13,467 matches
-
prea tare, căci, așa cum mi se întâmpla de obicei când cream diverse scenarii pentru a da o întorsătură convenabilă mie unei anume situații - mai ales în cazuri ca acesta, când tot ceea ce vedeam părea a-mi fi potrivnic, drept care îmi sileam biata minte să creeze fie și un singur aliat chiar acolo unde întâlnea nimic, ceea ce nu era cazul acum, nădăjduiam eu -, am pus acest lucru pe seama unor posibile sfere înalte în care s-ar fi aflat gândurile tânărului domn. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el, știa că ceva se hotărăște peste capul lui, dar acest lucru îl lăsa deocamdată rece. Mda, nu prea mai este vreme, rosti Calistrat gânditor, mai ales acum că vâlva a scăpat iarăși la lărgime. N-ai decât să te silești să recuperezi. E numai vina dumitale că am ajuns aici. Eu ți l-am adus așa cum ne fusese învoiala. Mai mult nu știu dacă pot să te ajut. O să stau pe aproape și mă voi strădui să-l susțin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau foarte bine, dispărând în subteran, după care apăreau în cu totul altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu pe unde ne putem cățăra. Hotărât lucru, încă nu era pe deplin stăpân pe toiag. Mai avea de lucru cu el, trebuia să se obișnuiască împreună, unul cu celălalt. Mai devreme sau mai târziu, fără îndoială că va fi silit să dea piept cu vâlva. Se întreba dacă, în situația aceea, toiagul îl va ajuta ori îl va lăsa din nou baltă. În urmă cu trei ani, se putuse folosi de el de prima dată ce îl luase în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieșise nici un sunet. Limba îi era umflată și avea gura uscată ca o iască. Inspiră adânc și repetă întrebarea, de data aceasta mai tare. Ne așteptau în pădure, îi explică Simion, m-au amenin țat cu arma și m-au silit să mă opresc pe loc. Pe tine te-a lovit cu patul armei, pe la spate, un individ. No, cred că la fel au procedat și cu mine, pentru că mi-am pierdut cunoștința și nu îmi mai amintesc nimic. Unde ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
perfectă În mentalitatea guvernanților, ca acest text. „Politica nu are nimic În comun cu morala. Omul de stat care guvernează de pe principii morale este apolitic, din care cauză nu are ce căuta În fruntea statului... Din răul pe care sîntem siliți să-l facem, va proveni binele guvernării imperturbabile: drumul just al mecanismului ființei naționale, pe care acum a dezechilibrat-o liberalismul... Rezultatele justifică mijloacele. De aceea, În planurile noastre trebuie să prevaleze nu binele și morala, ci trebuința și eficiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iar în 1672 cumpără în Moldova mai multe moșii, ajungând în 1682 postelnică (onul de taină al Domnitorului, cel care avea grijă de dormitorul domnesc). Alături de domnitorul Gheorghe Duca participă la asediul Vienei din 1683, unde turcii sunt învinși și siliți să se retragă pierzând mai multe bătălii și teritorii - Ungaria și Transilvania - prin pacea de la Karlovitz din 1699. Manolache Roset a fost un om sprinten, bun călăreț și mânuitor de arme, neastâmpărat, îndrăzneț, iute la mânie și fudul. A acumulat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care unii dregători și boieri au ajuns să stăpânească zeci de moșii și sate sunt cunoscute: a) donații din partea celor ajunși în situații limită: alți boieri, răzeși sau negustori; b) vânzarea „benevolă” a părților din moșia răzășească individă. șăranii erau siliți să vândă din cauza neplății birurilor, pentru a-și putea procura hrana zilnică, pierderea proceselor pentru diverse infracțiuni cu caracter penal etc. c) împrumuturi nerambursate; banii necesari pentru a scăpa de robia la tătari sau turci; cel căzut în robie se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
