1,909 matches
-
la 25% dintre pacienți (definită printr-o creștere peste 20 g/m2 sau peste 20% față de start a masei ventriculului stâng vs). Prevalența HVS a fost invers proporțională cu funcția renală, corelându-se strâns cu prezența unor factori modificabili: hipertensiunea arterială sistolică și gradul anemiei renale. Autorii au demonstrat că o scădere cu 0,5 g/dl a Hb reprezintă un factor independent de predicție a HVS progresive, anemia fiind asociată cu un risc relativ de 1,32 (RR) (ceea ce se traduce
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
g/dl a Hb reprezintă un factor independent de risc pentru apariția insuficienței cardiace de novo (RR = 1,49), recurente (RR = 1,20) și a decesului (RR = 1,14). Prin comparație, doar prezența diabetului (RR = 1,63) și a disfuncției sistolice din start (RR = 2,09) determină un risc mai crescut. O hemoglobină mai mică de 8,8 g/dl este asociată cu un risc de apariție a insuficienței cardiace în mai puțin de 24 de luni la 50% dintre bolnavi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
scurtare doar la 53%, 60%, 51%, respectiv 67% dintre pacienți. Mai mult, nu a fost observat nici un beneficiu de supraviețuire legat de această ameliorare structurală! Pacienții transplantați care au decedat prezentau pretransplant un cord semnificativ mai dilatat și o disfuncție sistolică mai severă comparativ cu supraviețuitorii; în schimb, între decedați și supraviețuitori nu a fost evidențiată nici o diferență ecocardiografică la evaluarea efectuată posttransplant, ceea ce probează faptul că modificările de structură și funcție cardiacă, o dată apărute, regresează insuficient și influențează decisiv supraviețuirea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
fost și el evidențiat ca factor de risc cardiovascular [Klevay, 2000]. Experimente in vitro au arătat că mercurul, plumbul și cadmiul inhibă Na-K-ATP-aza, cu rol posibil în patogeneza HTA [Kramer, 1986], iar expunerea prelungită la vanadiu duce la creșterea TA sistolice și diastolice la șobolani [Boscolo, 1994]. II.17. Dimetilarginina asimetrică (ADMA) Oxidul nitric și ADMA Oxidul nitric (NO) este eliberat de celulele endoteliale ca răspuns la stresul parietal. El are rol vasodilatator și antiaterogen, prin inhibarea aderării monocitelor, a agregării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
al VD. În acest mod, VD realizează o mișcare de „burduf” sau „foale de fierărie” care permite expulzia unei cantități importante de sânge fără creșterea importantă a presiunii ventriculare. Diferențele de geometrie între cei doi ventriculi permit păstrarea unui volum sistolic egal în condițiile în care ei lucrează la regimuri presionale foarte diferite [1]. Sincronismul contracției ventriculare, asigurat prin intermediul activării ventriculare pe calea sistemului His-Purkinje, este deosebit de important pentru realizarea unei contracții eficiente. Consecințele unei activări ventriculare anormale sunt importante îndeosebi
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
determină închiderea incompletă a valvei mitrale și insuficiență mitrală consecutivă. În fine, activarea lentă a ventriculilor determină scurtarea diastolei, afectând atât umplerea ventriculară cât și recuperarea energetică a miocardului. Consecința acestor procese este o insuficiență mecano-energetică, determinată de un volum sistolic redus asociat unui consum energetic crescut. Contracția ineficientă declanșează semnale proliferative care determină remodelarea cardiacă, iar distensia anormală a unor fibre miocardice poate fi responsabilă, prin feedback mecanoelectric, de declanșarea unor aritmii. Corectarea acestor anomalii prin terapia de resincronizare, constând
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
a se întoarce spre ventriculi în momentul închiderii valvelor sigmoide, ciocnirea de acestea determinând o ușoară ascensiune presională. Pe parcursul ejecției ventriculii se golesc în special prin scăderea diametrului lor transversal, volumul de sânge împins în vasele mari, numit volum bătaie (sistolic) fiind de aproximativ 70 ml. Cantitatea de sânge rămasă în ventricul la sfârșitul ejecției se numește volum telesistolic, având o valoare normală de 50-60 ml. Raportul dintre volumul bătaie și volumul telediastolic exprimă eficiența golirii ventriculare, purtând numele de fracție
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
150 ml nu este însoțită de modificări semnificative ale presiunii diastolice ventriculare; dincolo de această valoare, modificarea minimă a volumului ventricular duce la creșteri importante ale presiunii ventriculare, expresie a proprietăților elastice ale miocardului și a prezenței sacului pericardic. Interrelația volum-presiune sistolică este echivalentul curbei lungime-tensiune activă la nivelul fibrei miocardice izolate, înregistrându-se prin măsurarea presiunii maxime realizată de contracția ventriculară corespunzătoare diferitelor volume ventriculare de umplere. Această presiune este cu atât mai mare, cu cât la începutul contracției ventriculul este
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
