1,455 matches
-
în treacăt, Traian Ungureanu emite această idee, dar încă o dată, parcă într-un fel de ciudă, atât de familiară nouă tuturor, că Bucureștiul nu e Varșovia și deplângând "diferența dintre mediul dens, încărcat de repere, al societății poloneze și golul sfâșietor cu care România se înfățișează la ora întâlnirii forțate cu comunismul". Este ca și cum am vorbi de "golul sfâșietor" de pe drumurile de țară din România, visând la șoselele trepidând de automobile din vestul și centrul Europei industriale, doar de dragul vituperării, fiindcă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
familiară nouă tuturor, că Bucureștiul nu e Varșovia și deplângând "diferența dintre mediul dens, încărcat de repere, al societății poloneze și golul sfâșietor cu care România se înfățișează la ora întâlnirii forțate cu comunismul". Este ca și cum am vorbi de "golul sfâșietor" de pe drumurile de țară din România, visând la șoselele trepidând de automobile din vestul și centrul Europei industriale, doar de dragul vituperării, fiindcă nici unui om cât de cât informat nu-i scapă faptul că deosebirile țin de sociologie, politologie, antropologie, nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
s-ar fi lăsat ucisă decât să mă trădeze. Tot ce ți-am spus au fost minciuni. Ca să ucizi minciuna ta, arată-mi mormântul celei ce s-ar fi lăsat ucisă de mine!" Imaginea iubirii paterne o găsesc emoționantă și sfâșietoare în Fiul Balaurului*. Un dragon cumplit trăiește pe fundul unei văi și nimicea tot ținutul. El are un fiu asemenea cu frumoșii copii ai oamenilor, dar în fața lui el ia înfățișarea unui cavaler cu mantie de argint, iar tânărul nu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Sylva. D-na Leconte e Lisle deține și a avut bunătatea de a-mi comunica niște scrisori mișcătoare scrise de regină poetului în momentul cel mai teribil al vieții ei, când poporul a defăimat-o; ele sunt de o emoție sfâșietoare. Încă din 1887, regina îi trimitea poetului această scrisoare care le face tot atâta onoare amândurora. "București, 24 noiembrie 1887. Domnule, Doar cu multă timiditate îndrăznesc să mă adresez unui maestru! Și totuși simt aproape o nevoie de a vă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care-l iubea: iar pentru asta Carmen Sylva a ascultat legendele Dâmboviței și poveștile Peleșului. Dar cât de puțin au atins cei cincisprezece ani durerea și amintirea, la fel de proaspete ca în ziua morții! În Crăciunurile unei regine trebuie să citim sfâșietoarele regrete ale mamei nemângâiate atunci când Crăciunul revine periodic spre a aminti scurtele clipe în care Weihnacht era sărbătorită atât de vesel de micuța Maria, pe care prietenii o împingeau într-o trăsurică la umbra unui Wihnachtbaum pe podeaua lustruită, în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fratele ei în America, iar oamenii, văzând-o văd cu acest tânăr pe care nu-l cunosc, spun: "Întocmai ca mama! Întocmai ca mama!" O frunză uscată cade pe drum: "Așa sunt și eu! zise Isi"*. Toată această aventură este sfâșietoare; unele episoade sunt în stilul lui Dickens, ca întâmplarea cu iepurașul care-i înveselea lui Wolfgang copilăria și pe care răutăcioșii frați vitregi îl ucid ca să-l necăjească. Trebuie să citim toată povestirea pentru a înțelege cu câtă emoție și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe râu: mii de păsări se pregăteau de migrare. Brusc, un stol de gâște sălbatice s-a ridicat și a zburat în V. Numai una n-a avut putere și a rămas jos. A început să se zbată, să țipe sfâșietor, cu gâtul întins. Atât de mare era deznădejdea gâștei singure, încât Rodica spune că i-a venit să plângă de milă. Când deodată, stolul s-a întors și gâștele s-au așezat în jurul păsării neputincioase, au atins-o cu ciocurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Cronica“. „Diligența poștală“. Pe urmă vor urma frecușurile zilnice, micile certuri, tranchilizante, poate lectura (trebuie să dau și rubrica de rouă la „Convorbiri“), seara, somniferele, visele neplăcute. După ce se va ridica și ceața va fi un soare și o lumină sfâșietoare. „Lumina fără margini mă usucă...