8,807 matches
-
ușor, în cantități industriale, chiar de la unul din imamii locali, Yusuf. Și ca se facă totul cât mai frumos și mai plin de semnificație, sau mai bine spus ca să le dea părinților săi și oribilei civilizații pe care aceștia o slujeau peste nas, Abdulah hotărî să se angajaze chiar în ziua morții sale. Adică exact în ziua respectivă, în care luase decizia, n-avea nici un sens să mai aștepte încă una în plus. Da, așa avea să facă, avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că nu știa, încuviință Sonia. În schimb știa că pe unul dintre voi, pe cel care purta un veston de student, îl cheamă Vadim, iar pe celălalt, în costum obișnuit, îl cheamă Iag. Mai mult decât atât, iarna trecută, când slujea la Mur, v-a văzut des împreună. Dar pe atunci purtați amândoi o uniformă stranie, care, după expresia ei, semăna cu uniforma de student; însă nasturii uniformei voastre nu erau aurii, ci argintii și fără vulturi. Nelly nu știa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
privești această grădină și pe acești stăpâni ca să înțelegi că respectul special cu care Matei vorbește despre stăpânii săi nu este altceva decât un mod bine calculat de a-și spori propria demnitate, flatându-i pe oamenii pe care-i slujește. În ultimele luni, m-am simțit tot mai des cotropit de tristețe. Uneori rămân îndelung în fața geamului, trăgând dintr-o țigară din care se ridică molcom un fum albastru-albastru și încercând să număr cărămizile din zidul casei vecine. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tătarilor au dus la un regres economic fără precedent. Boierii începuseră să cârtească iar țăranii au declanșat o serie de răscoale înăbușite cu greu. Temându-se de uneltirile boierilor, Țarul Ivan al VI-lea a înființat "Opricina", adică "cei ce slujesc", o poliție secretă ai cărei membri purtau robe negre și aveau mână liberă să îi anihileze pe toți dușmanii țarului, fără a mai fi judecați. Crimele și torturile fără precedent au aruncat Rusia într-o baie de sânge. Teroarea cuprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care-i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sînt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sînt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus-o nefericitul vostru evreu care a sfîrșit-o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpînește o astfel de putere“, i-o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În septembrie al aceluiași an, În douăzeci și nouă, tata s-a Înscris la școala de geodezie, iar Cartea oferă și istoricul Înființării școlii de geodezie din Belgrad, cu discursul inaugural al directorului Stojković (care le ura viitorilor geometri să slujească cu cinste regele și patria, căci lor le revenea dificila misiune de a Însemna pe hartă noile granițe ale patriei noastre). Urma apoi un amalgam Între denumirile unor celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrîngeri din Primul Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care i-au cîntat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l-au Însoțit de la capelă, numărul lumînărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atît Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să-și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucît fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amîndoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, avînd asupra lor portmoneul cu sînge Încă proaspăt pe el. „Constrînși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunînd că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
treia, o femeie cam bolnăvicioasă, permanent Însoțită de fiică-sa, care avea doisprezece ani, și care li se alătura uneori. Se zicea că Nilus ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbîndu-se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într-o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brîu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să nu mai existe comploturi. De aceea vom pedepsi crîncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne-au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
