1,535 matches
-
vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreau să cunosc primejdia, ca s-o afle c-o clipă mai devreme domnul meu, din gura mea. Luminăția sa rămânea-va în putere și pe cei vicleni îi va zdrobi sub copitele calului său! Cei doi caligrafi s-au sfiit mai întăi, după aceea n-au întârziat a arăta adevărul. —Slăvită doamnă, stăpâna noastră, taina ce ni se dezvăluie e cu primejdie mare, ca o sabie cu două tăiușuri, căci, din anumite vorbe ale acestei epistole, se înțelege că Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devenise mai arbitrar, ca un Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
După toată această trebușoară, am fost îndemnați: - Acum, că s-au răcorit, puteți să gustați. - Putem gusta pe săturate? - Desigur, doar pentru asta le-am făcut. Și le-am gustat, aproape pe săturate. Un deliciu. Un produs pe care mă sfiesc să-l numesc „de patiserie”, fiindcă e cu totul altce- va. Pentru mine, cel puțin. Și acum îmi lasă gura apă. Din când în când, Henri trecea strada și ne aducea niște cu-tii din plastic sau din carton pline
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
supușenie a scriitorului român față de regim. Manolescu, critic de poezie? Slăbuț! Nu mai reiau demonstrația lui Mincu, pe care o socotesc destul de convingătoare. Se poate face o listă întreagă (o altă listă!) de clișee ziaristice pe care Manolescu nu se sfia să le aplice când unora, când altora, într-un mod arbitrar. Stilul lui Manolescu? Critică impresionistă și condei sprinten. Ticurile călinesciene ridicate la rangul de judecăți estetice imuabile. Ce-l interesa era în primul rând formula, nu adevărul criticii. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a implora mila. Ideea de bază asociată constant cu componenta "femeie", atunci când aceasta intervine în formarea unor kanji mai complicate, este aceea de "supunere", de "ascultare a unui ordin". Până într-acolo, încât chiar ideograma pentru sclav 奴 nu se sfiește să arate o femeie 女 pusă la punct de o mână care lovește cu biciul 又. Atunci când am aflat că există un kanji care înseamnă egal, similar 如, în care femeia 女 și gura 口 sunt puse laolaltă, inima mi-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu era cine știe ce, nici prea mult, dar nici prea puțin, atât cât să-și poată duce cu el zilele și să-și hrănească bătrânețile; a avut, însă, la înscriere, o dorință; la început, n-a îndrăznit s-o spună, se sfia, se gândea să nu-i supere pe tovarăși, dar, la urmă, când a văzut că în comisie erau și câțiva oameni din sat, a căpătat curaj și a cerut să-i fie lăsați caii. Sigur, ei vor fi tot ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ajuți, să ajuți țara și partidul...” “Cum așa?” “Uite, aici, în plicul ăsta, găsești niște adrese și numere de telefon. Te rog să le folosești ori de câte ori vii la regiune. Dacă ai nevoie de ceva, acum sau pe viitor, nu te sfii, spune ce dorești. Noi o să te ajutăm” “Care noi?” “Ai să vezi la timpul potrivit” “Și ce trebuie să fac io ca să plătesc ajutoru’ ăsta făgăduit?” “Nimic prea greu, dar ceea ce ai să faci, va fi foarte important. Să-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să fi fost patru, să fi fost cinci, de când apăruse Andrei Vlădescu. Asta era povestea pe care o spusese de multe ori până atunci și care era ca și cum ar istorisi din nou. Oricâtă energie avea încă în ea, nu se sfia să-și mărturisească vârsta. În fond, nu sunt chiar atât de mulți cei care ajung la 70 de ani. Credea cu multă fermitate în Dumnezeu și era convinsă că toate acțiunile sale o vor duce la liman. N-a disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-i spun: vreau asta sau nu vreau?; și, cuprinzându-mă teama dintr-odată, îi ziceam s-o lase baltă și să se uite că umblu și fac de toate, ce ar mai vrea la anii mei? Cum nu se sfia să pătrundă până în dormitorul ei, obligând-o să nu mai bolească, aducându-i supe și hapuri atunci când soră-sa îi spunea răspicat la telefon că nu poate veni, că doar nu dorește să o vadă și pe ea îmbolnăvindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din Shanghai, era pe moarte, iar Jim remarcă inelul lui de aur cu sigiliu. Se putea să nu fie de aur - nimic din ce Îi oferise lui Basie nu fusese de aur -, dar avea o oarecare valoare. Jim nu se sfia să fure de la morți. Singurii pacienți Îndeajuns de nesăbuiți ca să vină la spital erau cei fără rude sau prieteni care să fie dispuși să-i Îngrijească În barăci sau În dormitoare. În afară de faptul că nu avea medicamente - neînsemnata cantitate alocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și se comportă ca și cum n-ar mai avea de gând să plece vreodată. Cum ai putea să-i scoți fără să le dai ceva? Pe de altă parte, dincolo de Prut sunt tot felul de bandiți, cuiburi turco-tătare care nu se sfiesc să intre prin orașe. Ajung până și în Odessa, am auzit. Dacă voi deveni fericitul domn al Moldovei, nu prea știu cum le-aș putea veni eu singur de hac. Dacă, însă, acea parte anume dintre Prut și Nistru.... dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe, și te pleci pînă la locuința morților. 10. Obosești mergînd, și nu zici: "Încetez!" Tot mai găsești putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea. 11. Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte, și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