“ ... O, mi-amintesc că numisem Dolhasca „rezervația naturală de îngeri“! Adevăru-i că erau și mulți diavoli pe acolo... VERBA WOLANd Woodstock (II) Ruxandra CESEREANU Pe pajiștea de la Woodstock, toți nu voiau să fie altceva decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pot 5 Șerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane (1932-1947), Editura Minerva, București, 1972, p. 326 distinge diferitele părți după tempo-ul ce le caracterizează. După un adagio maiestuos urmează dramaticul allegro și, drept punct culminant, un presto tumultuos. Finalul este un sfâșietor marș funebru. Succesiunea părților nu e însă a unei simfonii clasice, inversarea fiind cerută de viața însăși. Partea a doua a Simfoniei - Andante con molto - apropiată oarecum prin atmosfera lirică de Simfonia nr. 4, este viziunea măreției strălucitoare ce se
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
țipetele ei au încetat, iar când bestiile au plecat, am văzut doar o masă de carne plină de sânge." Și a izbucnit într-un plâns în hohote. Se așezase jos, pe podea, cu fața în mâini și plângea. O scenă sfâșietoare! N-am uitat-o și nu o voi putea uita. N-am intervenit. Ce aș fi putut spune? Ce aș fi putut face? O mare dezolare mă cuprinse. Nu știu cât a durat, dar la un moment dat, plânsul lui a încetat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mai mare înverșunare au început să-i bruscheze împingându-i afară din vagoane, aruncându-le bagajele și, mai oribil, luând copiii și azvârlindu-i jos, noroc de zăpada care mai amortiza puțin șocul. Femeile strigau înnebunite, copiii urlau și plângeau sfâșietor, bătrânii se văitau disperați, iar bărbații țipau și-n ochi li se citea furia și explozia iminentă a unei răbdări care a depășit toate limitele admise și acumulate timp de ani și ani în sufletul lor. În momentul acela apăru
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-și distra vreo prietenă venită în vizită cu lacrimile mele inundându-mi obrajii, când susținea că eu n-aș fi progenitura alor mei, ci am fost cumpărat de la țigani. Lacrimile ca lacrimile, dar sufletul mi se umplea de o tristețe sfâșietoare, ce persista mult timp după restabilirea adevărului.“ Având o structură psihică de „fiu“ perpetuu, copilul I. Negoițescu seamănă, într-un sens, cu un alt „fiu“ ilustru, Kafka, așa cum se descrie acesta în faimoasa Scrisoare către tata. Adevărate răni narcisice sunt
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-și distra vreo prietenă venită în vizită cu lacrimile mele inundându-mi obrajii, când susținea că eu n-aș fi progenitura alor mei, ci am fost cumpărat de la țigani. Lacrimile ca lacrimile, dar sufletul mi se umplea de o tristețe sfâșietoare, ce persista mult timp după restabilirea adevărului și consolările de rigoare. Consolări orale și niciodată sărut sau alint. Tata interzisese astfel de manifestări sentimentale, considerate de dânsul ca de prost-gust. Nici pe ei nu i-am surprins vreodată sărutându-se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
homosexual, îmi era cam silă să vin în atingere fizică cu el. Atingerea fizică de K. (într-un fel, mediocritatea - normalitatea - întruchipată, acea mediocritate-normalitate care constituie idealul corespunzător năzuințelor mele practic instinctuale) îmi provoca, în schimb, o voluptate de nedescris, sfâșietoare, prelungită, intensă și în amintire, urmărindu-mă atunci mereu, umplându-mi existența de fericire și melancolie. Nu ne-am prins, cred, niciodată de mână, dar în timpul lecțiilor gambele noastre stăteau adesea lipite una de alta, feroce apăsate, acea apăsare accentuată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ceilalți; setea de bogății, îngâmfarea de a ști totul, patima de a se ames teca în toate, mai ales aceea de a cârmui totul; pizma cea mai cuprinzătoare și tot odată cea mai amănunțită, și cea mai arzătoare, cea mai sfâșietoare; jaful îndrăzneț până la a înspăimânta, lacom să facă al său tot ce e bun, de folos, onorabil pentru altul; ura fără țărm față de meritul oricui și al tuturora la un loc; pasiunea cea mai aprinsă de a domina, o viață
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
