4,151 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > POZIȚIA SINELUI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului Stăteam spate în spate ca două universuri paralele. Nu ne atingeam conturul viselor, catifeaua pielii, nu ne aventuram peste granița straielor nevăzute. Eu cu fața
POZIŢIA SINELUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379512_a_380841]
-
Nosce te ipsum” în latină). Aidoma celebrului paradox „Știu că nu știu nimic” (paradox doar în formă, nu și în conținut, dovadă spusa admisă ca adevăr evident și indiscutabil: „Toată viața înveți și tot neștiutor mori”), invitația socratiană pentru cunoașterea sinelui este interminabilul și mereu actualul proces de întoarcere a individului spre el însuși prin neobosita conștiență a autoreflexivității. Vasăzică, nu-i un îndemn la cunoașterea trupului, ci la cunoașterea lăuntricului cu ajutorul rațiunii. Introspecția este cu atât mai necesară astăzi, cu
CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381043_a_382372]
-
toate timpurile: rex imago Dei. Puțini suverani în istorie au urmat prototipul Hristic. Unii inși, precum ateii din România, politicienii puterii sau mercenarii Apocalipsei Românești, ne amintesc de faptul că s-au născut undeva... și au crescut cumva în lumea sinelui lor, adică a tenebrelor. Ei nu vor dobândi niciodată cunoașterea luminii, a adevărului, a binelui, a dreptății, fiindcă sunt îndrumați de propria umbră, de umbra altora și împiedicați de vacarmul malefic. Chipurile lor pâlpîie apatic pe trupurile gargantuelnice sau pantangruelnice
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
ca o pleromă aidoma de constelații harice, ce se revărsă în conștiințele chemate să salveze spiritul religios al omenirii creștine. Omul religios cel dintâi creat, ca să rămână Omul creștin recreat tot după Aura lui Hristos, trebuie să fie stăpân pe sinele său, dar și suveran peste cunoașterea revelată de Tradiție, care întotdeauna începe tainic prin sfârșitul unui nou început miraculos. Mihail Eminescu a urmat constant raza de lumină străbună, Steaua-Cruce ce ne călăuzește întru nemurirea ca Neam, firul alb al inspirației
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
ca odată cu sfârșitul martirilor să îngroape memoria, mărturisirea, dragostea, jertfa și sfințenia lor întru Dumnezeu și Neam. Dar, Dumnezeu a vrut altfel. A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Tăcere și Cuvânt. Sufletul este lăcașul alb al tăcerii, iar Inima-privighetoarea celei mai frumoase cântări. Dacă Cuvântul este limbajul Logosului divin, cel al Sfântului Duh este Tăcerea sacră. În inima și în sufletul creștinului sunt cele mai armonioase liturghii ale Sinelui ortodox. „Tăcerea ne este necesară pentru a da ascultare Cuvântului lăuntric din Sinele nostru, tăcere care ne purifică, ne fortifică și ne unifică într-o armonie angelică.” (Ion Mânzat/ Mariana Tănase-Mânzat, Psihologia Tăcerii-Liturghiile Silențioase ale Sinelui, Psyche-2006, p. 22) Tăcerea
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
frumoase cântări. Dacă Cuvântul este limbajul Logosului divin, cel al Sfântului Duh este Tăcerea sacră. În inima și în sufletul creștinului sunt cele mai armonioase liturghii ale Sinelui ortodox. „Tăcerea ne este necesară pentru a da ascultare Cuvântului lăuntric din Sinele nostru, tăcere care ne purifică, ne fortifică și ne unifică într-o armonie angelică.” (Ion Mânzat/ Mariana Tănase-Mânzat, Psihologia Tăcerii-Liturghiile Silențioase ale Sinelui, Psyche-2006, p. 22) Tăcerea deși pare de aur, îți trebuie înțelepciune doar pentru momentele când s-o
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
mai armonioase liturghii ale Sinelui ortodox. „Tăcerea ne este necesară pentru a da ascultare Cuvântului lăuntric din Sinele nostru, tăcere care ne purifică, ne fortifică și ne unifică într-o armonie angelică.” (Ion Mânzat/ Mariana Tănase-Mânzat, Psihologia Tăcerii-Liturghiile Silențioase ale Sinelui, Psyche-2006, p. 22) Tăcerea deși pare de aur, îți trebuie înțelepciune doar pentru momentele când s-o folosești. În rest tăcerea amuțită condamnă gândirea, cuvântul, persecută e-ul, prigonește dreptatea, adevărul, binele, credința, cântarea, frumosul, iubirea, creația, izbânda, înălțarea, azurul
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
