KorAP: Find »[drukola/base=slav & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...171 >

4,254 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

Dunării! Un aspect însemnat este individualitatea limbii române în perioada anterioară influenței slave, așa cum spunea Pușcariu: "faptul că găsim în cele patru dialecte un număr mare de împrumuturi de la slavi ne arată că străromânii au conviețuit cu slavii nu năvălirea slavilor i-a împrăștiat pe români în cele patru grupuri (dialecte)fără însă ca influența limbii slave asupra românei să dateze din timpuri prea îndepărtate". Am avut o conviețuire îndelungată și intimă cu ei (slavii), dar ar fi greșit să credem

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au conviețuit cu slavii nu năvălirea slavilor i-a împrăștiat pe români în cele patru grupuri (dialecte)fără însă ca influența limbii slave asupra românei să dateze din timpuri prea îndepărtate". Am avut o conviețuire îndelungată și intimă cu ei (slavii), dar ar fi greșit să credem că limba română ar fi un fel de limbă slavo-română !57 Româna, ca limbă, face parte din marea familie a limbilor indo-europene și anume din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
distingea de alte popoare (etnii) prin limbă.59 Cercetarea cuvintelor care numesc principalele noțiuni, împărțite pe categorii, învederează caracterul fundamental romanic, latin, al limbii noastre (române). Cuvintele de întrebuințare permanentă, de circulație intensă sunt latine. Ceea ce au adăugat pe urmă slavii (după secolele VI-VII), în mai mare măsură, populațiile turce (pecenegi, cumani), mongolii (secolele X-XIII), în mai mică măsură, n-a putut modifica caracterul ei inițial (latin). Concret, pentru toate categoriile esențiale ale vieții omenești folosim termeni latini. Astfel avem

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
albina), miere (mele), ceară (cera), fagure (favulus), păstură (pastura). Termeni cu înțeles militar: oaste (hostis), cetate (civitas), spadă (spatha), arcul (arcus), săgeată (sagitta), coif (cufea), ghioaga (clova), măciuca (matteuca). În organizarea socială și de stat avem puțini termeni (abundă cei slavi): domn (dominus), jude (judex). Observăm că predomină termenii agro-pastorali, ceea ce indică o populație sedentară, stabilă în nordul Dunării.60 După ce am urmărit, sub aspect lingvistic, componenta autohtonă, traco-dacă, apoi pe cea romanică, latină, să analizăm contribuția slavă la alcătuirea limbii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o populație sedentară, stabilă în nordul Dunării.60 După ce am urmărit, sub aspect lingvistic, componenta autohtonă, traco-dacă, apoi pe cea romanică, latină, să analizăm contribuția slavă la alcătuirea limbii române. Ce a rezultat din această îndelungată "atingere" (Iorga), conviețuire, între slavi și elementul romanic? În Dacia (nordul Dunării), slavii s-au așezat în număr mare și în toate părțile ei, nu numai în unele regiuni, așa cum s-a crezut multă vreme. Aceasta ne-o spune cercetarea obiectivă a izvoarelor istorice, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
După ce am urmărit, sub aspect lingvistic, componenta autohtonă, traco-dacă, apoi pe cea romanică, latină, să analizăm contribuția slavă la alcătuirea limbii române. Ce a rezultat din această îndelungată "atingere" (Iorga), conviețuire, între slavi și elementul romanic? În Dacia (nordul Dunării), slavii s-au așezat în număr mare și în toate părțile ei, nu numai în unele regiuni, așa cum s-a crezut multă vreme. Aceasta ne-o spune cercetarea obiectivă a izvoarelor istorice, dar mai ales toponimia regiunilor noastre. Chiar fără a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unele regiuni, așa cum s-a crezut multă vreme. Aceasta ne-o spune cercetarea obiectivă a izvoarelor istorice, dar mai ales toponimia regiunilor noastre. Chiar fără a avea o cunoaștere exhaustivă a acestor aspecte, nu este mai puțin adevărat că influența slavilor în ceea ce privește denumirile apelor, munților, satelor a fost considerabilă. Dacă cercetăm cu atenție toponimia românească, regăsim până și în văile cele mai ascunse și până în vârfurile cele mai înalte, urmele așezării slavilor, ale conlocuirii lor cu localnicii romanici. Împrumuturile noastre de la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acestor aspecte, nu este mai puțin adevărat că influența slavilor în ceea ce privește denumirile apelor, munților, satelor a fost considerabilă. Dacă cercetăm cu atenție toponimia românească, regăsim până și în văile cele mai ascunse și până în vârfurile cele mai înalte, urmele așezării slavilor, ale conlocuirii lor cu localnicii romanici. Împrumuturile noastre de la slavii vechi sunt importante-liniile slave se disting ușor la noi în toponimie: Novaciul (în Gorj), în Vrancea, iar în Bucovina și Basarabia, întâlnim localități cu terminația în -ăuți: Părhăuți, Milișăuți, Colincăuți