comploturi. De aceea vom pedepsi crîncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne-au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acei eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de altfel ca și parabola despre rău (despre care stau mărturie unele pagini din Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sînt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sînt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care-i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n-am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într-un fel sau altul, nu s-au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat-o grație doamnei Elisabeth de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi”. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acești eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și-a găsit loc, prin căsătorie sau prin cumpărare, în moșia răzășească Filipeni. în recensământul din 1774, între cei 7 scutiți de bir este înscris Ion Hălmaciu, vornic în Filipeni, iar o anafora din 1803 vorbește de popa Andrei care slujea la biserica ridicată de boierii Rosetti, biserică mutată apoi în satul Lunca, la 1840, însă locuitorii nu mai păstrează nicio amintire despre existența unui loca de cult. Locul care se cheamă „La mănăstire” este de dată recentă, din pragul secolului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nici un drept? Copiii noștri să fie tot proști, ori învață ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca și sfânta lege să ne-o ciufulescă (batjocorească) țisturile (ofițerii imperiali catolici) din hotarele noastre. Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom avea carte de la înălțata împărăteasă unde-s întăriturile noastre. Până atunci nu, odată cu capul! Ce dă guvernul și cancelaria din Beci (Viena) e nimica, îs minciuni goale, de azi pe mâine.” în urma acestor îndemnuri la răscoală „ostașii au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dunavăț, pe moșia boierului Rosetti, nu au fost priviți cu ochi buni de răzeșii din jur, din satele Fruntești, Mărăști și Oțelești. Lipsiți de pământ, în situație de clăcași, luncașii erau desconsiderați, nebăgați în seamă, buni doar pentru a-i sluji pe cei bogați. Cum luncașii sau dovedit a fi harnici și destoinici, puși pe muncă, pentru ași depăși condiția de țărani clăcași, fără pământ, dependenți de boier, dar și de răzeșii bogați, au devenit repede concurenți pentru răzeșii din jur
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aprobați de divanul Moldovei. Aici ar intra slujitorii de la curtea boierească, care nu făceau „boieresc”, nici bir nu dădeau. Nu știm cu siguranță unde au fost curțile sau curtea boierească veche, nici unde a fost biserica din Slobozia - Filipeni unde slujeau cei 12 duhovnici, scutiți de bir și dări. Un alt fiu al lui Ioniță (Ion) Ruset, a fost Ștefan (1740 - înainte de iulie 1806). Acesta a fost căsătorit cu Maria Krupenski, cu care a avut următorii copii: Iordache, Raluca, Ștefan Constantin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muncit moșia boierească până la dispariția boierilor din peisajul social. Începând cu secolul al XVIII-lea, documentele vorbescă despre o categorie aparte de săteni, numiți poslușnici, care erau scutiți de birul către stat și îndatoririle către domnie, pentru care lucrau și slujeau mănăstirile, la pază, la vii, la mori. Erau datori mănăstirii cu zile de clacă al căror număr pe an era fixat de stareț. Poslușnicii par a fi o forță de muncă specializată, calificată, altfel mănăstirile aveau atât țărani, vecini, clăcași
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clar de întemeiere, adică, după cum spune un document de hotarnică, nu se cunoaște „talpa Frunteștilor”, deși știm că la vărsarea Dunaviciorului (Pârâul Roșu) în Dunavăț, a existat un sat, Siliștea lui Dobromir, este mai bine cunoscut după preoții care au slujit la biserica din sat. Putem presupune că cele două sate apropiate, Filipeni și Fruntești, au folosit aceeași biserică, din moment ce pe locuitori îi găsim stăpânăind aceeași moșie, fostă a lui Mihail Oțel și trecută urmașilor. Nu știm unde a fost prima
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acest sat este mai vechi și, cu siguranță, urmează pe un altul, unde a fost Siliștea lui Dobromir. De altfel, documentele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, din 1660, amintescă de preotul Vasile din Fruntești, care nu slujește singur, ci împreună cu popa Jora, ceea ce demonstrează că parohia avea cel puțin 300 de credincioși, socotindu-se câte 150 credincioși la un preot. în alte două documente, din 5 iulie 1689 și din 15 august 1696 întâlnim pe popa Simion
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
noastre, au fost cuprinse de preotul Gheorghe Antohi în „Istoricul Bisericii parohiale „Cuvioasa Paraschiva” din parohia Fruntești, comuna Filipeni, raionul Bacău, regiunea Bacău”, prefață la dosarul „Parohia Fruntești”, 1874-1944, aflat la Arhivele Naționale Bacău. Actuala biserică în care se mai slujește pânăă când va fi terminată noua biserică zidită din cărămidă și beton, a fost construită din lemn în 1854 de locuitori, reînnoită (de fapt reconstruită, cu plan modificat) o sută de ani mai târziu, între 1954-1960, când preot paroh era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]