și majestății oamenilor. Va veni ziua în care îndumnezeirea va fi act de conștiință colectivă. Frumusețea acestei perspective mă încântă și acoperă toate prăpăstiile din mine și din istorie. Suferința și Jertfa pătimitorului-deținut, a naționalistului-creștin ortodox este o acceptare a Sinelui, uneori și o mulțumire, dar nu este independentă de Suferința și Jertfa colectivă a Neamului. Unitatea individului și unitatea Neamului stau în Sânul Providenței divine. Pătimitorul nostru și autorul cărții memorabile, Testamentul unui nebun, Ioan Ianolide așezat întru Tradiție și
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
hristologică, conștientizează plenar că tot ce aparține misticii ortodoxe, ca Suferință, Asceză, Libertate și Har, ca Jertfă, Dăruire, Iubire și Înviere este de fapt reflectare și sens a slavei atotcuprinzătoare a Hristosului Crucificat. Unitatea eului celui prigonit se asumă unității Sinelui național, ca o cuminecare a Neamului. Mistica focului pătimitor dă conștiinței înnoite o nouă interpretare a mesajului profetic, o mărturisire de măsura celei duhovnicești. Marii trăitori mistici ortodocși ai temnițelor comuniste, care înspăimântă totul și încremenește orice, au găsit în
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
acest postulat, acest imperativ, trebuie să aparțină fiecărui om, dar în mod expres creștinului ortodox. Toți creștinii ortodocși din toate vremurile trebuie să-L cunoască integral pe Mântuitorul Iisus Hristos, pentru ca să-L slujească integral și să-l adâncească fiecare în sinele trăirii sale firești, formatoare, misionare, duhovnicești, vocaționale, sofianice și filocalice. Dar, cum creștinul iese din sfera Cetății creștinismului comunitar, din nobila și frumoasa Cetate Apostolică ce a stârnit invidia multora, din universul comuniunii hristice deci, el se pierde în neantul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
slujirii lui Dumnezeu și a Neamului, slujire de care se bucură și alte popoare ce nu pot urca până în vârful înălțimii misiunii vocaționale dacice: mistico-hristico-evanghelico-filocalico-sofianică. Nu orice nație, nu ori ce neam sunt hărăzite să urce acest suiș celest în Sinele duhovnicesc fiindcă nu au în gena spirituală, în plămada religioasă Dorul după Dumnezeu întru bucuria sacrificiului suprem cum îl posedă cu prisosință dacoromânii de-a lungul mileniilor. Slujirea creștin ortodoxă a Cuvântului dumnezeiesc devine astfel o poruncă a Dragostei căpătând
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
e vorba de sinceritatea estetică, nu științifică, adică frăgezimea și intensitatea conținutului. Romantismul lui Eminescu e melancolic, pesimist. Nu orice romantism e pesimist, cum crede Nae Ionescu; e și un romantism optimist, fie practic, fie filosofic (Hugo, Fichte, Hegel). Melancolia sinelui său își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
pesimist. Nu orice romantism e pesimist, cum crede Nae Ionescu; e și un romantism optimist, fie practic, fie filosofic (Hugo, Fichte, Hegel). Melancolia sinelui său își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e cosmic-filosofic-Luceafărul, Sărmanul Dionis... „În Sărmanul Dionis, arată fostul meu coleg profesorul-scriitor Nicolae Tudor, filosofia se îmbină cu
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
crede Nae Ionescu; e și un romantism optimist, fie practic, fie filosofic (Hugo, Fichte, Hegel). Melancolia sinelui său își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e cosmic-filosofic-Luceafărul, Sărmanul Dionis... „În Sărmanul Dionis, arată fostul meu coleg profesorul-scriitor Nicolae Tudor, filosofia se îmbină cu literatura, prima devenind pretext pentru cea de-
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
romantism optimist, fie practic, fie filosofic (Hugo, Fichte, Hegel). Melancolia sinelui său își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e cosmic-filosofic-Luceafărul, Sărmanul Dionis... „În Sărmanul Dionis, arată fostul meu coleg profesorul-scriitor Nicolae Tudor, filosofia se îmbină cu literatura, prima devenind pretext pentru cea de-a doua. Anii studiilor la Viena
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
