2,658 matches
-
cuprinsă de tăcere, ca astăzi, co boară în mine calmul și, cum stau aplecată peste sugativa verde, dacă ar începe să se cearnă praf, cred că cenușiul ăsta fin, mărunt-mărunt, s-ar potrivi și m-ar acoperi cu o liniște singuratică, de culoarea veșniciei. Mă întreb uneori: am fost inconștientă? cum am putut să fiu de acord cu de spărțirea asta așa de lungă și acum lipsită de perspectiva de a ne revedea prea curând? Cum îți spun mereu - voi fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Trei personaje (botanistul Filip Zalomit, care este și poet, doctorul Nicoleanu și inginerul Hagi Pavel) discută despre un al patrulea, doctorul Aurelian Tătaru, mort în împrejurări obscure. Moartea se întâmplase la Poiana Dornei, loc retras de lume, lângă o cabană singuratică, în ziua de Sânziene (timp cu valoare magică). Cel care cunoaște adevărul este Emanoil Albini, anchetator dibaci. El reprezintă spiritul realității profane, în timp ce ceilalți, trădați de memorie, suferind de amnezie, participă la altă realitate, mitică. Doctorul caută în cărțile sacre
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici a trăit singuratic, departe de ai lui, ca pescar, s-a însurat cu o lipovancă, a făcut cu ea copii, s-a întors la starea sălbatică. Târziu, când l-au chemat feciorii, după amnistie, s-a dus să-i vadă, căci ei erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea mișcări ciudate. Cum izbutesc a-l liniști și cum el singur în urmă e mulțămit, se închină și oftează în liniștea serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de câne, undeva un plâns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-o mânâncă niciun dobitoc, dar e bună de leac. Oscilații de zgomote ciudate o toacă ce se apropie și se depărtează în păduri adânci de brad, în fundul muntelui. Ziua nu se aude. Noaptea da începând după asfințitul soarelui, când singuraticul are întăiu presimțirea întăielor sunete pe care nu le aude apoi decât în închipuire pe urmă tot mai precise în realitate. Cătră miezul nopții, ori cătră ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Toma lui Bogat Atman Grigorie Pogonat Gogolea Matiaș Croșca Ilia Alapiu Chiorul Înmormântarea lui Albu, pârcălab al cetății Neamțu. Înmormântarea se face la ? Concediu, bocitoare, poduri. Ilisafta. Sfat (alineat tăiat) Ceva cu hoți Drum la Oltea călugărița la un schit singuratic Pod umblător Lostrițe și lipani dela Bistrița erau repezite călări p. masa domnească. Ținut Cârligătura capitala Tg. Frumos Roman, doi pârcălabi Vasluiu, ispravnic Bârlad, scaunul vornicului de T.d.J. cu doi vornici Tecuci doi pârcălabi Focșani, staroste de Putna Lăpușna doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui, el găsea neîncetat aliment, ca să-și refacă puterile, punân du-se pe sine jertfă și solicitând necon tenit creștinătatea. Putem îndrăzni a spune că el singur a văzut primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui de codru munte și pustie, pe marele vânător, El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noi sălcii și plopi. Toată dimineața am stat un timp privind peisagiul nou. Fluviul n-are o lărgime mai mare decât a Prutului. Luncile samănă cu cele de la Prut și Siret. Oameni la pescuit cu undița înainte de răsăritul soarelui; unii singuratici, alții în grup (am văzut șase flăcăiași supraveghind zece-douăsprezece undiți de somotei așezate la mal), alții în lotci. Am auzit pe neașteptate cucul cântând. Vulturi cu penaj întunecat zburau pe deasupra undelor căutând pradă. Dintr-un sat au ajuns până la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de metal, smalțuri, podoabe diverse etc. începând din al cincilea secol și până în veacul revoluției. Interesante și prețioase de sigur, dar mai interesant și mai prețios e bătrânul conservator al lor, care ne-a primit cu plăcere, ca un