3,370 matches
-
de ceea ce avea vreo legătură directă cu deznodămîntul ei, oricare ar fi fost acesta, așa ca se gîndeau să lase pupa corabiei fără colac de salvare; dar Queequeg le dădu atunci a înțelege, prin tot felul de semne ciudate, că sicriul lui ar putea fi utilizat în acest scop. Ă Un sicriu în loc de colac de salvare?! exclamă Starbuck, tresărind. Ă Ar fi ceva cam neobișnuit, zise Stubb. Ă Ba, cred c-ar putea fi un colac bunicel, își dădu cu părerea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi fost acesta, așa ca se gîndeau să lase pupa corabiei fără colac de salvare; dar Queequeg le dădu atunci a înțelege, prin tot felul de semne ciudate, că sicriul lui ar putea fi utilizat în acest scop. Ă Un sicriu în loc de colac de salvare?! exclamă Starbuck, tresărind. Ă Ar fi ceva cam neobișnuit, zise Stubb. Ă Ba, cred c-ar putea fi un colac bunicel, își dădu cu părerea Flask. Dulgherul l-ar putea lesne potrivi. Ă Aduceți aici sicriul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sicriu în loc de colac de salvare?! exclamă Starbuck, tresărind. Ă Ar fi ceva cam neobișnuit, zise Stubb. Ă Ba, cred c-ar putea fi un colac bunicel, își dădu cu părerea Flask. Dulgherul l-ar putea lesne potrivi. Ă Aduceți aici sicriul, tot n-avem altceva mai bun, spuse Starbuck după ce rămase pe gînduri cîteva clipe. Potrivește-l, dulgherule. Ce te zgîiești așa la mine? Potrivește sicriul, că despre el e vorba. N-auzi ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bunicel, își dădu cu părerea Flask. Dulgherul l-ar putea lesne potrivi. Ă Aduceți aici sicriul, tot n-avem altceva mai bun, spuse Starbuck după ce rămase pe gînduri cîteva clipe. Potrivește-l, dulgherule. Ce te zgîiești așa la mine? Potrivește sicriul, că despre el e vorba. N-auzi ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i bat în cuie capacul, domnule? întrebă dulgherul, făcînd un gest ca și cum ar fi mînuit un ciocan. Ă Da. Ă Să-i ștemuiesc și crăpăturile? mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de fel. îi fac un picior căpitanului Ahab, iar dumnealui îl poartă ca un domn, dar cînd îi fac o ladă lui Queequeg, ăsta nu vrea să-și vîre capul în ea. Degeaba mi-am dat eu atîta osteneală cu sicriul ăsta? Iar acum, poftim, cică să fac un colac de salvare din el! E ca și cum mi s-ar porunci să întorc pe dos o haină veche, lăsînd-o cu căptușeala afară! Nu-mi place cîrpăceala asta, nu-mi place de fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mi-s făcut din brad noduros de Aroostock, nu mă sperii cu una cu două! Să îplutești legat de-un coșciug! pe-o ladă de cimitir! Treaba lor! Noi, lemnarii, făurim paturi pentru mirese și mese de joc, dar și sicrie și dricuri. Muncim cu luna sau cu bucata, ca să cîștigăm un ban, nu-i treaba noastră să întrebăm ce și cum, decît dacă ni se cere să facem o cîrpăceală prea de tot, iar atunci o facem și noi așa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prea de tot, iar atunci o facem și noi așa, de mîntuială. Hm! - Acu’ o să mă pun pe treabă, ușurel. Ia să vedem - cîți sîntem cu toții pe vasul ăsta? Am uitat. Oricum, o să pun treizeci de saule de siguranță împrejurul sicriului, treizeci de saule cu capete de turci, lungi de cîte trei picioare. După aia, dacă se scufundă corabia, treizeci de flăcăi viteji au să se lupte pentru un singur coșciug - asemenea lucru nu se vede prea adesea sub soare! Hai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se scufundă corabia, treizeci de flăcăi viteji au să se lupte pentru un singur coșciug - asemenea lucru nu se vede prea adesea sub soare! Hai, ciocane, dalta de ștemuit, găleată și cavilă de matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e așezat pe două coșuri cu saule, între tejghea și bocaportul deschis; dulgherul îi ștemuiește crăpăturile; fuiorul de cîlț se desfășoară încet dintr-un fus mare, ascuns în buzunarul de la piept al hainei dulgherului. - Ahab urcă încet scara cabinei și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tine. S-a dus... Nici măcar mîna mea nu mă ascultă mai prompt decît băiețașul acesta. Dar ce-i aici? Naosul unei biserici? Ă E colacul de salvare, domnule căpitan. Ordinul domnului Starbuck. Atenție la bocaport, domnule! Ă îți mulțumesc, omule. Sicriul tău stă aproape de groapă. Ă Cum adică, domnule? Aha, bocaportul. Așa e, domnule căpitan, așa