5,963 matches
-
de călătorie pentru „ultimul drum”: valorizarea timpului se va extinde și asupra lansării pe piață a mijloacelor de a intra în eternitate. în loc să vândă, așa cum făcea odinioară Biserica, „iertări de păcate”, piața va pune în vânzare servicii având ca obiect sinuciderea, moartea asistată medical, criogenia, apoi vor fi comercializate dispozitive care vor permite organizarea simulacrelor de agonie, de semisinucideri, de experiențe simulând moartea, de aventuri extreme fără garanție de întoarcere. Ulterior, progresele neuroștiințelor vor permite căutarea, printr-un act pur mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
geografică sau o cultură. Nu vor fi loiali decât lor înșiși, vor fi mai interesați de cuceririle lor, de pivnița lor cu vinuri, de produsele lor de autosupraveghere, de colecțiile lor de artă, de organizarea vieții lor erotice și de sinuciderea lor decât de viitorul progeniturilor lor, cărora nu le vor lăsa moștenire nici avere și nici putere. Nu vor aspira nici să se afle în fruntea afacerilor publice, nici să fie în prim-planul scenei: celebritatea va trece, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cheamă și el la acțiuni menite să ducă la renașterea acestui mare califat arab prin război îharb). în Islamul șiit, imamul Khomeini voia, încă din anii ’60, să impună războiul ca primă cale a convertirii și făcea apologia martiriului, a sinuciderii îchadid). „Cheia paradisului”, scria el, „este sabia”. Pentru alții, războiul va trebui să vizeze întreaga lume. Imperiul Islamului va trebui să se extindă la scară planetară, fără un centru sau o națiune dominantă, pentru a face din el un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și grupuri religioase, care s-ar lupta unele pentru bani, altele pentru credință, teritoriu sau libertate. Toate armele despre care am vorbit mai sus vor fi atunci utilizate. Omenirea, care dispune încă din anii ’60 de mijloace nucleare arhisuficiente pentru sinucidere, le va folosi. Nu va mai exista nimeni care să scrie Istoria, acesta fiind dintotdeauna atributul celui mai puternic. Nimic imposibil în toate acestea: tragedia omului constă în faptul că, atunci când poate întreprinde ceva, el sfârșește întotdeauna prin a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
obicei e doar un gest menit să stârnească mila sau spaima în inima iubitului. În tonul lui răzbătea un dispreț glacial. Pentru el era evident că Blanche Stroeve nu era decât o unitate ce trebuia adăugată la statistica încercărilor de sinucidere din municipalitatea pariziană în cursul anului respectiv. Era ocupat și nu-și mai putea pierde timpul cu noi. Ne-a spus că dacă venim la o anumită oră a doua zi, în cazul când Blanche e mai bine, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe a doua zi. Stroeve știa din cercetările întreprinse de poliție că Strickland părăsise casa imediat după cină și faptul că Blanche spălase totul ca de obicei îi dădu un fior de groază. Comportarea ei atât de metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în inimă și genunchii îi slăbiră atât de tare încât era gata să cadă. Se întoarse în dormitor și se trânti pe pat strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
neliniștit. Acum știa de ce asasinul smulsese doar ultimele rânduri din Cronica: voia ca el să citească În moartea moștenitorului dovada vinovăției lui Arrigo. Iar dacă nu ar fi descoperit secretul cupei, ar fi căzut În capcană, crezând și el În sinuciderea unui fals pretendent, asasin, Învins și disperat. O crimă rămasă ascunsă pentru o jumătate de veac i se dezvăluia În fața ochilor. Poate că era, Într-adevăr, ieșită din comun steaua care Îi marcase nașterea și care Îi cârmuia drumul. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mână nefericită, să se reunească Înainte de vreme cu spiritul Înaintașilor săi. Și-a luat viața, Încheie el, văzând că celălalt continua să Îl fixeze neîncrezător. La aceste cuvinte, călugărul Își duse mâna la gură, Într-un gest de silă. - O sinucidere... aici, Într-un loc sfânt... Va trebui să-l anunț pe abate, bâigui el, zgâindu-se la mort. - Așa să faci. Dar mai târziu. Mai Întâi, trimite să fie chemat cineva de la Misericordia, cu căruța pentru morți. Călugărul Îl fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate că ar fi trebuit să facem cu toții ca el. Poate e singurul lucru pe care-l poți face în