1,517 matches
-
rămâne a se face de către Măriia Ta. Și anii Mări<i>i Tale, rugăm de la domnul Dumnezeu să fie mulți și norociți“ și poartă semnătura mitro politului: „Al Mări<i>i Tale către Dumnezeu a pururea fier binte rugătoru și smerit părinte sufletesc, Grigore al Ungro vlahii.“ Domnul răspunde în felul următor: „găsind dreaptă și cu cale hotărârea Părintelui Mitropolit, o întărim ca să o urmeze la toate cum scrie mai jos, și zapciu să o împlinească“. Această procedură începe cu domnul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Dumnezeu și îi face asemenea cu El. Adevărata dragoste se verifică prin fapte de milostenie, iar lipsa acestora relevă de fapt lipsa dragostei adevărate. Milostivirea reprezintă și o dovadă a umanității proprii. Compătimirea îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii aproapelui și a milosteniei. Din cele arătate până
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
că există în altă latură (Călinescu: vol. I, 1999, pp. 251-252 et passim). Este pe deplin adevărat faptul că însuși poetul se vede, într-o prezentare autoironică, "vecinic doctorand în multe științi nefolositoare" (ms. 2256), totuși autoportretul glumeț, ca și smerita impresie că nu este pregătit să predea filosofie la Universitate, nu trebuie să inducă în eroare. Despre Schopenhauer și Eminescu vor bește și Liviu Rusu în pagini ce dezvoltă teza în virtutea căreia influența schopenhaueriană în opera lui Mihai Eminescu este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în spate,/ O gheară înfiptă, în carnea mea,/ Și nimeni nu mă trezea,// Când am deschis ochii,/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu era viu?// Smerită, am început să aștept,/ Să trec înapoi în somn,/ Cu mâinile adând înfipte,/ În carnea sa,/ Știind că numai acest vis de mort/ Mă mai poate salva." (Pradă visului meu). Metafora somnului și a visului sunt puse în legătură doar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spate/ O gheară înfiptă ăn carnea mea/ Și nimeni nu mă trezea.// Când am deschis ochii/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început să aștept/ Să trec înapoi în somn/ Cu mâinile adânc înfipte în carnea sa,/ Știind că numai acest vis de mort/ Mă mai poate salva." (Pradă visului meu). Atmosfera onirică, romantică este din nou reconsiderată, transformându-se într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ordinea "etapelor" definirii de sine, dar construiește aceeași perspectivă dublă, începând cu legitimarea de autoritate absolută "de la Dumnezeu dându-ni-să Domnia", dublată și cu recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale besericești" (regăsim aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, deși exploatează magistral toposul modestiei pe întreg parcursul textului, prin micșorare a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fac singur", "că în mine niciun lucru vreadnic de cinste nu știu", mărturisește Damaschin, Episcopul Buzăului, în prefața deschizând Apostolul din 1704. De aceea, textul său se transformă, pentru a celebra reușita scoaterii în lumină a noii tipărituri, într-o smerită apologie a mulțumirii ca sinteză a tuturor virtuților: bunătate, milă, purtare de grijă, facere de bine etc. A da mulțumire, sugerează prelatul, este echivalent cu aducere de jertfă și de aceea predoslovia, și cartea deodată cu ea, devin și ele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cultivă. După o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, trăită în conformitate cu cele mai severe pravili sau canoane călugărești, întoarce brusc macazul și calcă cu frenezie toate aceste pravili și canoane. Ca după altă perioadă să revină pocăit și smerit" (1962, 80). Construirea unei asemenea personalități se realizează prin aglomerarea de fapte extreme frecvente bătăi și beții prin cârciumile din împrejurimi, tâlhării sau siluirea unei țigănci bătrâne "dintr-un sat vecin... despletită ca sfânta Vineri din basme, fără dinți, petecită