e! Ă Nu ești tu cel ce mi-ai făurit piciorul? Nu tu mi-ai meșterit ciotul ăsta? Ă Ba, cred că da. Catarama se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și zeii și bun la toate ca și ei! Ă Dar eu nu mă gîndesc la nimic, domnule căpitan, fac doar ceea ce se nimerește. Ă Tot ca zeii... Ascultă, omule, nu ți se întîmplă să cînți cînd lucrezi la un sicriu? Se spune că Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîntă, o fi pentru că sapa lui nu scoate nici o muzică domnule căpitan. Pe cînd ciocanul meu face o muzică! Ia ascultați! Ă Da, fiindcă izbește într-un capac sonor, iar lucrurile sonore sînt goale pe dinăuntru. Și totuși dulgherule, un sicriu cu un trup în el sună cam tot așa. Ai dat vreodată o mînă de ajutor la căratul unui sicriu și l-ai auzit ciocnindu-se de poarta cimitirului? Ă Pe onoarea mea, domnule... Ă Onoarea ta? Ce-i aia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascultați! Ă Da, fiindcă izbește într-un capac sonor, iar lucrurile sonore sînt goale pe dinăuntru. Și totuși dulgherule, un sicriu cu un trup în el sună cam tot așa. Ai dat vreodată o mînă de ajutor la căratul unui sicriu și l-ai auzit ciocnindu-se de poarta cimitirului? Ă Pe onoarea mea, domnule... Ă Onoarea ta? Ce-i aia? Ă Păi, un soi de exclamație, nimic altceva, domnule căpitan! Ă Hm! Bine, continuă! Ă Voiam să spun, domnule, că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gîndurilor imponderabile? Iată însuși simbolul temut al morții îngrozitoare, devenit - printr-o pură întîmplare - un simbol al speranței și al sprijinului de care se agață viața, cînd e expusă celei mai mari primejdii. Un colac de salvare făcut dintr-un sicriu! Se poate oare merge mai departe? E oare posibil ca sicriul să fie, la urma urmei, doar un păstrător; al nemuririi noastre? O să mă mai gîndesc. Dar nu! Am mers atît de departe pe partea întunecată a pămîntului, încît cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o pură întîmplare - un simbol al speranței și al sprijinului de care se agață viața, cînd e expusă celei mai mari primejdii. Un colac de salvare făcut dintr-un sicriu! Se poate oare merge mai departe? E oare posibil ca sicriul să fie, la urma urmei, doar un păstrător; al nemuririi noastre? O să mă mai gîndesc. Dar nu! Am mers atît de departe pe partea întunecată a pămîntului, încît cealaltă parte, cea teoretic luminoasă, îmi pare ca un fel de crepuscul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu prada în gheare. Capitolul CXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE BUCURIA înfriguratul „Pequod“ gonea înainte; valurile și zilele se rostogoleau mai departe; sicriul prefăcut în colac de salvare se legăna ușor; deodată, fu zărită o altă corabie, numită în chipul cel mai nepotrivit Bucuria. în timp ce se apropia, ochii tuturor se ațintiră asupra traverselor ei late; la unele baleniere, aceste traverse se încrucișează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din echipaj tăceau, parcă fermecați, în vreme ce valurile izbeau din plin în prova ambarcațiunii. Ă Ciocăniți-mă, înfigeți-vă bine cuiele în mine, o valuri! Vîrîți-le pînă la floare! Loviți într-o ladă fără capac, iar eu nu pot avea nici sicriu, nici dric... Doar cînepa mă poate ucide pe mine! Ha, ha! Deodată, apele din jurul ambarcațiunii se umflară încet, formînd niște cercuri largi, apoi se săltară brusc, ca și cum ar fi alunecat de pe flancurile unui ghețar scufundat, pe cale de a ieși repede
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din inima iadului te lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți, te voi vîna, balenă blestemată! Iată lancea mea! Harponul se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de jur-împrejur ca un nou Ixion, atras de sîmburele negru al osiei acelei roți domoale. Ajuns în sfîrșit în centrul acela vital, am avut norocul ca tocmai atunci bășica neagră să se spargă și colacul de salvare, făcut dintr-un sicriu, slobozit datorită arcului său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am avut norocul ca tocmai atunci bășica neagră să se spargă și colacul de salvare, făcut dintr-un sicriu, slobozit datorită arcului său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de balenă...........................................................266 CIII Balena fosilă.................................................................................269 