asemenea cazuri. Ar fi trebuit să-i pun întrebări procurorului. E ceea ce se face în cazurile de moarte violentă, de sinucidere, trebuie spus lucrurilor pe nume. Da, asta ar fi trebuit să fac. Era rolul meu. Dar nu am făcut nimic. Ce mi-ar fi putut spune? Nu mare lucru, fără îndoială. Iar eu rămăsesem în fața lui ca prostul, frământându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de dragul polemicii. — Ai fost vreodată În starea mea de acum? a Întrebat el confidențial, fortaccio. — Sigur! — Des? — E starea mea cronică. Ceea ce a provocat alte discuții. Cineva a spus că uneori era atât de deprimat, Încât se gândea serios la sinucidere. Altcineva era de acord că nu există nimic pentru care să merite să trăiești. Căpitanul Bătătură, care se lipise cumva iarăși de grup, a spus că, după părerea sa, oamenii sunt irezistibil atrași de sinucidere când au o sănătate precară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încât se gândea serios la sinucidere. Altcineva era de acord că nu există nimic pentru care să merite să trăiești. Căpitanul Bătătură, care se lipise cumva iarăși de grup, a spus că, după părerea sa, oamenii sunt irezistibil atrași de sinucidere când au o sănătate precară. Propunerea lui Amory a fost să comande fiecare câte un cocteil Bronx, să amestece cioburi de sticlă În băutură și s-o dea de dușcă. Spre ușurarea sa, nimeni n-a aplaudat ideea, așa că, terminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cling. Nu sare nimeni. Popa s-a oprit din sforăit, da nu sare. Mișu? Dacă aș lua acum un ciob și m-aș sinucide cu el, nimeni n-ar observa, nimeni n-ar plânge. Mariana începuse să se gândească la sinucidere din noaptea aia când venise soția lu domnu doctor, care avea mustață, săraca, și urlase ceva cu Anna Karenina (da Popa râdea, că cică aia nu s-a-mpușcat, s-a aruncat sub tren, da tot aia e, și la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
moartă? Marianei îi era frică să deschidă ochii. Doamne, dacă am murit, dă să fiu în Rai! Auzea Baby, take off your clothes, corul îngerilor o aștepta, poate și bunica. Sper să nu mă certe, să nu-mi zică că sinuciderea e un păcat și așa mai departe. Oare au oglinzi în Rai? Oare au whisky? Oare? - Și zi așa, te-ai căcat? Cea mai iubită voce din lume. Mariana deschise ochii. Mișu, în desuuri roșii de satin, cu paiete, gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zică și lu madam Popa ce fel de poamă e bărba-su. Și lu Mariana... lu Mariana o să-i zică și ei că e poponar, poate scapă de ea. Mișu era cam îndoit. Se plictisise de Mariana și era periculoasă cu sinuciderile ei, nu voia probleme-n America. Pe de altă parte, era bine să ai un suflet de român cu tine prin străinătate. Of, nicicum nu-i bine. - Vezi, nea Ovidiu, că nu zboară? Na, pune mâna și-aici, pe casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ha, ha! Ca orice mare artist, Mișu descoperise că emoțile intense din viața personală se pot sublima, cu maximum de trăire și impact, în lumina reflectoarelor. Până și Mariana, căreia în timpul acestei certe îi trecuse din nou prin minte ideea sinuciderii, fu impresionată de prestanța lui Mișu. - Ești frumos. - Mulțumesc. Și totuși, viața merită trăită, își spuse Mariana, mulțumindu-i în gând îngerului păzitor care o salvase a doua oară de la sinucidere. Mica sală a MaxiBarului era plină ochi. Doamna Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acestei certe îi trecuse din nou prin minte ideea sinuciderii, fu impresionată de prestanța lui Mișu. - Ești frumos. - Mulțumesc. Și totuși, viața merită trăită, își spuse Mariana, mulțumindu-i în gând îngerului păzitor care o salvase a doua oară de la sinucidere. Mica sală a MaxiBarului era plină ochi. Doamna Popa și doamna doctor, îmbrăcate de gală exact ca la nunta Marianei, își făceau vânt cu două evantaie chinezești gemene. Arătau bine, atâta că burta doamnei Popa era mult mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că o iubea totuși dacă ajunsese în pușcărie din gelozie față de Mișu. - Of, ce mi s-au umflat gleznele! începuse chiar să vorbească singură prin casă. Țin apă, asta e! În toate aceste supărări era însă și ceva bun: gândul sinuciderii nu o mai vizitase în ultima vreme. Simulatul, dar binefăcătorul instinct matern îi învie un instinct mult mai prețios, acela al autoconservării. În plus, printr-un ciudat mecanism al destinului și legii compensației, Contesa îi preluase cumva vocația sinuciderii. