1,780 matches
-
prima duminică, locotenenții Își adună fiecare soldații din baterii la o discuție. Stăm În fața punctului de comandă din liziera de mesteceni, sub o prelată, și nu prea știm la ce să ne așteptăm. Locotenentul nostru, cu aerul lui de muntean sfios, un spărgător de lemne roșu În obraji, ne spune cu o voce moale și subțire că În zilele următoare se va face o baterie nouă care Într-o săptămînă va fi detașată undeva În sud, În Bărăgan. Jurămîntul o să-l
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu mai avea slujbă. Într-un acces de furie, distrusese mica, dar foarte prețioasa colecție de sticlărie romană a muzeului. Numai micuța cupă albastră-verzui supraviețuise accesului lui George, ricoșând miraculos pe dalele de piatră. George revăzu în fața ochilor groaza sfioasă care se zugrăvise pe chipul directorului când, gata parcă să izbucnească în plâns, culesese de pe jos, cu mare precauție, unicul supraviețuitor. După aceea urmase o explozie de indignare împotriva lui George. Lucrurile se terminau întotdeauna cu indignare împotriva lui. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câteva pătrate de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se dedicase trup și suflet cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură, neputincioasă, ilogică, și lipsa de contur definit, pe care Tom le asocia cu fata de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajutorul lui Pearl, într-un coc mare, împletit, care-i atârna pe ceafă. Arăta plăpândă, aproape bolnăvicioasă (deși nu era), neatinsă de razele soarelui, cu tenul ei palid, imaculat, vag umed, ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din brațe pe Zet, era atât de lipsită de expresivitate și de culoare, încât îți evoca un studiu în alb al unui pictor care urmărise să zugrăvească un chip de fată abia conturat pe fondul uniform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu sfoară direct pe nisip, întrucât ea nu se ostenea niciodată să se ascundă ca să se dezbrace. Alex și Ruby ocupaseră o mică grotă într-o stâncă dinspre uscat, care era, în mod tradițional, a lor. Hattie și Pearl porniseră, sfioase, de-a lungul țărmului și, probabil, descoperiseră și ele o ascunzătoare, pentru că nu mai erau de văzut. Tom și Emma își căraseră rucsacul pe niște stânci dinspre uscat, ale căror creste dințate, încercuind un gol la mijloc, alcătuiau un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în aproape toate sonetele, zăpada e o prezență constantă, cu multiple conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o amăgire Și fără rost, în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios le învelea; La primăvară porni-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzoleau fără de ținte, Cele cu miez se-ndreptau spre pământ. Fata - Morgana
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
puțin violet de la zambile, puțină culoare albastra de la „floarea de nu mă uita”, indigo de la iriși, verde de la culoarea frunzelor. Când reveni sus pe bolta cerului, soarele o chemă și o întrebă: - Iți plac așa mult florile? - Da, răspunse sfioasă raza de soare. - Ai vrea să fii împreună cu ele? Vei semăna cu ele, și veți petrece tot timpul împreună. O să te transform într-un fluture frumos, colorat, precum petalele florilor. Povestea gărgăriței neastâmpărate Într-o dimineață de primăvară timpurie, o
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
văd altfel lucrurile. În realitate, prin teama mea i-am încurajat și eu pe îmblînzitorii de cobre să descopere că n-aveau decât să ducă mâna la sân pentru a obține ce vroiau să obțină. La început ei erau mai sfioși. Stăteau cu privirile în pământ și păreau că nu vroiau decât să-și câștige existența. Prezența lor pe stradă semăna cu un fel de cerșetorie exotică. Mulți le dădeau obolul din compasiune. Abia când au văzut privirile înfricoșate ale pietonilor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe cineva cunoscut. M-a privit așa de nedumerită, de parcă-i vorbeam o limbă pe care n-o cunoștea. ― În acest caz ne întîlnim altundeva. De pildă la Șosea! S-a înseninat dintr-o dată. I-am surprins chiar un zâmbet sfios în colțul gurii. Mi-a spus pe un ton voios, degajat: ― M-da, la Șosea e mai convenabil. Mi-ar plăcea însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu bănci într-adins ascunse. Sau mai bine într-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai rău. Sughițurile îmi scuturau trupul, iar pâraiele de lacrimi îmi inundaseră fața. Mi se păru că aud o voce alintătoare, ca printr-un perete de vată. ― Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Și spunând acestea, Mihaela îmi mângâia sfios părul, parcă s-ar fi temut să-l atingă ca să nu-mi ațâțe durerea. ― Lasă-mă, strigam printre suspine. Tu n-ai suflet! Nu meriți să te iubesc! O stâncă are mai multă simțire decât tine. ― Taci! Taci! În dezlănțuirea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă bătu familiar pe umăr: ― Tâlharul, așa mândrețe de fată mai rar! Dacă aș fi dat, la vremea mea, de una la fel, tare mă tem că-mi punea popa pirostriile. Mihaela roși toată, până în vârful urechilor. ― Uite, Cosânzeana, ce sfioasă e! îți vine s-o mănânci ca pe o piersică și, fără altă explicație, Coleșiu o sărută familiar pe obraz. ― Să nu mi-o scoți din minți, unchiule, i-am spus în glumă. ― Lasă, nepoate, că ai scos-o dumneata