neîncrezător și prefăcut. Iar când evreii veniți din Polonia învățară pe boieri să clădească velnițe și să facă horincă, rănimea începu să caute întru-însul o mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind silită să renunțe la monopolul comerțului asupra șărilor Române, a însemnat o creștere a suprafețelor însămânțate cu grâu care era transportat cu căruțele pân la portul dunărean Galați. Convoaiele de care încărcate cu cereale au mers pe firul apelor până la Galați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unul tragică pentru România. Statele revizioniste vecine, în principal URSS, care încheiase cu Germania lui Hitler un pact de neagresiune în 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop - Molotov) a impusă României ultimatumul din 26-28 iunie 1940 prin care România a fost silită să cedeze Basarabia, Bucovina și șinutul Herța. Ungaria hortistă, ajutată de Germania și Italia, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, a smulsă din Transilvania partea de nord-vest (42.000 km2) cu o populație majoritar românească. La 7 septembrie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cedat Cadrilaterul, partea de sud a Dobrogei (7000 km2), două județe Caliacra și Durostorum. România (Normală) a devenit un stat anormal, prin pierderea unei treimi din teritoriu și din populație. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost silit să abdice, iar conducător al statului a fost numit Ion Antonescu, care s-a aliat cu Germania, în speranța recuperării teritoriilor din est și din vest. După ce armata română a luptat de la Volgograd și Caucaz până la Praga și Viena, plătind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
când se instaleaz regimul de autoritate monarhică a lui Carol al II-lea, a trebuit să facă politica regelui care credea că este chemat să aducă fericire României. Regimul Carlist a sfârșit lamentabil: granițele țării au căzut, regele a fost silit să plece din țară. Între 6 septembrie 1940 și 23 august 1944 avem un regim dictatorial, instaurat de Ion Antonescu, care s-a aliat cu legionarii, alianță care a durat până la 21-23 ianuarie 1941, când a avut loc rebeliunea legionară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că era matematic imposibil ca servitoarea să păcătuiască Îndeajuns pentru a menține un asemenea ritm de spovedanie. — Tu ești bună ca pîinea caldă, Bernarda, spunea el, indignat. Oamenii aceștia care văd păcate pretutindeni sînt bolnavi cu sufletul și, dacă mă silești s-o spun, cu intestinele. Starea de bază a bigotismului iberic e constipația cronică. Ascultînd ditamai blasfemiile, Bernarda se crucea de cinci ori mai mult. Mai tîrziu, noaptea, spunea o rugăciune suplimentară pentru sufletul tămînjit al domnului Barceló, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă primească. Asta i-ar fi dat posibilitatea de a mă trimite la plimbare. Dar am fost copleșit de jenă când i-am spus servitoarei fraza pe care o pregătisem, și, în timp ce așteptam răspunsul, pe un coridor întunecat, am fost silit să strâng tare din dinți ca să n-o rup la goană. Servitoarei s-a întors. Atitudinea ei a sugerat imaginației mele deja stârnite tabloul complet al catastrofei care se produsese în casă. — Vreți să mă urmați, domnule? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai avea cât de cât semnificație. — Nu mai ții la ea? — Câtuși de puțin, mi-a răspuns. Chestiunea era extrem de gravă pentru ambele părți implicate. Dar în maniera în care îmi răspundea era un fel de veselie nerușinată care mă silea să-mi mușc buzele ca să nu izbucnesc în râs. Mi-am amintit că purtarea lui este abominabilă. Am încercat să mă montez ca să ajung într-o stare de indignare morală. Dar dă-o dracului, domnule, mai trebuie să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-a răspuns și am așteptat o vreme să vorbească. În cele din urmă a trebuit să întrerup tot eu tăcerea. — Ce ai de spus la asta? Doar că ești un cretin fără pereche. — În orice caz, ai putea fi silit să-ți întreții nevasta și copiii, i-am replicat puțin jignit. Presupun că legea le poate oferi oarecare ocrotire. — Dar legea poate să scoată apă din piatră