1,791 matches
-
alături de fii, nepoții și strănepoții ei. Periodic, mai merge în vizită la surorile mai mari stabilite în București. Anuța Am întâlnit-o într-o vacanță la prietenul meu din liceu, Tică, într-un sat din Vâlcea. Anuța era o fătucă sfioasă, subțire ca trestia și cu ochii negri ca mura, care, fiindu-mi parteneră în brigada artistică la jocurile populare, făcea ca inima-mi să-mi vibreze în ritm de samba când o strângeam de mână, sau în brațe, la joc
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de afecțiune. A doua oară, rezultatul a fost mai dramatic. A icnit brusc pentru că i-a ars fața un fel de îmbujorare care i s-a răspândit prin tot trupul, încălzindu-i-l. Se simți jenată și totuși fericită, puțin sfioasă, dar excitată. Nu putu să nu se întrebe dacă nu era chiar senzația pe care ar fi avut-o o tânără în noaptea nunții. Tocmai în asemenea nuanțe excelau "casele iluziilor". Aici, oameni îmbătrâniți în rele - atât bărbați cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
observată, Despina încetă brusc să mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sunetul scump, de zare aleasă! Astfel intrarea și-o fac în oraș prin țipătul străzilor, nestânjeniți în cântare - greierii țării. Fetița mea singură, Ana lumina, în noapte i-aude, și-o clipă surâde lunii și mării. [1938] * UNICORNUL ȘI OCEANUL Sfios unicornul s-abate la mal, privește în larg, spre cea zare, cel val. S-ar da înapoi când unda 1-ajunge, dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte. SCRISOARE Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rând, dar cocoși au cântat de trei ori în noapte - și-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a însăilat timid, procurându-le amândurora inundație în cămările inimii, văpăi în obraji și vibrații în glas. Când mâinile li s-au împreunat, au simțit că se dezlănțuie furtuna dragostei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
urma arsă de durere. Se auzi scârțâit de poartă. Saveta nu s-a întors. Antonica îi zâmbea. Poarta s-a închis, iar Saveta a căzut la pieptul mamei sale care o strângea cu dragostea cu care i-a dat viață. Sfioasă, Saveta intră în curtea cimitirului, făcându-și cruce. Era împlinită la trup și rumenă în obrăjorii ei de femeie. Lăsă ochii în jos și își scoase cununa de flori, așezând-o la marginea crucii. Florile de zarzăr se scuturau ușor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
A tăcut, au tăcut. O să tacă și acum. E gata să meargă în sat după nevastă. A venit și vremea lui. În ogradă nu erau urme. șura era închisă, ușa la casă la fel. Varvara tresări. Totul părea pustiu. Călca sfioasă pragul porții și se gândea să o strige pe mumă-sa. Altă dată ar fi alergat și strigat cât o ținea gura. Ar fi umplut de râs ograda. Se opri. Nu era nimeni. Se vedea copilă în mijlocul verii pe țolul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
răspunse Viorica vocii gâjâite de băutură. Să-ți pui ceva de mâncare? - Da... încercă să-i răspundă Ion în timp ce își dezbrăca ilicul. Dă-te-n coace, ce ai?.... - Iete colea măliguță, borș cu fasole și ouă cu jumări. - Bun, bun.... Sfioasă, femeia îi așeză masa. Nu ridică privirea. Îi era teamă să nu-l supere. Când l-a luat, era flăcău mândru și gospodar în sat. Nici ea nu era de lăsat. A avut zestre frumoasă și era întrebată de flăcăi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ouale, deoarece l-a auzit pe bucătar că ar avea nevoie de câteva.Doar că nu avea bani la ea, așa că trebuiau să meargă până acasă. Mergând Împreuna spre casă, au vorbit de unele, de altele, fata de creștin fiind sfioasă, modestă și cumpatată, fata de păgân laudându-se mereu ba cu una, ba cu alta.Și pentru că vroia să știe ce se Întampla prin Împrejurimi, dorind să fie la punct cu noutățile, o Întrebă pe tovarășa ei de drum ce vești
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sfârșește la pieptul zeiței Momos. Mă întrebam câte zile vor fi necesare pentru ca discuția cu legea declarării averilor să capete o turnură curat momânească. N-a fost vorba de zile, ci, mai degrabă, de ore. Peste noapte, după ani de sfioasă tăcere, din gura parlamentarilor iese șarpele american pe băț: $ 19.000, $ 24.000, $ 27.000, $ 1 milion. Un fel de strip-tease moral la care un anume public asistă excitat: oare ăla cât o avea-o de mare? Ce semnificație cetățenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol Baconskyă Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură certați. Aveau aerul îmbufnat și ușor înstrăinat al îndrăgostiților aflați la prima ceartă. Ea pășea sfios, scuturându-și pletele-n soare, flacără arămie, suavă, jucând fragil pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca un demn și țanțoș veteran al luptei, mergeau privindu-și umbrele și uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deznădejdea - supremul păcat, după judecata ve chilor Părinți! - ne-a devenit supremul refugiu. E drept? Nu e drept. Dar așa pare că este! 16 septembrie 2010 Nevinovată plângere de milă Anul acesta, în martie, am publicat în România literară un sfios, dar hotărât, lamento („Suavă înlănțuire de orori“) pe tema amarului destin al criticului literar obligat să-și câștige pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Ulvine Alexandru, într-o casă cu cinci copii, unde orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei), văduva lui Brunea-Fox, ori mângâindu-l pe Red, princiarul motan al Danei Dumitriu, în același bloc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zile după revelația amară a inconștienței de mai sus, o altă formă, antinomică, de (dulce) inconștiență, venită dinspre lumea aleșilor binecuvântați cu harul dăruirii, cu iubire de artă, etnologie, arhitectură și antropologie, plus talent cât cuprinde. Și cu o profundă, sfios decentă, dar nu mai puțin ardentă trăire a ortodoxiei în spațiul satului românesc. Este vorba despre Luiza Zamora, istoric de artă, și Șerban Bonciocat, designer specializat în fotografie de arhi tectură, autorii frumosului album Lemn. Biserici din Nordul Olteniei, apărut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