schivnic singuratic într-o lume nouă, și în acelaș timp cu regret că nu putem sta cu el mai mult, ca să ne dea lămuriri asupra fiecărei piese a muzeului. Cât mai multe și mai bogate lămuriri, potrivite cu pasiunea lui de arheolog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zare limpede; spre sud ceață misterioasă. Vântul de uscat care a bătut cu violență noaptea cealaltă, a stat. Nici o frunză nu se mișcă în plopii tineri de Canada din apropiere. Ieri am văzut în cursul zilei, pe la amiază, un cuc singuratic poposit pe un stâlpușor de fier al împrejmuirii vilei în care locuiesc. Venea probabil de departe repezit de furtună, pe deasupra solzilor de valuri. Deslănțui-se-vor până la amaiză harmasarii de spumă ai mării? așa cum a anunțat comandantul flotei? La ora 9, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care vorbeam mai sus va fi o Încununare firească și Înaltă a individului aflat pe ambele coaste ale Carpaților, Încă uimit - și, adeseori, ca un „copil”, neștiind ce să facă cu uimirea sa! - de Împlinirea acelui vis al unor Spirite singuratice În istoria sa, Unirea celor de o limbă, cei care au strămoși comuni și atâtea reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceva...” Cînd i-am văzut de-aproape halatul plin de pete, am renunțat, anihilînd în mine orice poftă. „N-are”, am mințit-o pe A., care aștepta. *Părinții lui Gheorghiță îmi par uneori două figuri desprinse din cărțile prozatorilor scandinavi: singuratici, autarhici, secreți. Cînd trec pe lîngă blocul în care locuiesc, mă izbește faptul că, aproape de fiecare dată, au storurile trase. Firea lor ciudată are nevoie de umbră! *Iată o probă de cinism: „Poate să moară (din cauza poluării - n.m.) jumătate din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de aceia care nu văd clar decât în plină zi. Se exprimă în ele o dezolare care nu se lasă copleșită de amă ră ciune, de acea tristețe diurnă, degradată și pângărită, ne înstare să se înalțe până la puritatea nopții. Singuraticul are arare ori o viziune amară asupra naturii umane; superior dezgusturilor sale, el se gândește la om prea de sus, prea de departe, pentru a se înjosi urându-l. Cu totul altul este cazul insului sociabil sau prins de treburi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în Oprea Cârțișoara. Apropiindu-se încheierea anului școlariu 1899/1900 spre orientarea direcțiunilor școlare se dispun următoarele: 1. Esamenele se țin sub presidiul subscrisului după programa alăturată: 2. Conspectul școlariu cu datele statistice dimpreună cu conspectul despre materialul propus din singuraticele obiecte de învățământ să se afle în bună regulă pe catedra școlară. 3. Direcțiunea școlară dimpreună cu comitetul parochial și toți poporenii cari doresc înaintarea școlei sunt poftiți a asista la acest esamen, ceea ce să se publice poporului în sânta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
amintit de fiul văduvei care s-a întors acasă de la poarta cimitirului, pentru că Domnul Isus îl înviase. Satul este locuit de arabi și cu greu am găsit casa unde se presupune că a locuit această văduvă, astăzi o mică biserică singuratică, cu ușa închisă, fără turlă și fără enoriași. Ne-a deschis o femeie, care ne precizează din start: “Eu sunt musulmană!” Tot ceea ce se poate vedea, sunt două tablouri ce prezintă învierea tânărului. A rămas un monument uitat și neprețuit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și au păstrat Însă multe din caracteristicile vieții sălbatice. La vederea unei bălți În timpul verii, bivolițele fac totul pentru a se arunca În apă, chiar dacă trebuie să rupă oiștea carului. În preajma fătării părăsesc pășunea și fug Într-un loc mai singuratic și greu de găsit de niște copilași. Nu suportă, În general, fetițele Îmbrăcate În haine roșii, nici băieții fricoși. Pășunea din Vizu era