11,335 matches
-
Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre chestie. Vocea leșinată a lui Dan, răgușită de dorință, îi șoptea în ureche: — Aș putea să urc la bord? 6 Cum devine cineva ceea ce este Carol înțepeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse luând-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din Melrose Mansions. Era o mașină de închiriat, covorașele de protecție miroseau puternic a cauciuc. Urcase în apartament și se schimbase din nou. Și, cu toate că intenționa să facă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca femeia să umble din nou la colecția eclectică pe care o alcătuise. Dan bău o sticlă de Gulder, apoi două sau trei de Pils. Era deja beat. Carol, conștientă de rolul ei, îl ghida cu mare atenție. Golea trei sferturi din fiecare bere a ei în ghiveciul cu yucca. Știa foarte bine că Dan mai rezista la încă cinci sau șase beri până să devină cu totul inutil, dar afrodisiacele ar fi putut modifica ecuația... Pe măsură ce se îmbăta mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca sângele străluceau luminile New York-ului. - Nu lua pâinea de la gura lui Dumnezeu, a mai zis preotul și vocea lui mi s-a părut dintr-o dată rece și mieunată. Marea Ciordealtc "Marea Ciordeal\" Un ins care rămâne la putere un sfert de veac nu poate fi decât un hoit politic monstruos. Înlăturarea lui ar trebui să însemne un prag luminos în evoluția ființei umane. Din păcate, acum, în Irak a fost înfrântă o dictatură, dar nu a câștigat democrația. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
toți am colaborat și mai colaborăm încă. O limpezire semnificativă a apelor nu s-a produs. Aceeași imagine se construiește în clipa de față cu privire la averi: politicienii declară care mai de care că au două treimi din casa soacrei, un sfert dintr-un petic de pământ, acțiuni la societăți aflate în lichidare, o mașină la mâna a doua, un caniș pe care-l iubesc nespus sau, pur și simplu, nimic - au dat totul fiilor și fiicelor și ei sunt săraci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că are de gând să-și „bată cauza” până la capăt; i-aș sugera s-o taie de la început cu bisturiul. Absolut înspăimântătoare frecvența cu care dl Beuran își acoperă neputința verbală spunând „lucrul”, „lucrurile” de zeci de ori într-un sfert de oră. Nu mai vorbesc de rupturile anacolutice de frază, care îi fac uneori discursul să arate ca un oraș după cutremur. Cum să scrie sau să traducă o carte, de orice fel, în românește, un ins care vorbește așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
despre Ceaușescu, schimbând tricoul și câte o idee creștin-democrată cu Gigi Becali. Nu are loc nicidecum un proces al comunismului, al ceaușismului, ci se transmite o telenovelă politico-halucinogenă, un soi de drog nostalgic, vizual și mental - în an electoral, pe sfert dus! Și o bună parte din populație prizează cu plăcere acest drog, nu încearcă să lupte cu realitatea tot dură, tot murdară a României privind spre viitor, ci se autoinjectează cu trecut, un trecut romanțat, reambalat în policromie - ca odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Manolescu îi voi citi, îi voi asculta și voi striga la domniile lor în continuare - nu pierd speranța că într-o zi vor ajunge să-și privească viața cu mijloacele criticii, nu ale ficțiunii. Mai rămâne o întrebare. După un sfert de oră de la începutul, ca să zic așa, ședinței, dl Gabriel Liiceanu s-a ridicat și a plecat. Să fi fost acesta răspunsul corect? La Iuniontc "La Iunion" La Iunionul meu erau filme și înăuntru, și afară. Nici unul nu era vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
etalată de marile firme? Sau „erorile” de arbitraj? Sau dopingul? Ar putea fi toate acestea și ceva pe deasupra, care le înglobează. Marea majoritate a sportivilor care concurează la Atena sunt lucioși. „Pieile de rechin” ale înotătorilor, salopetele cicliștilor, costumele trei sferturi ale atleților, sutienele cu șort ale săritoarelor, toate emană o strălucire sintetică, frumusețea rece a artificialului. Cu toții, băieți sau fete, au pachete de mușchi desenați impecabil, ca niște personaje de bandă desenată, viteza, forța și precizia cu care se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pot să explic cum s-a petrecut totul, cum un dinamovist convins a putut păcătui așa cumplit: A. Problema prieteniei și a singurătății a) într-a cincea, fiecare zi măsura 24 de ore; b) din 24 de ore, cam un sfert se topeau cu miuțe, perețelu, la mălai, tenis cu piciorul, băruța, măgărușu, douășuna, obligata, respinsa, centrata, cubaneza ș.a.m.d.; c) miuțele, perețelu, băruța ș.a.m.d. ș.a.m.d se jucau în fața blocului și-n curtea școlii; d) în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în fața blocului și-n curtea școlii; d) în fața blocului și-n curtea școlii roia de prieteni și amici; e) prietenii și amicii, în Drumul Taberei, erau în majoritatea lor zdrobitoare steliști; f) steliștii, cum îi țineau picioarele să meargă un sfert de oră pe jos, se duceau la Steaua; g) ca dinamovist topit după fotbal și prieteni, ca să nu fiu singur, m-am dus și eu la Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu larghețe în stânga și-n dreapta, ca pe cea mai firească faptă din lume, mai trăncăneau cu unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu a hăpăit și a tulit-o după mingea care tocmai trecea prin dreptul lor, n-a comentat, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tun al lui Tătaru I, o vrajă rea, ceva în genul ăsta, mingea s-a oprit în vinclul porții (chiar s-a oprit, la propriu, a rămas înțepenită între bara de sprijin și plasă), cum se vede o dată la un sfert de secol. Cu