1,482 matches
-
cor și orchestră op.80 pe versurile poetului Kuffner, pătrunsă de același suflu ca și Simfonia IX-a. Oda din care și-a extras Beethoven textul pentru finalul ultimei simfonii, s-a chemat la început ,,An die Freiheit” - libertatea o slăvea Schiller. Dar titlul a trebuit să fie schimbat. Periculosul cuvânt ,,libertate” a fost înlocuit în textul poetului, datorită constrângerilor cenzurii, cu ,,bucurire”. Nu se poate ca Beethoven să nu fi știut de această schimbare. Partea I a Simfoniei IX-a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Popor viteaz fără de asemănare printre stele, Statornic precum munții din ținuturi efemere Calea spre veșnicie niciodată nu ți-o pierzi. Sufletul tău soarbe din fântână dorului Eroi ce s-au înălțat în fericirea cerului, Viteji de faptele ce astăzi le slăvim Mereu în nemărginirea înaltului trăind. Ești trecerea în etern din vise neîmplinite Unicul poet ce nu te saturi cu limba românească, Graiul unic precum dorul nemărginit Dorul pictat din gânduri ecumenice. Magia versului eminescian scluptată cu vis în agonie Răsare
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
devenit "capitala" regiunii, care din acest motiv era denumită "Narbonnaise". Metropola regională făcea comerț cu Aquitania și, prin culoarul Ronului, îi oferea provinciei o nouă piață spre Europa Centrală. Poetul latin Sidonius Apollinaris scria despre Narbonne: "Bine situat, tu îi slăvești la fel de mult pe Bachus, Ceres, Minerva, de vreme ce ai totodată butuci de vie, spice de grâu, pășuni și prese de ulei". Despre această provincie prosperă Plinius cel Bătrân va spune că: Nu este o provincie, ci însăși Italia!" Regiunea Narbonnaise alimenta
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și Izbânda 82, pe muzica lui Borel-Clerc, textul aparținându-i lui Lucien Boyer: Madelon, umple ulciorul Și cântă-alături de soldați Azi am câștigat războiul Să nu zic i-am lăsat lați ! Nu îndoi vinul cel roș Izbânda noi azi o slăvim Joffre, Clemenceau și Foch ! De acum încolo, acele vii în care se oglindește Rinul plăcut tulburat, cântate de Guillaume Apollinaire în ale sale Alcooluri din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste din "vinul alb cel nou" în cramele lor numite Winstube, pentru că: Toamna, pe-nserate, Cepul când se scoate, Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene, dacă ar fi să reluăm expresia folosită de Jean Monnet în lucrearea sa, Mémoires, aparțin, din fericire, Istoriei. Din această perspectivă, putem spune că alsacienii au făcut, din reuniunile lor tradiționale numite
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o mutuală caritate: căci caritatea acoperă mulțimea păcatelor. Dacă cineva vorbește să o facă ca și când Dumnezeu ar vorbi, dacă cineva îndeplinește un minister să fie ca și cum ar întrebuința puterea ce o dă Dumnezeu, astfel ca în toate Dumnezeu să fie slăvit prin lisus Hristos a căruia e mărirea și împărăția în vecii vecilor - Amin”. Numai prin această scrisoare, conchide Paulescu, sfântul Petru întrece cu mult pe toți marii filosofi ai antichității care au ignorat instinctele și devierea acestora drept cauză a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
toate. Știa să caute în cărți și în bobi. La ea veneau în special fetele bătrâne și urâte care nu se măritaseră ca să le vrăjească și să se poată mărita. Dacă se întâmpla ca una să se mărite, ea era slăvită și lăudată și avea clientelă. Unele babe știau să facă de ursită. Era un fel de magie neagră. Se practica mai ales cu scopul de a face rău altora în favoarea unora. Așa a fost în toamna anului 1924 cazul unei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pentru pomenirea sufletelor celor adormiți. ―Luminători care a-ți luminat lumea cu dreapta credință, voi cu adevărat v-ați arătat, de Dumnezeu încununaților împărați, Constantin și Elena; primiți acum și rugăciunile noastre și le duceți împăratului Hristos pe care îl slăvim ca pe Unul ce v-a încununat pe voi, cătându-l cu voi și cu toate oștile cerești (Condac) Preotul paroh SPINOSU ADRIAN Născut în Botoșani, la data de 13 august 1978, din părinți, Adrian și Didina. Școala primară și gimnazială
