1,315 matches
-
prin analogie presupune modele ideale/abstracte (modele grafice, care redau într-o formă simplificată fenomene și procese cu o structură complexă, modele matematice etc.); și 3. modelarea simulatorie, care imită unele fenomene ori procese, pe două paliere: simulacre structurale și simulacre funcționale, dezvoltând modele ce urmăresc structura ori funcționarea fenomenelor în cauză (să luăm exemplul unui film despre viața dinozaurilor - este o formă de modelare simulatorie). Exercițiile reprezintă activități proiectate să pună cursantul în situația de a interacționa (la nivel fizic
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
detaliată. S-o detaliem, așadar. Omul medieval își înțelege sau își intuiește condiția de ființă slabă, păcătoasă, care a pierdut definitv posibilitatea de a atinge perfecțiunea odată cu izgonirea din paradis. Prin urmare, simte nevoia, dorința de a recâștiga măcar un simulacru al acelei stări aurorale, de a se plasa în aporopierea virtuții nepătate de păcat. Cee ce, firește, este imposbil. De aici, frustrarea. "Contra acestei frustrări, precizează Jacques Voisenet, el folosește animalul ca un fel de subterfugiu. El proiecteză în acesta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
99 2.3. Iubirea omenească și variantele ei / 100 3. Clonele în lumile imaginare ale SF-ului / 106 3.1. Despre utilitatea sociologică a clonelor / 107 3.2. Clonele și problemele identității / 109 3.3. Un univers de clone și simulacre / 111 4. Mutantul și extraterestrul: ipostaze ale alterității / 113 4.1. Mutanți și extratereștri / 116 4.2. Mutanții din SF / 116 4.3. Oameni și mutanți în science-fiction: probleme ontologice și politice / 118 4.4. Figuri de mutanți în texte
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
la apariția noilor teorii, cum ar fi cele pe care le prezintă Louis de Saint-Simon în Le Système industriel ⁄ Sistemul industrial (1820-1822). Acest gânditor își imaginează că poate oferi puterea de a conduce societatea marilor industriași și inginerilor, într-un simulacru de tehnocrație. Se inspiră din filosofi cum ar fi Auguste Comte, care inventează o știință nouă, sociologia, având drept scop studiul societăților percepute ca obiecte culturale. Aceste idei și imagini dau naștere unor texte care, precum cele scrise de Jules
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
atât de prezentă este, ca și în coșmaruri, impresia de realitate. Tatăl trucat dezvolta o angoasă profundă și personală, capabilă să provoace teroarea plecând de la tema, banală în epocă, a invaziei extratereștrilor. Mai târziu, Dick va respinge ideea, abordând tema simulacrelor pentru a demonstra că lumea pe care credem că o cunoaștem și în care credem că trăim nu este o lume reală, ci o iluzie 54. Nu ne mai amenință invazia ET, ci faptul că individul, la rândul său, este
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a demonstra că lumea pe care credem că o cunoaștem și în care credem că trăim nu este o lume reală, ci o iluzie 54. Nu ne mai amenință invazia ET, ci faptul că individul, la rândul său, este un simulacru de ființă omenească. Această temă se regăsește și în The Electric Ant ⁄ Furnica electrică (1970)55: din cauza unui accident, un om își vede brațul spulberat, însă, în loc de sânge, mușchi și nervi, zărește fire de diferite culori și tot felul de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
trăsături le permite unor autori să creeze lumi noi. Este cazul lui Bruce Sterling, editorul antologiei Cyberpunk, care îi laudă tocmai efectul de fascinație. În aceeași perioadă, cinematografia explorează universurile virtualității și, după exemplul lui Philip K. Dick, cineaștii problematizează simulacrele și realitatea, în filme precum Tron (Steven Lisberger, 1982), Videodrom (1983), ExistenZ (David Cronenberg, 1999), Cube (Vincenzo Natali, 1999), apoi trilogia Matrix, fără a uita de Ghost in the Shell, unde, într-un Hong-Kong futurist, o femeie cyberdetectiv, punându-și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Del Rey Helen O'Loy (1938). Femeia model se prezintă ca o variantă la L' Ève future / Viitoarea Evă (Villiers de l'Isle Adam, 1886) 113. Un îndrăgostit căruia nu i se răspunde la fel îi comandă unui robotician un simulacru perfect al obiectului iubirii. Cu diferența că această androidă va fi îndrăgostită de el. Dar iubirea aceasta atât de dorită devine excesivă, fiind până la urmă monotonă și obositoare pentru erou. Îndrăgostita îi devine insuportabilă, iar el ajunge s-o bată
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