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
găsit-o pe Mihaela tot acolo unde o lăsasem. Nu se clintise din loc. Abia acum o apucase îndoiala: să meargă? Să nu meargă? ― Uite biletele! Hai, urcă în tren! Repede, că pleacă! ― Dar ce facem cu excursia? făcu ea sfios, cu jumătate de gură. ― O înlocuim cu alta. Renunțăm la munți în favoarea mării. Și vom fi singuri două săptămâni, de capul nostru. Alexa n-are de unde să știe că tu ai plecat în altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți și caiete. (M-a mirat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de tortură. ― Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la o parte mâna. Și continuam să plâng mai tare, mai înverșunat decât până atunci, de parcă aș fi fost într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ochii ei. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. Nu-mi venea să cred... Dumnezeule, o adusesem pe calea cea bună: "a mă ruga acum. I-am răspuns laconic: ― Bine, la revedere... ― ...pe mâine, la tine, a adăugat sfios parcă îmi fixa pentru întîia dată o întîlnire. De astă dată m-a copleșit o imensă bucurie. Am avut grijă să n-o dau pe față, păstrînd-o doar pentru mine. Zei îndurători, mâine are să vină Mihaela! Nu-mi spusese te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deznădejdea - supremul păcat, după judecata ve chilor Părinți! - ne-a devenit supremul refugiu. E drept? Nu e drept. Dar așa pare că este! 16 septembrie 2010 Nevinovată plângere de milă Anul acesta, în martie, am publicat în România literară un sfios, dar hotărât, lamento („Suavă înlănțuire de orori“) pe tema amarului destin al criticului literar obligat să-și câștige pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Ulvine Alexandru, într-o casă cu cinci copii, unde orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei), văduva lui Brunea-Fox, ori mângâindu-l pe Red, princiarul motan al Danei Dumitriu, în același bloc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zile după revelația amară a inconștienței de mai sus, o altă formă, antinomică, de (dulce) inconștiență, venită dinspre lumea aleșilor binecuvântați cu harul dăruirii, cu iubire de artă, etnologie, arhitectură și antropologie, plus talent cât cuprinde. Și cu o profundă, sfios decentă, dar nu mai puțin ardentă trăire a ortodoxiei în spațiul satului românesc. Este vorba despre Luiza Zamora, istoric de artă, și Șerban Bonciocat, designer specializat în fotografie de arhi tectură, autorii frumosului album Lemn. Biserici din Nordul Olteniei, apărut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
com binație“ ori îndemnat să „tac binevoitor“, măcar. N-am făcut nici una, nici alta. Am refuzat pósturi sau demni tăți absolut invidia bile, în cultură și mass-media: în 1992 și 1999, în 2007 ca și-n 1996. De ce? mă-ntreb, sfios, păgubos, vinovat și stupid acum. Oare cum va fi înțeles ministrul Andrei Pleșu refuzul atâtor oameni, în a căror bună-credință și-n al căror sprijin necondiționat era îndreptățit să creadă, de a-și potrivi pasul și ceasul cu mizele libertății
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a marelui actor și regizor de către tânăra doamnă intens rimelată, care păstorea computerul cu desti nele nevrednicilor debitori ce eram: strigăt uluit, mirare contrariată, excitație naiv admirativă, holbare amuțită etc. Numai la ceea ce a urmat nu mă așteptasem. După ce, aproape sfios, cu o liniște ușor obosită și un desă vârșit respect, artistul i-a relatat problema („Știți, eu nu locuiesc în țară... Dar am aici o locuință, unde însă nu se consumă curent electric... Și totuși, iată, a venit o factură
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cât aveau de făcut până la mașina doamnei, puteau să strângă la piept mult visatele comori! Băiețelul luă cutia în care se afla trenulețul, iar fetițele, fiecare, păpușa preferată. - Urcați în mașină, îi pofti doamna, să faceți cu mine o plimbare! Sfioși, temându-se să nu murdarească cu hăinuțele și ghetuțele lor, frumoasa mașină, se urcară și se așezară stingheri pe canapelele plușate. Șoferul opri în fața unei vile bogate și aici doamna îi rugă să urce cu ea în casă, căci nu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o mulțime de frați de-ai lui. Și pe noi ne vor lua să ne vândă la târg și vom fi împodobiți frumos. Cât suntem de bucuroși că vom face fericiți atâția copii! - Numai că, îndrăzni să spună unul mai sfios, fericirea noastră nu va dura mult timp, căci după câteva zile ne vom veșteji și vom fi goliți de podoabe și aruncați în foc! Atunci, gata! Se va sfârși cu viața noastră! - Ce contează cât trăim, spuse primul cu îngâmfare
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
greutăți, nevoi și Sărăcuții au crescut. Ionel a ajuns un flăcău frumos, dar slab de muncă, de lipsuri și de grijile familiei. Măriuca s-a făcut o fată frumoasă, cu părul auriu împletit într-o coadă groasă. Era tăcută și sfioasă, neîndrăznind să meargă la horă cu fetele de vârsta ei, căci nu avea îmbrăcăminte potrivită și își cunoștea locul ei în sat, printre cei săraci, și nu în rând cu fetele înstărite. Ea nu urmase la școală, dar fiind înzestrată
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]