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în acel moment: pe de o parte, versuri și proză de un „decadentism“ marcat (din zestrea adusă de mine de la Cluj), iar pe de altă parte, un text politic cu generalități în cel mai pur stil legionaro misticoid, în care slăveam „conducătorii“, pe Hitler, Mussolini, Codreanu, Antonescu - poate și pe Franco și Salazar. Toate în primul număr al revistei, căci la al doilea am trântit ușa colegilor mei de redacție, acuzându-i de lașitate pentru că n-au fost de acord să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Naționalismul pendula între vizionarismul eminescian, nimicind din priviri inamicul, adică societatea „în plină descompunere, roasă de scepticism și egoism feroce, coaptă să cadă pradă barbarilor de afară și dinăuntru“ - cum spune Traian Brăileanu și „cruzimile de tigru, auzurile de câine“ slăvite de Aron Cotruș. Când, mult mai târziu, discutând cu Ion Chinezu despre nivelul penibil al scrierilor lui Corneliu Codreanu, l-am rugat să-mi explice cum a fost posibil ca intelectuali de rasă ca Mircea Eliade, Noica, Cioran și destui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
una după alta, în cea mai simplă descriere a lor, ceea ce le făcea mai ușor de rezolvat. Este vorba tocmai despre ceea ce indica Léon Gambetta în celebrul său discurs rostit la Havre în aprilie 1892, atunci când, respingând himerele socialiste, el slăvea progresul în etape metodice: "Să fim circumspecți față de utopiile celor care, înșelați de propria lor imaginație sau rămași în ignoranța lor, cred într-un panaceu, într-o formulă care asigură bunăstarea lumii. Credeți-mă, nu există remediu social dacă nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putea s-o omoare și era absolvit de vină, fiind considerat „păcat de onoare”. Acum, bărbatul italian cunoaște două categorii de femei: - cea de acasă, mama sau soția, de a cărei părere ține cont mereu, pe care o respectă, o slăvește și o conduce la jocul de cărți din parc sau la magazinele de lux - cea „din afară”, straniera, în fața căreia nu trebuie să-și reprime atitudinea machistă, dimpotrivă, e bucuros că are cum să se dea „cocoș”. O femeie singură
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fi studiate pe cale introspectivă. Mai mult, ca obiect de cunoaștere psihologică mai este postulată și "experiența nemijlocită" care, la rându-i, poate fi investigată din mai multe perspective. Prin această soluție Wundt se delimitează de perspectiva de abordare teologică, care slăvea eternitatea și indivizibilitatea experienței. În acest fel s-a făcut din experiență un obiect de cunoaștere experimentală, ale cărei origini pot fi căutate foarte bine încă din Antichitate. Astfel, încercarea lui Wundt de a face din experiență un obiect distinct
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
să nu-i fie iertată. A făcut-o ca să se dedice poeziei, versurilor care să cânte iubirea: Când am citit eu lumii întâi ale mele versuri Eu barba mi-o răsesem cam de vreo două ori M-a inspirat femeia slăvită-n toată Roma Și căreia Corinna în versuri eu i-am zis" (Triste, IV, 10. 59-60) În poeziile sale ulterioare, în "Heroida", de exemplu, Ovidiu face dovada cunoștințelor dobândite în anii de studiu la Atena, Creta, Siracuza, Alexandria. Pictează în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care au dictat numirea acestuia în funcția de șef de catedră al învățământului universitar bucureștean. Pretext pentru desăvârșirea acestei rațiuni s-a găsit nu în competența sa științifică superioară, ci în acea parte a creației sale literare în care a slăvit oportunist ordinea de stat a dictaturii proletare. Pentru această parte a liricii sale, M. Beniuc era trecut în rândul activiștilor, a oamenilor pentru care sistemul acorda privilegii. Era deci firesc ca, în instanța următoare, același sistem să-și revendice dreptul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
numirea lui în această funcție lucrurile au cunoscut o întorsătură radicală, care l-a obligat "să iasă" la suprafață, să se angajeze frontal pentru cauza psihologiei, să se confrunte cu limitele ideologiei pe care ca rapsod al poeziei abia le slăvise. M. Beniuc departe de a fi fost un naiv sau utopic, renunțase să mai nutrească la vârsta avansată pe care o avea speranța reînnodării creației sale științifice întrerupte în Germania, activitate care i-a adus o faimă internațională și recunoaștere