capul lucind ca un bec, acel suporter mărunțel, în al cărui buletin de identitate, la rubrica locul nașterii, stătea scris Săcele, trebuie să fi arătat mai clăpăug și mai cătrănit ca niciodată. Pauză de fumat. Și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă fix, Rowe formă din nou numărul domnului Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă și un sfert, cînd telefonă pentru a treia oară, auzi În sfîrșit vocea lui Rennit - o voce pițigăiată și speriată. — Alo, da! Cine-i acolo? — Rowe! — Ce-ai făcut cu Jones? Îl Întrebă domnul Rennit cu glas acuzator. — Păi, ieri l-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mi-ați descoperit o nevastă? — Nu chiar o nevastă, dar cred că doctorul vrea să-ți spună ceva. — Foarte bine. Doar e ora de consultații, nu-i așa? Doctorul Îi primea, Într-adevăr, pe pacienți În cabinetul său, acordîndu-le cîte-un sfert de oră pe zi; acelora care urmau un tratament psihanalitic le acorda chiar cîte o oră Întreagă. Aceste consultații semănau cu vizitele particulare făcute de niște elevi unui profesor cumsecade, dornic să le asculte păsurile În afara orelor de clasă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ilustru, despre care n-auzise niciodată pînă atunci. Alteori dădea și peste cîte un nume cunoscut al vreunui politician celebru cu douăzeci de ani În urmă. Se simțea ca Rip Van Winkle, revenit În lume după un somn de un sfert de veac; nu mai recunoștea pe nimeni și aproape nimic nu-i mai amintea de propria-i tinerețe. Unii, care promiseseră mult la vremea lor, lîncezeau acum la Ministerul Comerțului; În schimb, un personaj care fusese socotit prea deștept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Spiritul de aventură Îl părăsise, lăsînd În urmă doar conștiința suferinței omenești. Își spuse, Însă, că trebuie să creadă În făgăduiala pe care i-o făcuse Anna. Dacă voia să mai trăiască, trebuia să aibă Încredere În ea. Trecuse vreun sfert de oră. Era Întuneric, beznă acum. Din dormitor se auzeau șoapte. „Hilfe, Încearcă, desigur, s-o tragă Într-un fel pe sfoară“, Își spuse el, cu o strîngere de inimă. Se simțea gelos; Îl dăduseră afară ca pe-un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
da. Mașina Își urmă drumul, Înfundîndu-se În bezna tot mai deasă. — A căzut vreo bombă noaptea trecută În cartierul dumneavoastră? se interesă bătrînelul. — Nu, nu cred. — Pe la noi, vreo trei... Acum au să Înceapă sirenele. Da, probabil. — A trecut un sfert de oră de la apariția semnalelor galbene, spuse bătrînelul uitîndu-se la ceas, ca și cum ar fi cronometrat viteza unui tren expres Între două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și moartea ei deveneau o încununare a imaginii sale la voia unei tehnologii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de stat. Dar nu putem trăi în afara Europei, marile puteri au hotărât că România nu se poate sustrage, deoarece s-a stabilit ca Europa să fie mare, unită și puternică. [...] Economia românească, în acest moment, nu este pregătită nici pe sfert. [...] după ce vom fi admiși în Uniunea Europeană, vor trece 20 de ani până când vom trăi mult mai bine și vom simți că suntem în altă realitate economică și instituțională! Grecia, Spania, Portugalia au avut nevoie, de asemenea, de 20 de ani
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tristețea. [...] Mă tem că în actualul blocaj politic lucrurile nu stagnează. Ele se strică și strică, se distrug și distrug. Nervii omului de pe stradă se uzează, iar încrederea lui în viitor se destramă. Nu întâmplător, potrivit ultimelor sondaje, aproape un sfert dintre români au ajuns să nu mai vadă cu ochi buni economia de piață. [...] Din nenorocire, tocmai în asemenea momente ne lipseau marii bărbați de stat, marile inteligențe politice, capabile să distingă între «interesul național» real și vorbăria despre «interesul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încercase să-mi facă o plăcere, bănuiesc. Dar fiind violonistă, nu putuse să mă trezească sugându-mi pula, cum mi-aș fi dorit, ci chinuise piesa bietului moș, încercând să sune ca Hendrix. Nu reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie. - Bravo, Mona, dar e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
chiar toate trei la un loc, recunosc. Dar vi se pare corect ca eu să trebuiască să las sticla de votcă din mână ca să ascult povețele distinsului frate Paul, care ține morțiș să-mi vorbească minute în șir, aproape un sfert de oră, despre ce înseamnă a fi membru în această minunată lojă? Despre consecințe, responsabilități și prostii de-astea? La trei noaptea? Sau să vă dau un alt exemplu: mă uitam acum două-trei săptămâni la Karate Tiger VI, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aveai de unde să știi... - Ba da, ar fi trebuit, aș fi putut să... - Suki, ascultă-mă. - Da. - Te iubesc, și îmi pare rău de tot ce s-a întâmplat și, dacă ești de-acord, vin să te iau. Într-un sfert de oră sunt la tine. - Da, da! Te rog! Te iubesc, Shuoke, nu pot să... - Nu-i nevoie. Vin să te iau. Așteaptă-mă. - Bine, Shuoke, nici nu știi ce griji... - Te iubesc, Suki. - Și eu te iubesc, Shuoke. - Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fete și râdea. Cântecul se terminase, magia sărutului dispăruse și ea, probabil irevocabil. Anca se săruta cu Yves. M-am alăturat unui grup de prieteni care discuta despre cum ar trebui reformat sistemul școlar din România. Am mai stat un sfert de oră și am plecat acasă îmbufnat și singur. Și totuși, pentru că nu sunt un om foarte groaznic, a doua zi am sunat-o pe Anca și mi-am cerut scuze. Nu că aș fi crezut că am de ce, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]