trudise șapte ani la această lucrare și Își va Încheia treaba cu succes la vîrsta de optzeci și doi de ani. Este opera unui erudit, a unui fanatic și a unui poliglot, care, la o vîrstă Înaintată, nu se va sfii să se apuce a Învăța limbi slave, „Îngrozitor de grele și fără vreun folos direct“ -, cum va nota un biograf al său. În ediția sa sînt reunite toate datele referitoare la acea temă, traducerea franceză fiind confruntată cu cea rusă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
puțin cincizeci de ani. Danny arătă spre numele lui de pe tablă. — Încântat de cunoștință, domnule sergent. — Plăcerea-i de partea mea. Primul tău caz mare? — Da. — Am lucrat și eu la vreo jumătate de duzină de cazuri, așa că nu te sfii să strigi după ajutor dacă ești la ananghie. N-o să mă sfiesc. Breuning și Shortell se așezară pe rândul din spatele lui Niles. Danny arătă spre masa din fața tablei, spre trei teancuri de documente LAPD/LASD despre omorurile Goines/ Wiltsie/ Lindenaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de cunoștință, domnule sergent. — Plăcerea-i de partea mea. Primul tău caz mare? — Da. — Am lucrat și eu la vreo jumătate de duzină de cazuri, așa că nu te sfii să strigi după ajutor dacă ești la ananghie. N-o să mă sfiesc. Breuning și Shortell se așezară pe rândul din spatele lui Niles. Danny arătă spre masa din fața tablei, spre trei teancuri de documente LAPD/LASD despre omorurile Goines/ Wiltsie/ Lindenaur. Nici o speculație scoasă din dosarul lui personal, nimic despre Felix Gordean, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duce în Covasna și Harghita. * Există posibilitatea ca românii să aibă două limbi materne; ferească Dumnezeu de mai multe. * În Transilvania, și pușcăriașii poartă plăcuțe bilingve. * Nu știi ungurește, nu ești un bun român. * Unii acuză holocaustul, dar nu se sfiesc să-l practice. * Bush are coșmaruri: acolo unde există petrol, el vede arme de distrugere în masă. * Se zvonește că americanii i-ar fi propus lui Blair un rol de papagal într-un film în care protagonistul ar fi Bush
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
urmat 11 minute fără gol, timp în care HCM Constanța a izbutit să egaleze la 22. Ionuț Rotaru a marcat golul 23 al băcăuanilor, iar finalul a fost unul magnific, Gabriel Bujor (intrat în locul excelentului Marius Bondar) nu s-a sfiit să-i facă freza lui Rudi Stănescu, iar Cristi Ghiță a marcat de două ori consecutiv pentru un final care i-a găsit pe suporterii Științei aclamând în picioare victoria favoriților. Un meci de toată frumusețea, în care absolut toți
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
care muncesc din greu pentru a putea supraviețui, au trei plăceri: „o mâncare caldă și gustoasă“, „câteva fumuri de trabuc aromat și hașiș“, iar a treia plăcere este sexul, „pe care locuitorii de pe terasă îl iubesc nespus și nu se sfiesc să vorbească deschis despre el, de vreme ce este un lucru permis de religie“. Personajele principale ale romanului trăiesc sau lucrează în Blocul Yakubian; construcția însăși pare să fie un personaj, creînd contextul geografic și istoric pentu acțiunea cărții. Blocul Yakubian descrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
dintre care două le acceptau, iar a treia Îl făcea naiv și se mulțumea să-i coasă cămașa, dar În toate astea Fima vedea doar diferite forme ale unei idei unice. Fata cea retrasă, Yael Levin din Yavniel, nu se sfia să li se alăture când Înotau dezbrăcați În nopțile calde, cu lună, În apele vreunui iaz sau ale vreunui râu. Odată văzură din depărtare un ciobănaș de vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele cu o capră. Altă dată zăriră două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toate astea nu sunt decât vorbe goale. Mi se pare că n-am priceput niciodată nimic. Mă consolează oarecum gândul că unii Înțeleg și mai puțin decât mine. E În regulă, Tamar, plângi, nu Încerca să te stăpânești, nu te sfii, lacrimile te vor ușura. Am să-ți fac un ceai. Nu-i nimic. Peste o sută de ani dragostea și suferința vor deveni preistorie. Ca și dușmăniile ancestrale, crinolinele sau corsetele cu balene. Bărbații și femeile se vor Împerechea schimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
v-am deranjat atât de devreme. Am crezut doar, poate... n-are importanță. Mulțumesc și mă scuzați. — Nici o problemă, spuse Pizanti expansiv. Ne trezim În fiecare zi la șase și un sfert. Dacă trebuie să dai un telefon, nu te sfii, sună de la noi. Nu te simți stânjenit. Sau poate preferi să cobor la dumneata să verific firele? Poate s-a deconectat ceva? — Mă gândeam, spuse Fima, și În timp ce vorbea se Îngrozea de cuvintele care Îi ieșeau din gură, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu-i mai aflăm înțelesul. Iar când se pare că am intrat în pustiu, nentâmpină gândul unui nou început.” Miu Florea 667. „Cărțile sunt adieri ale unor lumi de departe, care urcă în noi, sau care există în noi. Ne sfiim să le știm atunci când nu ne este sete. Dar glasurile lor răsună înăuntrul nostru și e în firea lucrurilor să le auzim.” Miu Florea 668. „Cartea e cultura imprimată, prin definiție, pe hârtie, și, prin accident, în creier.” Liviu Damian
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ce avea de spus, cu glasul ei strident, în fraze scurte și repezi, ce se prindeau 173 una într-alta ca inele de oțel și făceau un lanț ce gâtuia pe Maxențiu. Minciunile, nepregătite dinainte și pe care nu se sfia să le improvizeze în fața lui Lică, se succedau precise. Lică le prindea din treacăt cu îndemînare pentru a fi puse la punct și admira ca un cunoscător talentul cuconiței. - Lina, care știa că avem nevoie pentru grajdurile noi de o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]