unde diversele clone nereușite ale lui Ripley sunt în faza de maturație, dar nu ni se spune nimic despre memoria pe care Ripley cea reușită pare s-o fi recuperat odată cu noul corp. 3.3. Un univers de clone și simulacre Asistăm, în SF, la folosirea metaforică a cuvântului "clonă", asociat termenilor "dublu" sau "cópii" un astfel de exemplu am văzut în romanul lui Greg Egan. Prin această tematică, genul explorează eventualele consecințe sociale produse de prezența dublurilor și a personajelor-copii
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
identității individuale ca iluzie în Tatăl trucat și Furnica electrică. El a ilustrat-o în plan politic, prezentându-i pe politicieni ca simple marionete manipulate de "jucători". Găsim această idee în numeroase nuvele, precum și în romanul său intitulat The Simulacra / Simulacre (1964). Tema fusese deja exploatată de Robert Heinlein în Mânuitorii de zombi (1951), de Eric Frank Russell în Sinister Barrier / Bariera sinistră (1943) și de A. E. Van Vogt în trilogia lumii non-A. Philip K. Dick pune la îndoială
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
aspect nu este un simplu gadget, nici o temă printre atâtea altele: este un "efect de text", care presupune o veritabilă metafizică. Timpul ieșit din făgașul obișnuit (out of joint, cum spune Hamlet), personaje banale, o realitate nesigură, o lume de simulacre și de măști care tind să se impună drept reale: totul creează un univers coerent și prins într-o veritabilă dinamică. Este o lume fascinantă prin raporturile pe care le întreține cu lumile onirice, prin aspectul de "intruziune a visului
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
-și afle în ele sursa de inspirație, de pildă un Michel Jeury, au descoperit acolo îndeosebi teme, idei și un anume mod de a citi realitatea politică franceză. Astfel, timpul spasmodic, care trimite la o conștiință îngrozită în universul unor simulacre, prinsă în căutarea "realității ultime", a inspirat universul cronolitic al lui Jeury, la care acesta s-a referit în cel puțin trei dintre romanele lui: Le Temps incertain / Timpul nesigur (1973) Les Singes du temps / Maimuțele timpului (1974) și Soleil
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
1987) constituie și ele tot atâtea exemple fericite. J.-M. Ligny nu a uitat nici raportul cu politica, în Jihad (2000). În La Ville au fond de l'oeil / Orașul din adâncul ochiului (1986), Berthelot trimite la un univers de simulacre, de teatru și de marionete umane, care ne duc cu gândul la simulacrele dickiene. Însă Rivage des intouchables / Țărmul proscrișilor (Berthelot, 1990) este complet străin de această tematică dickiană. De fapt, Berthelot explorează formele noi ale textelor transgenerice și își
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
uitat nici raportul cu politica, în Jihad (2000). În La Ville au fond de l'oeil / Orașul din adâncul ochiului (1986), Berthelot trimite la un univers de simulacre, de teatru și de marionete umane, care ne duc cu gândul la simulacrele dickiene. Însă Rivage des intouchables / Țărmul proscrișilor (Berthelot, 1990) este complet străin de această tematică dickiană. De fapt, Berthelot explorează formele noi ale textelor transgenerice și își așază lumea într-un gen specific, înainte de a trece la un univers complet
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cel burghez. Atenția acordată conduitelor pe care o regăsim și la Heliade Rădulescu marchează dispariția unui loc social al artei: pentru secolul romantic, poetul nu e doar profesionistul care a scris o operă, numele pus deasupra unei bibliografii, ci un simulacru compus din gesturi și atitudini reproductibile, adică un caracter. Esența acestui personaj nu constă în natura sa de poet, ci în faptul că e în poziția de a simula conduita unui poet. Cele mai multe consecințe pe care le-a antrenat figura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
3, pp. 185-198. 2 Achim, "Statistica țiganilor în Principatele Române în perioada 1830-1860", p. 98. 3 O definire succintă a justificării statisticilor în prima jumătate a secolului a XIX-lea găsim la Dionisie Pop Marțian în 1860: "Dacă [...] aflăm un simulacru de statistică în catagrafiile trecute, trebuie să ne-o explicăm din neapărata trebuință de a impune birurile, munca și sarcinile publice pe cel sărman; dacă avem o listă a prețurilor bucatelor o mulțămim armiilor străine care ceruse aceste științe pentru
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de la radio Europa Liberă sau altele. Asta condamna de fapt art. 209 C.P., pct. II, litera a, pe temeiul căruia au fost arestați și condamnați cea mai mare parte a deținuților politici. După ce verdictul era pus de către anchetatorul securist urma simulacrul de proces, cel mai adesea o simplă formalitate care trebuia îndeplinită: acuzatul nu avea voie să vorbescă și uneori nici măcar avocatul apărării. I-am întrebat pe foștii deținuți dacă au avut martori aduși din oficiu, dacă la proces au asistat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