a presiunii intraventriculare prin contracția pereților ventriculari, dar cu o scădere a volumului ventricular care revine la valoarea telesistolică; diferența dintre volumul telediastolic și cel telesistolic reprezintă volumul bătaie. La sfârșitul acestei faze bucla volum-presiune se intersectează cu curba presiune-volum sistolică care pe acest domeniu este aproximativ liniară. Relaxarea izovolumetrică este caracterizată prin relaxarea activă a pereților ventriculari ducând la scăderea presiunii intraventriculare până aproape de zero, volumul ventricular menținându-se constant. Interrelația volum-presiune se modifică în numeroase situații fiziologice sau patologice
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
termen generic care arată măsura în care fiecare din cei doi ventriculi își realizează funcția de pompă. Nu există un parametru unic măsurabil care să cuantifice performanța cardiacă, ea fiind estimată pe baza mai multor indici care caracterizează atât funcția sistolică cât și funcția diastolică ventri¬culară (fig. 5.41), [63]. volum-presiune maximă punctul corespunzător închiderii valvei aortice; ca urmare crește volumul telesistolic al VS și volumul bătaie se reduce. În condițiile scăderii contractilității, aceeași creștere a postsarcinii produce o scădere
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
prin volumul telediastolic și () golirea inimii evaluată prin fracția de ejecție; produsul lor definește volumul bătaie care înmulțit cu frecvența cardiacă măsoară debitul cardiac. Factorii care determină umplerea inimii caracterizează funcția diastolică în timp ce factorii care determină golirea inimii caracterizează funcția sistolică. Funcția sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se goli, fiind determinată de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
telediastolic și () golirea inimii evaluată prin fracția de ejecție; produsul lor definește volumul bătaie care înmulțit cu frecvența cardiacă măsoară debitul cardiac. Factorii care determină umplerea inimii caracterizează funcția diastolică în timp ce factorii care determină golirea inimii caracterizează funcția sistolică. Funcția sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se goli, fiind determinată de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
reprezentată în mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației presiune-volum sistolic; creșterea contractilității deplasează la stânga această relație, în timp ce scăderea contractilității deplasează la dreapta această relație (fig. 5.40). În realitate interrelația dintre cei trei parametri este mult mai complexă, modificarea oricăruia dintre ei determinând și modificarea celorlalți în cadrul unor reacții compensatorii
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cuprinse între 0,55-0,80 în timp ce fracția de ejecție a VD este în medie de 0,45. Fracția de ejecție este determinată atât de contractilitate cât și de pre- și postsarcină, astfel încât ea este considerată un indicator global al funcției sistolice ventriculare, nu numai al contractilității. Funcția diastolică a ventriculului Exprimă capacitatea de umplere a ventriculului la care contribuie două faze ale ciclului cardiac: relaxarea ventriculară izovolumetrică generând gradientele de presiune necesare pentru umplerea ventriculară propriu-zisă. Evaluarea relaxării izovolumetrice. Se poate
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
E (modificat după [57]). Debitul cardiac Reprezintă cantitatea de sânge împinsă de fiecare ventricul în circulație pe parcursul unui minut. Ventriculul împinge în circulație cu fiecare bătaie o cantitatea de sânge egală cu diferența dintre volumul telediastolic și telesistolic, reprezentând volumul sistolic. Produsul dintre volumul sistolic și frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac. Debitul cardiac este determinat atât de funcția diastolică cât și de funcția sistolică a inimii (fig. 5.41), fiind considerat un indice global al performanței cardiace. Datorită faptului că cei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Debitul cardiac Reprezintă cantitatea de sânge împinsă de fiecare ventricul în circulație pe parcursul unui minut. Ventriculul împinge în circulație cu fiecare bătaie o cantitatea de sânge egală cu diferența dintre volumul telediastolic și telesistolic, reprezentând volumul sistolic. Produsul dintre volumul sistolic și frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac. Debitul cardiac este determinat atât de funcția diastolică cât și de funcția sistolică a inimii (fig. 5.41), fiind considerat un indice global al performanței cardiace. Datorită faptului că cei doi ventriculi funcționează ca
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cu fiecare bătaie o cantitatea de sânge egală cu diferența dintre volumul telediastolic și telesistolic, reprezentând volumul sistolic. Produsul dintre volumul sistolic și frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac. Debitul cardiac este determinat atât de funcția diastolică cât și de funcția sistolică a inimii (fig. 5.41), fiind considerat un indice global al performanței cardiace. Datorită faptului că cei doi ventriculi funcționează ca un sistem de pompe aranjate în serie, debitul cardiac al acestora trebuie să se mențină pe termen lung riguros