la Miracolul Eminescian. Ed. Humanitas, București-1992, p. 305) Eu aș privi mult mai profund, mai integral expresia Luceafărului și desigur interpretarea eminentului gânditor Constantin Noica. Mai întâi: Trecut și viitor e în sufletul meu...: Eminescu nu se referă exclusiv la sinele său căci, atunci pur și simplu s-ar afla într-o continuă nefinire... Trecutul și viitorul din sufletul său sunt de fapt asumarea Strămoșească, Sinele Neamului cu Tradiția lui creștină, cu datină străbună milenară, cu tot Pantheonul culturii și virtuțiilor
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Mai întâi: Trecut și viitor e în sufletul meu...: Eminescu nu se referă exclusiv la sinele său căci, atunci pur și simplu s-ar afla într-o continuă nefinire... Trecutul și viitorul din sufletul său sunt de fapt asumarea Strămoșească, Sinele Neamului cu Tradiția lui creștină, cu datină străbună milenară, cu tot Pantheonul culturii și virtuțiilor ortodoxe care s-au definit prin demnitate, omenie, jertfă sfântă, adevăr, credință și iubire. Asumându-se spiritualității și religiozității Neamului, evident că se asumă și
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
poezie. mulțumesc, Teodor Dume! (*Cristina Ștefan, Lira21) * Poezia dumiană este una a stărilor. Starea de singurătate, starea de așteptare, starea de visare, starea metafizică, starea de meditație, starea de nedeterminare, de nedumerire, de aflare pe o margine sau alta a sinelui, a lucrurilor apropiate ori îndepărtate. Citind de la un capăt la celălalt, rămâi cu impresia că poetul Teodor Dume este în continuă stare de meditație. El își pune întrebări despre viață, fie din postura de copil, fie din cea a tatălui
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
PRUNCUL INVITAT LA CINĂ, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016. Albul de nea se scutură, se lasă peste liniștea paradisului din casă. Miracolul plutește între înțeles și neînțeles, lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des. Rar ni se întâmplă să devenim copii, să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi frumoase amintiri, și legănăm tot cerul în blândele priviri. Colindele și fulgii plutesc între strigări, de sus și jos se cern
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
să luăm aminte! Suflete și inimi înspre azururi zboară, Îngerii se urcă - Domnul se pogoară ! Citește mai mult Albul de nea se scutură, se lasăpeste liniștea paradisului din casă.Miracolul plutește între înțeles și neînțeles,lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des.Rar ni se întâmplă să devenim copii,să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi frumoase amintiri,și legănăm tot cerul în blândele priviri.Colindele și fulgii plutesc între strigări,de sus și jos se cern
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Mihail Eminescu prin dimensiunea sa spiritual - creștină, nu este un Logos Național, ci este Profetul cugetării conștiinței ortodoxe național - universale. Logosul dumnezeiesc, Cuvântul-Atotcreator este Arhetipul sau Idealul final al logosului uman, care există în sine și pentru sine doar prin sinele Logosului divin. Temeiul ontologic al oricărei cunoașteri omenești ne descoperă o corespondență, o conformitate, o comuniune între Logosul dumnezeiesc și logosul uman, omul ca ființă rațională (logiko). Sfântul Maxim Mărturisitorul, alături de numeroși alți Sfinți Părinți numesc cuvântul: logistikon, adică, rațiune
LUCEAFĂRUL NEAMULUI ROMÂNESC de MIRON IOAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381215_a_382544]
-
a Neamului dacoromân. Mihail Eminescu ca un neostenit Pelerin al căutărilor sacre, a făcut din fiecare pas o bucurie și din fiecare bucurie o rugă și o înălțare. Profetul nostru s-a căutat pe sine în celălalt seamăn și împreună, sinele Nației, cel aproape de Dumnezeu, împlinit în misiunea sa responsabilă și harică. El și-a făcut din lumina Logosului, legământ sfânt și din harul creației primite, condiția depășirii metafizice a Neamului, renașterea lui spirituală a poporului dacoromân ca sens al îndumnezeirii
LUCEAFĂRUL NEAMULUI ROMÂNESC de MIRON IOAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381215_a_382544]
-
dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am lecturat o carte care mi-a plăcut, scriu când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta.Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am lecturat o carte care mi-a plăcut, scriu când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]