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gândul sinuciderii nu o mai vizitase în ultima vreme. Simulatul, dar binefăcătorul instinct matern îi învie un instinct mult mai prețios, acela al autoconservării. În plus, printr-un ciudat mecanism al destinului și legii compensației, Contesa îi preluase cumva vocația sinuciderii. Deși cele două nu se cunoscuseră niciodată, erau legate prin doi bărbați: Popa și Horațiu. Dacă ar fi să judecăm după aparențe, prezența fizică a lui Popa aducea gândul sinuciderii, pe când prezența spirituală a lui Horațiu îl alunga. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
al destinului și legii compensației, Contesa îi preluase cumva vocația sinuciderii. Deși cele două nu se cunoscuseră niciodată, erau legate prin doi bărbați: Popa și Horațiu. Dacă ar fi să judecăm după aparențe, prezența fizică a lui Popa aducea gândul sinuciderii, pe când prezența spirituală a lui Horațiu îl alunga. Așa se întâmplase la amândouă. În ambele cazuri cele două prezențe fuseseră divergente. Sau poate că dragostea era de vină. Acum, când Contesa iubea, Mariana punea accentul fără să vrea pe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cazuri cele două prezențe fuseseră divergente. Sau poate că dragostea era de vină. Acum, când Contesa iubea, Mariana punea accentul fără să vrea pe alte sentimente, cum ar fi rușinea și frica. Pentru asta ar fi suficient să analizăm statistica sinuciderilor cauzate de dragoste versus rușine. Iar în ce privește dragostea, uneori, foarte rar din fericire pentru ea, Mariana își folosea intuiția feminină: simțea că Mișu nu o mai iubește. De fapt știa cu certitudine că Mișu nu o mai iubește, plecase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fără ea, ultimele lui cuvinte fuseseră... Mariana nu le respecta, strecura din când în când în whisky, alături de apa de gură și esența de trandafiri, trei lacrimi sărate și puțin rimel. Poate că de asta nu se mai gândea la sinucidere. Poate că printr-o stranie excepție, tristă și fericită în același timp, privarea de iubire îi adusese Marianei privarea de tragedie. Și dacă totuși Horațiu o iubește? Făcuse un act nebunesc, toate scrisorile de amenințare și felul în care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o auzi vorbind la persoana a treia. Era mult mai ușor așa, chiar dacă Înțelegeam că asta echivala cu moartea prin Înec. Într-un anumit sens, nu se deosebea cu nimic de stigmatizarea unui eretic, de dependența de stupefiante sau de sinucidere. Iată de ce, din când În când, mai Încercam să revin la mine Însumi, ca și cum m-aș fi zbătut dând din mâini și din picioare În piscină, Însă nu știam până când o să mă țină acea forță asemănătoare voinței mușchilor. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe care mi-l Închipuiam datorită imaginilor concrete grupate În ediții speciale transmise În fiecare an În apropierea datei de 15 august. Erau imagini În alb și negru, de proastă calitate, preluate din arhiva știrilor din anul 1945. Imaginile prezentau sinuciderile În masă din Saipan, starea deplorabilă a Hiroshimei după bombardament, atacurile sinucigașe ale piloților kamikaze, trupele de soldați care mărșăluiau prin frig și prin noroi. Imaginile erau Însoțite de vocea unui comentator, graseiată, ușor pe nas, care mă Înspăimânta așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
băut două pahare de Bloody Mary. Patru luni mai târziu Mie s-a sinucis. Bărbatul a aflat despre moartea ei dintr-un scurt articol de ziar. — Ce-nseamnă asta? La New York aveam o prietenă care a avut trei tentative de sinucidere și a fost internată de patru ori Într-un spital de psihiatrie, dar În ziua de azi e o femeie stăpână pe ea, care reușește să se descurce cu două injecții de heroină pe zi, fără să mai punem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o voce răgușită, băgându-mi brusc sticla sub ochi. Nu prea suna a engleză. Avea o cicatrice urâtă pe Încheietura mâinii. O cicatrice verticală. Dacă ar fi fost alungită pe orizontală, ar fi putut să Însemne o tentativă nereușită de sinucidere, dar așa, pe verticală, Îți dădea un sentiment ciudat. Am dat din cap și am luat sticla. Încă nu se Întunecase. Am dat pe gât o Înghițitură. Era bourbon, o marcă pe care nu o mai gustasem. Mi-a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]