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Zgomotul I (Z1) are o frecvență 30-40 Hz și durată 120-150 ms, ascultându-se cel mai bine în spațiul intercostal 2-3 parasternal stâng. El debutează după închiderea valvei mitrale la un interval de timp de 30-35 secunde numit interval mecano-acustico sistolic, fiind datorat vibrațiilor pereților ventriculari și coloanei de sânge din timpul sistolei ventriculare; corespunzător acestora se disting trei componente distincte ale Z1 (fig. 5.50). Zgomotul II (Z2) are o frecvență de 50-70 Hz și durată de 80 100 ms
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sunt vibrații de frecvență variabilă și durată peste 150 ms. Se produc datorită circulației turbulente, la traversarea unor orificii valvulare cu diametrul redus sau la creșterea vitezei de circulație a sângelui. După localizarea lor în cadrul ciclului cardiac, se disting sufluri sistolice situate între Z1 și Z2 și sufluri diastolice între Z2 și Z1 (fig. 5.52). REGLAREA ACTIVITĂȚII CARDIACE Cuprinde totalitatea mecanismelor prin care inima își adaptează în mod continuu debitul cardiac în funcție de necesarul țesuturilor în activitate. Debitul cardiac reprezentând produsul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Evaluarea se referă la funcția sistolică și diastolică, funcția globală și regională iar evaluarea este calitativă sau cantitativă. Criterii WHO/ISFC pentru definirea CMD R Fracția de scurtare a VS (FSVS) < 25% FSVS = (DTDVS-DTSVS/DTDVS) x 100, normal 25-45% DTDVS - diametrul telediastolic al ventriculului stâng; DTSVS
ESTIMAREA FUNCTIEI VENTRICULULUI STANG. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Antoniu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1110]
-
și persistența acestuia sub tratament. aspect pseudonormal al fluxului diastolic transmitral. apariția incizurii B pe panta A-C de închidere a valvei mitrale (eco M-mod). Funcția VD dilatarea importantă a VD cu egalizarea dimensiunilor celor doi ventriculi. viteza fluxului sistolic transtricuspidian > 3 m/s. prezența hipertensiunii pulmonare.
ESTIMAREA FUNCTIEI VENTRICULULUI STANG. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Antoniu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1110]
-
VS, septul interventricular, peretele posterior al ventricului stâng, valva mitrală, aparatul subvalvular mitral, vena cavă inferioară. Datele obținute în aceste secțiuni sunt de o înaltă utilitate practică deoarece permit o evaluare rapidă și succintă (cu limitele de rigoare) a funcției sistolice a ventriculului stâng, prin calcularea fracției de ejecție a ventriculului stâng (FEVSĂ respectiv a fracției de scurtare (FS). C. Examinarea Doppler. Măsoară viteza fluxului sanguin în strictă corelație cu sensul, pe baza principiului Doppler. Semnalul Doppler receptat e analizat acustic
SEMIOLOGIA ULTRASONOGRAFICA A CORDULUI SECTIUNI STANDARD. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Ciprian Rezuş, Raluca Arhirii () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1107]
-
Prin ce se aseamănă și prin ce se deosebește el de protocoalele FEER Focused Echocardiographic Examination în Resuscitation sau FAST Focussed Assessed Sonography în Traumă? Prin această metodă cordul, marile vase și pleura sunt vizualizate oferind informații despre morfologie, funcția sistolica și diastolica și modificări patologice semnificative, cu risc vital. Măsurarea grosimii pereților și dimensiunilor cavităților reprezintă parametrii esențiali pentru evaluarea hemodinamicii, respectiv a presarcinii, postsarcinii și contractilității. Această evaluare este esențială pentru deciziile terapeutice ulterioare. Metodă are valoare similară cu
FATE–FOCUSSED ASSESSED TRANSTHORACIC ECOCARDIGRAPHY - ECOCARDIOGRAFIA TRANSTORACICA TINTITA ÎN URGENTA ŞI TERAPIE INTENSIVA. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Diana Cimpoeşu () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1115]
-
tricuspidiană funcțională, consecință dilatării inelului tricuspidian viteză maximă a fluxului la VT este peste 2,7m/sec dilatarea venei cave inferioare, fără colaps inspirator - expresia congestiei venoase sistemice. Referitor la funcția VD indicatorul cel mai fidel de apreciere a funcției sistolice este TAPSE (Tricuspid annular plane systolic excursion), respectiv parametru care definește diferența dintre deplasarea maximă a bazei VD în diastola și sistola. Normal = 22+/4 mm. Se corelează bine cu fracția de ejecție a VD determinată angiografic. Valorile acestui parametru
ECOCARDIOGRAFIA IN EMBOLIA PULMONARA. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Irina Costache () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1108]
-
diastolica a VD în cazul pacienților cu embolie pulmonară, în funcție de amploarea degradării hemodinamice poate fi modificată în sensul inversării raportului E/A cu prelungirea timpului de decelerare al undei E. 2) HTP este definită drept creșterea presiunii în arteră pulmonară: sistolica peste 35 mmHg, diastolica peste 15 mmHg și medie peste 25 mmHg. Aprecierea ecocardiografică a HTP se face prin examinarea valvei pulmonare, a arterei pulmonare și Doppler prin analiza fluxului sistolic și diastolic prin valva pulmonară. Eco M mod și
ECOCARDIOGRAFIA IN EMBOLIA PULMONARA. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Irina Costache () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1108]