu, dar ce-am simțit mereu c-ar fi putut, de-aș fi dorit, să fie. Și-ncet, încet vă dau un nou poet care când cântă, sufletu-și sfâșie” Ce vă spuneam adineaori? Ardere pe altarul artei, aceasta este menirea adevăratului artist! Curgând în culoarul ros de vârtejurile vâltorilor vieții, poezia domnului Anatol Covali face o oprire și în halta socială a trăirilor sale. Se zbat cuvintele între înțelesuri
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
nici înainte de a ajunge pe front, și nici în geroasa Siberie unde eram prizonier, și unde − zicea el amintindu-și − am fost tratați chiar mai rău decât animalele sălbatice! Au fost printre noi și români din aceia care s-au sfâșiat între ei, pur și simplu, cu dinții și cu ghearele, căci arme nu mai aveau. Față de ăștia eu am învățat să-mi folosesc blândețea vorbei și fiorul privirii. Și cu acestea, încet-încet am ajuns să-i domin și să-i
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
este tot una cu a da mână liberă canaliilor. (23) Nu aruncați mărgăritarele noastre înaintea porcilor. Dar Iisus Hristos nu a grăit numai atât ci a completat: Ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie și pe voi. Așa întocmai fac și ne-oamenii. Căci lumea se împarte în oameni și ne-oameni. Aceștia din urmă răsplătesc binele ce li s-a făcut, atacându-și și sfidându-și binefăcătorii. ni se cere de aceea multă
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
mare succes, care-i aparținea: „Călătorii romantice”. Dacă era reținut în Beijing, avea de gând să realizeze câteva filme documentare, mi-a explicat, și eu i-am promis sprijin. Nu-mi amintesc cum discuția a alunecat de la imediat la Vietnamul sfâșiat până de curând de război, divizare, sărăcie, înfometare. La început n-am fost atent. Știam multe povești adevărate, crude, zguduitoare sau de luat în răspăr. Numai că mi-am dat seama de la primele fraze că, spre deosebire de alți diplomați, ziariști, militari
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
căldura ce-ți pătrunde până în măduva oaselor și așa să reușești a scoate din interiorul tău suferința. După rugăciunea ce i-o adresezi, Domnul îți cerne cu mângâierea Sa lină, lumina sfântă pe creștet . Alergi la El de câte ori lumea te sfâșie cu gheare de leu și smulge din tine suspine. Când viața îți pare deșertăciune și vânare de vânt... Și atunci, lacrimile curg șuvoi printre șoaptele rugii tale spălând sufletul, adunând cioburile ascuțite de acolo. Ele curg... și curg până când speranța
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
de ani în urmă, pe vremea lui Iisus. În interior, pe treptele reci și alunecoase ale amfiteatrului nu mi-am putut alunga fantasmele cu chip de gladiatori ce-și măsurau restul vieții în minute, cu lei și tigri gata să sfâșie trupurile nefericiților "sportivi" ai vremii. Am ieșit din acest oraș împânzit de gigantice cetăți medievale bine conservate, în care supraviețuiește și acest grandios vestigiu antic - Arena -, copleșit de diferențele de civilizație dintre ceea ce au ei și ce-avem noi. Diferențele
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
mă mântui Când floarea de cais între fecioare Sub verde voal în vălul verde moare. Nespusă rugă-n rugăciuni închinu-I Și de durerea morții mult mă chinui Cănd iarba-n lama coasei se mlădie Și-n verde bocet sufletu-mi sfâșie. Crez Vine Timpul, va să vină... Spulbere, sfarme, răstoarne, Surpe bezna sub lumină, Rupă lanțul prins în carne, Ardă frigul dușmănia, Degere focul răimea, Ura, sfada, blasfemia, Hula și nimicnicimea! Doarmă ochiul somn de cruce, Plangă-și rana de sub pleoapă, Lacrima
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Cristina LILA CONCERTUL DIN PĂDURE ( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCEL CU UN CONTRABAS SUSPENDAT ALEATORIU Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
nr. 465 din 09 aprilie 2012. Cristina LILA CONCERTUL DIN PĂDURE ( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCEL CU UN CONTRABAS SUSPENDAT ALEATORIU Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]