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în ceea ce privește denumirile apelor, munților, satelor a fost considerabilă. Dacă cercetăm cu atenție toponimia românească, regăsim până și în văile cele mai ascunse și până în vârfurile cele mai înalte, urmele așezării slavilor, ale conlocuirii lor cu localnicii romanici. Împrumuturile noastre de la slavii vechi sunt importante-liniile slave se disting ușor la noi în toponimie: Novaciul (în Gorj), în Vrancea, iar în Bucovina și Basarabia, întâlnim localități cu terminația în -ăuți: Părhăuți, Milișăuți, Colincăuți, Popăuți, Frătăuți, dar și în -ovăț, precum Volovăț, Iaslovăț, ș.a.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sunt, în mod evident, slave. Munții, până pe vârfurile cele mai înalte, sunt presărați cu denumiri slave-în Munții Făgărașului, alături de nume românești ca Surul, Moldoveanul, avem și altele ca Negoiul, Viștea, Podragul, evident slave. Așezările, satele, târgurile și orașele (târg este slav), au în mare măsură denumiri slave: Craiova, Râmnicul, Târgoviștea, Bistrița, Zimnicea, Slatina, Slănic, Zlatna, Soroca. Nume de sate în Oltenia: Vodița, Jidovștița, Topolnița, Rușava, Bresnița, Petrovița, Vârbița, Seliștea. În fața acestei avalanșe, C. C. Giurescu se-ntreba: Cum se explică aceste numeroase

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a locuit timp îndelungat acest pământ alături de autohtoni. Această conviețuire prelungită explică și larga răspândire a numelor slave de persoană în onomastica românească: Dan, Radu, Vlad, Stan, Vâlcu, Voicu, Dragomir, Tihomir, Vladislav, Miroslav, Stanislav, Dragoslav-nume purtate la început de năvălitorii slavi, apoi de strămoșii românilor. Influența slavă asupra autohtonilor daco-romani a fost mai puternică decât influența germană asupra locuitorilor apuseni (galo-romani). Influența slavă este minimă în fonetică, dar este mult mai însemnată în morfologie, în domeniul derivărilor, prin sufixe și prefixe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de circulație și de producție a cuvintelor. Aceste cuvinte slave n-au pătruns brusc în limba română, ci treptat, începând din a doua jumătate a secolului al VI-lea. Cea mai mare parte a lor au intrat în timpul conviețuirii cu slavii în nordul Dunării (secolele. VI-IX), iar o altă parte după creștinarea bulgarilor, în a doua jumătate a secolului al IX-lea. În sfârșit, a treia parte a cuvintelor slave au intrat odată cu întemeierea statelor românești, în secolele XIII-XIV, în legătură cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica Precista (Maica Domnului), maslu, sfânt, stareț, vlădică, blagoveștenie și multe altele. Trebuie precizat faptul capital că nimic în fonetică, morfologie și sintaxă nu este împrumutat de la slavi. Iorga, în sinteza sa, alcătuiește o listă proprie de cuvinte slave aflate în limba română, pe care o reproducem. De exemplu: beznă, ceață, crivăț, moină, negură, pâclă; păsări: lebădă, liliac, coțofană, lișiță, scatiu, stigleț; pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al limbii române o parte provine din traducerile cărților sfinte. Rezumând, moștenirea slavă în limba noastră este foarte însemnată. În toponimie, ea se întâlnește pe întreg pământul românesc. În limbă, influența înseamnă două cincimi din vocabular, ceea ce arată nu un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în limba noastră este foarte însemnată. În toponimie, ea se întâlnește pe întreg pământul românesc. În limbă, influența înseamnă două cincimi din vocabular, ceea ce arată nu un simplu împrumut de cuvinte, ci amestecul intim al limbii daco-romanilor cu aceea a slavilor, fapt ilustrat și prin formarea de cuvinte noi, cu rădăcină latină și cu sufix slav. Termenii slavi însușiți de limba noastră nu sunt simple dublete ale celor anterioare, ci servesc pentru a exprima noțiuni fundamentale în toate domeniile vieții omenești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În limbă, influența înseamnă două cincimi din vocabular, ceea ce arată nu un simplu împrumut de cuvinte, ci amestecul intim al limbii daco-romanilor cu aceea a slavilor, fapt ilustrat și prin formarea de cuvinte noi, cu rădăcină latină și cu sufix slav. Termenii slavi însușiți de limba noastră nu sunt simple dublete ale celor anterioare, ci servesc pentru a exprima noțiuni fundamentale în toate domeniile vieții omenești, ceea ce a dus la dispariția termenilor corespunzători latini. Și să reținem că nu este vorba