com binație“ ori îndemnat să „tac binevoitor“, măcar. N-am făcut nici una, nici alta. Am refuzat pósturi sau demni tăți absolut invidia bile, în cultură și mass-media: în 1992 și 1999, în 2007 ca și-n 1996. De ce? mă-ntreb, sfios, păgubos, vinovat și stupid acum. Oare cum va fi înțeles ministrul Andrei Pleșu refuzul atâtor oameni, în a căror bună-credință și-n al căror sprijin necondiționat era îndreptățit să creadă, de a-și potrivi pasul și ceasul cu mizele libertății
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a marelui actor și regizor de către tânăra doamnă intens rimelată, care păstorea computerul cu desti nele nevrednicilor debitori ce eram: strigăt uluit, mirare contrariată, excitație naiv admirativă, holbare amuțită etc. Numai la ceea ce a urmat nu mă așteptasem. După ce, aproape sfios, cu o liniște ușor obosită și un desă vârșit respect, artistul i-a relatat problema („Știți, eu nu locuiesc în țară... Dar am aici o locuință, unde însă nu se consumă curent electric... Și totuși, iată, a venit o factură
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tăcută. Fetele erau disprețuite încă de la naștere (chiar dacă în islam a fost interzisă uciderea lor, cum se întâmplase în unele triburi beduine); erau măritate fără a li se cere părerea și de cele mai multe ori nunta constituia legitimarea unui viol. Doar sfioasă și supusă putea o soție să spere un rol în societate, orice relație sentimentală în afara căsătoriei însemnând moarte sigură. Nici astăzi pedepsele pentru ucigașii care "își spală onoarea" nu sunt prea mari (iar uneori, asemenea pedepse nici nu se dau
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
peisaj. Ar fi fost un efort fizic istovitor. Eram într-un grup de persoane alăturat, de unde trăgeam cu ochiul și urechea. Vorbea puțin. De fapt, nu-mi amintesc s-o fi auzit vorbind. Îi asculta cu atenție pe ceilalți. Ușor sfioasa, trăgea din când în când cu coada ochiului la cei care treceau pe lângă ea, temându-se, parcă, că ar putea rata să salute pe cineva important. De trecut treceau oameni onorabili, sau certați cu legea. Aceștia din urmă habar nu
Jurnalist Evz, omagiu pentru judecătoarea lui Voiculescu by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/81608_a_82933]
-
hărțile, șahul, oglinzile, tigrii, ceasul de nisip, enciclopediile, cultul pentru Orient, etimologiile, orbirea, metafora, arta versificației și atâtea altele sunt manifestări, totodată trecătoare și eterne, ale misterului universal, veșnic tânăr. Simboluri, dar și forme ale beatitudinii și ale anxietății, coagulând, sfios, în cuvinte, după cum mărturisește poetul însuși, în prologul la volumul Elogiul umbrei (1969): „Nu am încredere în estetici. În general, nu izbutesc să fie mai mult decât abstracții inutile; variază cu fiecare scriitor și chiar cu fiecare text și nu
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
în detalii asupra fiecăruia, împingîndu-i înainte spre a-i prezenta, lăudîndu-i. Gonzalv împărtăși lui Pomponescu că toți suferiseră de un ușor pojar și aveau nevoie de aer liber. Copiii erau foarte G. Călinescu corect îmbrăcați, aveau ținută rezervată, dar nu sfioasă și păreau excelent instruiți, căci atunci când Pomponescu pomeni în treacăt de Fântâna Mioriței, băiatul mai mare zise îndată: - Miorița, oaia păstorului omorât de alți doi păstori. Pe fața lui Gonzalv se citea o legitimă mândrie, semn că el era profesorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-imai întinse o bucată de plăcintă. - Și pe urmă avem o cafea faină, râșnită în casă, care, fiartă cu rom, are să facă o drojdie extraordinară pentru ghicit, adăugă băiatul mai mic. - Și mai are o surpriză, denunță ginerele, om mai sfios, pe Petrișor. - Ghici ce am aici? Întrebă ofițerul scoțând un șervetînvîrtit ca un sul. - Ce? se informă Hagienuș, curios și lacom ca un copil.- Șampanie, tată! clamă Petrișor. Hagienuș râmase cu gura căscată. - Da, scumpe tată! Vezi cât de mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solemnă a interlocutorului, se crezu autorizată a intra definitiv în termenii mai vechi, scăzând glasul în complicitate: - Nu vrei să mai vii la mine? - Depinde de... (Pomponescu era să zică "tine.") - Vino mâine. Ministeriabilul consimți mutește. Era Pomponescu așa de sfios încît să nu îndrăznească a tutui pe Indolenta? Nu tocmai, în accepția strictă a cuvântului. Ministeriabilul, om cu prestanță și emfază, nu era la întîia sa relație extraconjugală. Suferind de amor propriu, se temea să nu cadă în cursă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-am găsit decât rar o femeie care să pară insensibilă la prestigiul omului cunoscut, al ministrului (Pomponescu căuta să pună cât mai multă modestie în acești termeni, care de altfel îi umpleau gura). Atunci intervine o dificultate neprevăzută. Sunt sfios. Îmi zic că, dacă femeia în chestiune nu-i atrasă de condiția mea socială, va fi mai greu pentru mine s-o captez prin altceva. În realitate, ca simplu om, ce reprezint eu? De acum, nu pot să ascund, încep
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]