le facem și le învârtim tot noi". 3 Decretul nr. 221/30 august 1948, Art. 4: "Ofițerii de securitate sunt singurii competenți a instrumenta în infracțiunile ce primejduiesc regimul democratic și securitatea poporului". 4 Ceaușescu se lăuda chiar și la simulacrul de proces, în urma căruia a fost condamnat la moarte, că a scris Constituția României cuvânt cu cuvânt, de unul singur. 5 http://www.iiccr.ro/ro/fise detinuti politici. 6 Din mărturia unui fost deportat politic: într-un sat din Moldova de pe lângă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ulise nu-și mai aparține, Itaca îl devorează, existența lui fragmentată aparține celorlalți, înainte de a-i aparține sieși și cu multă silă se supune figurii arhetipale. Vassilis Vassilikos dă imaginea unei Itaci fără iluzii, devenită și ea un loc de simulacru. "Nimic, nu mai recunoștea nimic". Astfel debutează reîntoarcerea lui Ulise Kleanthis în Reîntoarcera în Itaca a lui Ulise Kleanthis.204. Incendiile pădurilor, construcțiile moderne și turistice au schimbat insula pe care el a părăsit-o cu opt ani în urmă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
joacă într-un decor derizoriu (Ulise știe că în acest timp mama lui face cartofi prăjiți și măgarul Mavroulis care trage carul face o balegă aburindă). Un marinar de pe un vas petrolier întors în țară se însoară cu Lopy, un simulacru de Penelopă și ei vând niște terenuri pentru a face călătoria de nuntă. Sfârșit derizoriu pentru o Itacă ce nu mai este decât o imagine turistică lipsită de autenticitate. Dar Itaca este și spațiul conjugalității. Întâlnirea dintre Ulise și Penelopa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la extrem în această practică babeliană a culturilor. Claude Leroy a atras atenția asupra jocului cu metafora imperialistă în teatru la Mandiargues, "acreditând ideea unei evidente analogii între chestiunea scrisului și formularea sa în termeni teatrali"271. Teatrul este un simulacru care prin repetiție are funcție de autoritate, exhibă ceea ce ar fi un sens autorizat într-un spațiu saturat al manifestării sale. În acest regim al surplusului de sens, care abuzează de "albul paradoxal al stereotipului"272, povestirea e producătoare de numeroase
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Maiorescu este o invitație la aban donarea optimismului naiv ce acordă formelor importate puterea șamanică de a genera, automat, în spațiul românesc, edificiul maiestuos al civilizației occi dentale. Modernizarea, sugerează Maiorescu, nu se poate fonda pe această reproducere a unor simulacre care nu au nimic în comun cu spiritul originar al instituțiilor emulate. Dezvoltarea este durabilă în măsura în care rămâne organică, asemenea unui dialog între contextul național și formele importate. Evoluționismul maiorescian este ostil acestei pedagogii iresponsabile ce acordă frazeologiei capacitatea de a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
deja existente. Ea este, în egală măsură, un manifest dedicat schițării unui viitor posibil, din care să fie eliminată patologia entuziasmului utopizant. Și aceasta cu atât mai mult cu cât efectele neintenționate ale schimbărilor se pot dovedi dramatice și devastatoare. Simulacrul poate descuraja, pe termen lung, disponibilitatea de a zidi instituții autentice, dedicate binelui comun. Al doilea adevăr, și cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ele, sar putea pro duce în viitor și care atunci sar sfii să se îmbrace în vestmântul lor desprețuit.<ref id=”1”>Ibidem, p. 165. </ref> Și, dacă textul din 1868 este punctul de plecare al „reacției“ îndreptate în contra proliferării simulacrelor, discursul din 1876, rostit în Cameră spre a apăra un proiect de lege a educației, dezvoltă viziunea pe care se poate întemeia o nouă școală a cetățeniei, ca formă de regenerare comunitară. În centrul demonstrației de la 1876 se află, deloc
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o direcție distinctă de cea liberal conservatoare ilustrată de Maiorescu și Carp. Ceea ce este absent din critica acestora este apelul la tradiție, apel care să devină punctul de plecare al regenerării politice. Ostilitatea față de raționalismul politic, atenția la context, stigmatizarea simulacrelor nu implică, în nici un moment al demonstrației intelectuale, replierea către o stare de lucruri ce precedă europenizarea Principatelor. Letargia orientală nu este și nu poate fi, în această cheie evoluționistă de interpretare, un reper evocat cu venerație de două spi
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]