CIV Se va mișcora oare balena? - Va pieri ea?............................................275 CV Piciorul lui Ahab...........................................................................281 CVI Dulgherul............................................................................284 CVII Ahab și dulgherul..........................................................................288 CVIII Ahab și Starbuck în cabină................................................294 CIX Queequeg în sicriu.............................................................................298 CX Pacificul........................................................................................305 XCI Fierarul..................................................................................307 CXII Forja............................................................................311 CXIII Aurarul.............................................................................316 CXIV Pequod se întîlnește cu Burlacul ..................................319 CXV Balena muribundă.............................................................322 CXVI Cartul balenei............................................................................324 CXVII Sextantul............................................................................326 CXVIII Lumînările.................................................................................330 CXIX Puntea, spre sfîrșitul primului cart
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui devastatoare, Jim Thompson botează cu numele Central City localitatea din romanul The Killer Inside Me - evident, din Texas!). Doar forțele maligne - asasinii, contrabandiștii, patronii de bordeluri, escrocii - posedă suficientă energie pentru a face să palpite viața în aceste veritabile sicrie de dimensiuni înfricoșătoare. Lupta lui Marlowe cu imensa caracatiță e, de fapt, o luptă cu spiritul metropolei moderne. Raymond Chandler și-a însușit, desigur, teoriile privind malignitatea marilor conurbații ivite în a doua parte a secolului al XIX-lea. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aliniați cuminte într-o așteptare absurdă. M-am întins din nou, trăgând nădejde că motivul agitației mele nu fusese ghicit de consilier. Stătea tăcut în întuneric și părea adormit. Neavând hublou, cabina noastră mă făcea să mă gândesc la un sicriu de oțel care s-ar fi desprins de vapor de ceva vreme. Mi-am imaginat lenta ei coborâre în străfundurile verzi-albăstrui ale apelor. Și perechea aceea de pantofi frumos rânduiți sub cușetă. Și pistolul care avea să ruginească în teacă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nu era ușor. Dintre țărani, doar cei mai bătrâni trăiseră iobăgia. Satul era bogat. Dolșanski, de multă vreme ruinat, trăia într-o sărăcie mai mare decât unii mujici și avea doar o singură manie: își petrecea timpul sculptându-și lemnul sicriului... Nu, mai bine și-i închipuia pe băutorii de sânge în general, atunci se-ntețea mânia, iar masacrul, împușcarea, uciderea deveneau o treabă mai ușoară. Calul înclină capul. Încetini pasul, iar Nikolai simți o ușoară zdruncinătură: iapa tânără care mergea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
calm. Alegerea se îngusta: trebuia fie să-l urmeze pe acel prieten, fie să uite definitiv pentru ce oemenii ucideau. Avea trei copii. Ultimul, Marelst, se născuse în ziua în care văzuse lacrimi în ochii lui Stalin, care stătea lângă sicriul lui Lenin. „Am o familie, încercă să se convingă tatăl lui Marelst, și apoi revoluția, nu se face cu mănuși albe pe mâini.“ Un apartament mare în fața Kremlinului, o mașină cu șofer, o nouă secretară, mai tânără și mai conciliantă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ni s-a întâmplat adesea să ne închipuim acea noutate militară: vajnicul războinic american, flancat de vreo zece gărzi de corp, noua metodă de a face război. E adevărat că erau terorizați de ideea de a fi nevoiți să trimită sicrie în America, mai ales în momentul alegerilor prezidențiale. Lungile subterane ale trecutului nostru se deschideau adesea spre zâmbitoarea banalitate a prezentului, iar în ziua aceea, spre sala de recepție, spre femeia care nu reușea să desprindă o minusculă prăjitură, un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]