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și capitularea lui Osman-Pașa în fața armatei române, la 28 noiembrie 1877, semnalează depășirea uneia dintre cele mai grele epoci a războiului din Balcani. Întoarcerea armatei române de pe câmpul de luptă este primită cu bucurie de români, iar presa acelei perioade slăvește, într-o serie de articole publicate pe parcursul lunii decembrie 1877, actele de vitejie ale ostașilor români pe front. Polemicile însă nu întârzie să apară, iar publicațiile conservatoare, ilustrate de Timpul și România liberă, atacă dur guvernul liberal, acuzat că a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
însuți, față de ceea ce reprezinți. Alături de alte intervenții, Ana Blandiana spune că poezia copilăriei distruse de război, realizată atât de sugestiv de marele dispărut, a creat o adevărată școală în scrisul unor contemporani. În 1966 Eugen Luca afirmă că toți poeții slăvesc conducătorii partidului, dar puțini au cântat pe gânditori, fiindcă gândirea nu este spectaculoasă. „El a îndrăznit să-l cânte pe Marx nu în calitate de erou al acțiunii, ci în calitatea lui de erou al gândirii”. Tudor Vianu observa fermitatea poeziei lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
maturității de gândire și acțiune. În universul copilăriei însă răul atacă devreme marginile unei lumi feerice, ceva neliniștitor apare mereu pentru a desființa edenicul. Procesul de maturizare intervine prematur și se realizează rapid. Labiș pornește mereu cu ideea de a slăvi în poemele sale copilăria însă intervine mereu ceva și se opune acestei tentative. Se manifestă în aceasta o stare a poeziei sale, o neliniște care apare în orice situație ca un dat stabil. În ceea ce privește maturitatea, și ea
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
numit ORAȚII, devenite “urații” de la “a ura”. Cărturarul Dan Simionescu scrie în legătură cu acestă datină voievodală: ”În prima zi de Crăciun, Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă Mitropolitul ridica paharul cu vin, făcând orații pentru a slăvi pe Dumnezeu și pentru sănătatea familiei domnitoare. A doua zi de Crăciun, obiceiul orațiilor se continua astfel: veneau la palatul domnesc dascălii școalelor cu discipolii lor, care rosteau orații întâi în grecește și apoi în românește...” Ajunul Crăciunului În Ajunul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Duhul Sfânt pogorâmdu-Se peste Cel pe care-L boteza și auzind glasul Tatălui de Sus, Ioan se încredințează că misiunea sa se încheia”. “Sfântul Ioan, proorocul pocăinței”, Sfântul Ioan s-a născut în Antiohia Siriei, din părinți necredincioși, care îi slăveau pe cei bogați. Necredința părinților nu l-a făcut să își piardă esența duhovnicească. “Ioan a fost un proroc al pocăinței. A dus o viață aspră în pustia Iordanului și s-a ostenit cu postul și cu rugăciunea, hrănindu-se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pruncilor din Evanghelie. „Deci care e lucrul pruncilor?” se întreabă textul. Și iată răspunsul: „Pruncul de se va bate, plânge și împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură. Dacă va fi ocărât, nu se mânie; dacă va fi slăvit, nu se înalță. Dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuiește. Dacă vor lua ale lui, nu se turbură. Dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a scris până azi. Muzeele Europei sunt de fapt glorificările plastice ale credinței creștine. De la Panselinos la Giotto, de la Rafael la Griinewald, de la Beato Angelico la Greco, de la Botticelli la Cranach, nu există geniu al penelului să n-o fi slăvit în pânzele lui. Michelangelo cel din Capela Sixtină, în brațul căruia s-au unit parcă Dante cu Milton, dezvăluie în încordări colosale întreaga operă a creației divine și toată drama păcatului omenesc. Din Apus, singură arta lui se apropie de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numit ORAȚII, devenite “urații” de la “a ura”. Cărturarul Dan Simionescu scrie în legătură cu acestă datină voievodală: ”În prima zi de Crăciun, Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă Mitropolitul ridica paharul cu vin, făcând orații pentru a slăvi pe Dumnezeu și pentru sănătatea familiei domnitoare. A doua zi de Crăciun, obiceiul orațiilor se continua astfel: veneau la palatul domnesc dascălii școalelor cu discipolii lor, care rosteau orații întâi în grecește și apoi în românește...” Ajunul Crăciunului În Ajunul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]