situată la circa 500 m de casa părintească. Întro Duminecă am plecat cu cele două bivolițe, cumpărate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mare apărător al drepturilor integrale ale femeilor române. „Asociația pentru emancipare”, mână-n mână cu „Uniunea femeilor române”, a luptat cu devotament, pentru această cauză și a obținut izbânda finală. Astfel, oricât s-ar fi răspândit versiuni unilaterale, atribuite unor singuratice centre, această campanie dârză a celor două mari organizații feminine, purtată cu atâta energie în congresele ce au avut loc de la întregirea neamului, nu se poate contesta. D-na Elena C. Meissner, prezidenta generală a „Asociației pentru emancipare”, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
merge. Îmi pare rău că nu merge mai încet. Ce vai, ce coline, ce munți, ce forme de relief! La unii munți se vede camuflat unde locuiesc pustnici. Cât de greu și anevoios e să urci la ei. Ce loc singuratic și retras și-au ales de locuit. Departe de lume, dar aproape de Dumnezeu. Doamne, câtă liniște, câtă sfințenie, numai păsările cerului cântă și parcă se contopește cantul lor cu rugăciunile pustnicilor de prin munți. Vedem și Marea Tiberiadei cu ale
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din Brașov (1970 cu o poezie “Drumul” și în revistele ieșene “Cronica” și “Convorbiri Literare”. A publicat în toate revistele literare ieșene precum și în “Candela Moldovei”. „...Versurile lui Ion Boroda vădesc o experiență a scrisului și o sensibilitate aparte, de singuratic care își denunță singurătatea pentru a o depăși; stările din gama acesteia, melancolia în primul rând dar și reveria ori apatia sunt refuzate ca actualitate poetică”, sublinia regretatul scriitor Laurențiu Ulici în Revista “România literară” din 27 august 1981. “Paradoxal
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aflat la poalele steagului. Și deasupra tuturor o lună înjumătățită, mare și luminoasă. Ieri am însoțit-o pe Dana când l-a dus pe Edy la doctor. Am luat contact cu peisajul urban al acestei așezări aflate în afara metropolei. Case singuratice sau însingurate. Probabil că lumea aici nu comunică pentru că inclusiv clădirile par a nu dori să „dialogheze” unele cu altele. Spațiile dintre case par pustii, nu vezi decât mașini și atât. Oricum, aici nu vei vedea în mod cert vânzoleala
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suferință. Împăratul o pedepsește pe baba care îl transformase în purcel și face nunta și cumetria deodată. Stan sau Ipate din Povestea lui Stan Pățitul ăbasm apărut în Convorbiri literare din 1 aprilie 1877) e flăcău stătut, harnic și strângător, dar singuratic. Îl urmărește un diavol, care vine la casa lui ca un copil sărman, care ar vrea să intre la stăpân. Stan îl tocmește pe acest Chirică pentru trei ani, cu învoiala ca la sfârșitul acestora să ia din casa lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
papuci, ghemuit în fotoliul său, cu o luminiță jucăușă în ochii pe jumătate închiși. Una din prietenele sale israeliene, specialistă în Sfântul Toma, ea însăși filosof disident, veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest mare singuratic în vârstă de optzeci și șase de ani a fost multă vreme răsfățatul lumii bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
respingem cu dispreț pe riscul nostru și de care ar fi o crimă să privăm generațiile mai tinere și pe cel viitoare. Mai curând sarcina noastră este să o păstrăm și să o împrospătăm"168. Seton-Watson a fost un alergător singuratic care a purtat torța unității europene prin lunga noapte a confruntărilor care au divizat Europa. A fost unul dintre puținii intelectuali apuseni care a îndrăznit să nu ia în serios frontierele simbolice dintre Apus și Răsărit și care a înțeles
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]