capul multor oameni, adică fără să exercite nici o influență asupra restului ideilor sau al conduitei, ci doar stârnind în ea o iritație destul de aprinsă când era contrazisă în acest punct. Am văzut această necredință măsurându-se cu încercarea cea mai sfâșietoare. Fiul cel mai tânăr al Juliei a căzut pradă unei boli de plămâni care l-a dus cu încetul la moarte; ea l-a îngrijit aproape un an, însoțindu-l din oraș în oraș, sperând mereu să dezarmeze implacabila natură
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa-n jos de pe cracă Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mine. Așadar, când am început să scriu în anii '50, aveam conștiința că sunt intrusă, dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. LV. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado. E personal fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când i-am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. LV. Una din temele centrale ale romanelor tale este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este acesta un element autobiografic? GS. Recunosc. Relațiile dintre părinți și copii și dintre generații abundă în opera mea. Nu e ceva nefiresc: a fi fiul ori fiica cuiva, și tatăl ori mama cuiva sunt experiențe fundamentale, despre care se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a grănicerului complice cu călăuzele, a trebuit să ne întoarcem din drum, în zori, ascunși în fundul unei căruțe pline cu paie, pentru a lua un tren local până la Turnu Severin și de acolo spre București. Am păstrat pe vecie amintirea sfâșietoare a clipocitului nocturn al fluviului, la doi metri de ascunzătoarea noastră. Dunărea n-a vrut să ne lase s-o trecem, iar toamna târzie, cu culorile ei somptuoase zărite prin gemulețul căsuței necunoscute unde poposiserăm în drum spre zona interzisă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să-și stabilească protectoratul, în ciuda unei rezistențe foarte vii a sudului tunisian. Formula se vrea suplă, pentru a evita povara unei administrații directe, dar practica îi determină în curînd pe funcționarii francezi să dubleze autoritățile tunisiene. Lovite direct de revelația sfîșietoare a modernității, elitele musulmane ale Tunisiei decad, în timp ce burghezia evreiască autohtonă sau europeană imigrată se afirmă rapid. Pătrunderea în Maroc se face în etape. Problemele de frontieră cu Algeria, cucerirea Saharei după 1900, anarhia în care se găsește aruncată țara
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
află astfel sensul cel mai tare : Atît timp cît lumea există, contradicțiile sînt inevitabile. Gîndirea ajunge de aceea în mod obligatoriu la o perspectivă eschatologică ce proiectează o lumină retrospectivă asupra lumii, clarificînd paradoxurile și contradicțiile ei. A clarifica tensiunile sfîșietoare ale imediatului nu înseamnă aici, cum nu înseamnă nici pentru doctrina din Bhagavad-Gșt‡ sau pentru budismul mahayana, a formula o teorie de împăcare a contrariilor, nici a le promite o soluție consolatoare la sfîrșitul timpurilor. A elucida contradicțiile dure ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
marcat de conștiința culpabilității morale. Nicio normă, oricât de autoritară, nu e scutită de examenul critic al conștiinței care poate să o accepte sau nu. Tensiunea care se concretizează aici trimite la o pereche polară: cruzime și compasiune. Compasiunea este sfâșietoare, dar are explicații și rezultate complete: „Mănânc și plâng. Mănânc.” Distanța dintre ele e imensă, parcurgerea ei presupune un rapid proces de maturizare. Tatăl și fiul apar la început ca două entități simbolice opuse: maturitate și copilărie. În final, copilul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
marcat de conștiința culpabilității morale. Nicio normă, oricât de autoritară, nu e scutită de examenul critic al conștiinței care poate să o accepte sau nu. Tensiunea care se concretizează aici trimite la o pereche polară: cruzime și compasiune. Compasiunea este sfâșietoare dar are explicații și rezultate complete: „Mănânc și plâng. Mănânc.” Distanța dintre ele e imensă, parcurgerea ei presupune un rapid proces de maturizare. Tatăl și fiul apar la început ca două entități simbolice opuse: maturitate și copilărie. În final copilul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]