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
influența înseamnă două cincimi din vocabular, ceea ce arată nu un simplu împrumut de cuvinte, ci amestecul intim al limbii daco-romanilor cu aceea a slavilor, fapt ilustrat și prin formarea de cuvinte noi, cu rădăcină latină și cu sufix slav. Termenii slavi însușiți de limba noastră nu sunt simple dublete ale celor anterioare, ci servesc pentru a exprima noțiuni fundamentale în toate domeniile vieții omenești, ceea ce a dus la dispariția termenilor corespunzători latini. Și să reținem că nu este vorba decât de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românilor în vatra lor proprie. Să vedem care este sensul exact pe care relatările și textele medievale îl atribuie denumirii populației de la Dunăre și din Balcani: este unul etnic sau unul geografic? Ultima știre despre romanitatea nord dunăreană, înainte de venirea slavilor, datează din anul 602-începutul secolului al VII-lea și se află în "Strategicon-ul" lui Mauriciu. După o eclipsă de peste trei secole, romanitatea răsăriteană reapare, în a doua jumătate a secolului al X-lea, sub alt nume: vlahii. Primele mențiuni despre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sunt menționați sub numele de vlahi, blahi sau volohi, în două izvoare narative medievale. Mai întâi, în cea mai veche cronică ungurească, Gesta Hungarorum sau Cronica Notarului Anonim al regelui Bela , care arată că ungurii au găsit în Panonia pe slavi și "blachii, pastores Romanorum". Apoi, în cea mai veche cronică rusă, Povestea anilor care au trecut, atribuită lui Nestor (călugăr), care menționeză prezența "volohilor" și a slavilor în regiunea dintre Tisa și Dunăre, ocupată de unguri la sfârșitul secolului al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Anonim al regelui Bela , care arată că ungurii au găsit în Panonia pe slavi și "blachii, pastores Romanorum". Apoi, în cea mai veche cronică rusă, Povestea anilor care au trecut, atribuită lui Nestor (călugăr), care menționeză prezența "volohilor" și a slavilor în regiunea dintre Tisa și Dunăre, ocupată de unguri la sfârșitul secolului al IX-lea. Este indubitabil că "blachii" lui Anonymus sunt aceeași cu "volohii" lui Nestor și cu "vlahii" lui Kedrenos, adică românii. Aceștia sunt primii români cunoscuți ca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
avut un sens peiorativ, sub aspect social: este vorba despre rumânii din documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut dominatorilor învingători (slavi). Pe de altă parte, dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut dominatorilor învingători (slavi). Pe de altă parte, dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și nici de la cel al unui popor cuceritor. Noi ne numim români sau, mai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]