seacă? Nu am nici un ban. Cel mult o sută de lire cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să fiu cât mai corect cu el. — Bineînțeles că se poate întâmpla un miracol, să devii un mare pictor, dar trebuie să recunoști că șansele sunt una la un milion. Ar fi o dezamăgire groaznică dacă până la urmă ai fi silit să accepți ideea că ai stricat totul. — Trebuie să pictez, repetă el. — Presupunem că nu vei fi niciodată un artist de mâna a treia. Crezi că a meritat să renunți la toate? La urma urmei, în oricare altă sferă socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aproape de masă: — Presupun că acum putem sta de vorbă, zise el. Ochii lui Strickland se opriră asupra lui cu o expresie malițioasă. Am fost absolut sigur că e în căutarea unei remarce răutăcioase, dar neputând găsi nici una se văzu redus silit să tacă. — Am adus cu mine un prieten de demult care voia să te vadă, repeta Stroeve radiind de fericire. Strickland mă privi uimit aproape un minut, fără ca eu să scot o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pare că Stroeve s-a întors către Strickland și l-a implorat să-i fie milă de ea, spunându-i să n-o lase să facă o asemenea nebunie. „N-are decât să aleagă singură“, îi răspunsese Strickland. „N-o silește nimeni să vină.“ Însă Blanche spusese cu un glas fără expresie: „Am ales.“ Calmul arogant și ofensator al lui Strickland îl făcuse pe Stroeve să-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
orice bărbat pe care-l cunoștea ea. Eram gelos pe tine. Știam că nu mă iubește așa cum o iubeam eu. Asta era firesc, nu? Dar mi-a îngăduit s-o iubesc și asta era suficient ca să mă facă fericit. Mă sileam să stau afară ceasuri întregi ca să-i las singuri. Voiam să mă pedepsesc pentru suspiciunile care erau nedemne de mine. Și când mă întorceam constatam că ei n-aveau nevoie de mine - nu mă refer la Strickland, căci lui nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar eu mă extenuasem încercând întruna să-i abat gândurile negre. L-am dus la Luvru și el s-a prefăcut că se uită la tablouri, dar vedeam bine că toate gândurile îi sunt numai la nevastă-sa. L-am silit să mănânce și după prânz l-am convins să se întindă, însă n-a putut să doarmă. A acceptat cu dragă inimă invitația de a rămâne câteva zile în apartamentul meu. I-am dat cărți să citească, dar după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
valorile. Stăteam acolo, pierdut, ca un străin într-o țară în care reacțiile omului față de lucrurile familiare sunt cu totul altele decât cele cu care e deprins. Stroeve încerca să-mi vorbească despre tablou, dar era incoerent, așa că am fost silit mai mult să ghicesc ceea ce voia să spună. Strickland rupsese toate legăturile care-l ținuseră până atunci încătușat. Nu se descoperise pe el însuși - cum sună expresia curentă -, ci își descoperise un nou suflet cu puteri nebănuite. Nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o satisfacție artistică - puțin înspăimântătoare - în contemplarea răului. Dar sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe care o simte față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită asupra creatorului său o fascinație care înfrânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de ființe ciudate care făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este silit să fie. În Anglia și Franța el era țărușul pătrat de băgat în gaura rotundă, dar aici găurile erau de toate formele și nici un fel de țăruș nu era întru totul nelalocul lui. Nu cred că el s-a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat fiind că celălalt rămăsese cu ochii pironiți În pământ, Îl Înșfăcă de puținul păr de pe creștet, silindu-l să Își ridice capul. Omul Își răsuci gâtul cât putu, pentru a-l privi la rândul său, strigând de durere. Pe fața sa tumefiată, un ochi vânăt era Închis din pricina unei lovituri, Însă celălalt scânteia de viclenie. - Oh, messere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]