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din capitalul shoalei, soma de 2.878 lei, ce-au mai cheltuit în deastimă de cinci luni a cercetării sale și una mie cinci sute lei în facirea uneltelor trebuitoare pentru asemine lucrare. A Înălțimii Voastre, către D<umne>zeu smerit rugător, Veniamin, Mitropolit Moldovii Eși, 18 noiemvrie 1839 [Rezoluție:] Se încuviințează. M<ihail> S<turdza> În 28 noiemvrie, 1839 SJIAN, fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, dosar 21/ 1837, f. 35. 6 11 decembrie 1843 Cătră Cins<ti>ta Epitropie
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
dintr-o insuliță din nordul Atlanticului și cînd vezi că ceva ce provine din această insuliță va parcurge distanțe lungi, se va ancora în alte țări și va fi citit, nu poți fi decît mîndru. Dar asta ne face și smeriți, cînd ne gîndim la bogăția și vechimea culturii islandeze și la influența pe care a avut-o asupra noastră. Cînd v-ați lansat, s-a impus cumva de la sine acest personaj, Erlendur, dar ce v-a determinat să faceți o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îndeplinire în toate regiunile județului”. „Laudă-mă gură/ Că ți-oi da friptură”, odată ce Iacob notase în continuare următoarele: „...din cauza timpului neploios și a pământului uscat, majoritatea semințelor nu răsăriseră până la 15 Iunie”. Probabil, în urma rugăminților și crucilor fierbinți și smerite ce le făcuseră comuniștii, Dumnezeu se îndurase de ei dar și de bieții oameni ai satelor ce urmau a „vărsa” la „fondul de stat”, cotele uriașe în contul eternelor și mereu mai marilor datorii către sovietele lui Stalin, de vreme ce tov.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
vorbind pentru că prin telefon și prin e-mail-uri am rămas într-un permanent dialog în miez de iunie, la mănăstirea Techirghiol, la priveghiul părintelui Arsenie Papacioc, care îi fusese duhovnic. Sub un cer cu stele căzătoare, am privit-o cum trecea, smerită umbră cernită, de la un grup de enoriași și credincioși la altul, vorbindu-le în șoaptă, fie și numai pentru o clipă. Am înțeles atunci că și după plecarea de la Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Tomisului a rămas o prezență prețuită
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
verbul determinat de elementul predicativ suplimentar, D. Crașoveanu se oprește în mod special la verbele „cu sens lexical mai slab” (art. cit., p. 229) ca a rămâne, a se arăta, a sta, a părea etc. În comunicări de tipul rămânea smerit, s-a arătat binevoitor, a stătut zeu (din versul eminescian El singur zeu stătut-a...)etc., verbele respective singure realizează „enunțuri incomplete” (art. cit., p. 229), predicatele din propozițiile de mai sus cuprinzând în mod necesar adjectivele smerit și binevoitor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tipul rămânea smerit, s-a arătat binevoitor, a stătut zeu (din versul eminescian El singur zeu stătut-a...)etc., verbele respective singure realizează „enunțuri incomplete” (art. cit., p. 229), predicatele din propozițiile de mai sus cuprinzând în mod necesar adjectivele smerit și binevoitor sau substantivul zeu. Fiind indispensabile predicatului, cuvintele smerit, binevoitor, zeu și toate cele aflate în situația avută aici în vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la minte și nu înțelegi nimic... Acestea nu sunt, din păcate, cuvinte spuse la supărare. Ana simte asta, dovadă e prima ei reacție, profund îndurerată, pe care am mai vorbit. Momentul are însă contrar așteptărilor, urmări profitabile pentru Ana care, smerită, fară a-și conștientiza greșelile, știe să asculte și să-și corijeze comportamentul. Devine participativă, cooperantă, caldă, atentă: Ea privi lung și aspru în ochii lui. Nu mă înțelegi tu, acum, când eu încep a te înțelege pe tine!? zise
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină, împelițata asta de jivină e în război de-a pururea cu noi; pe cînd viețuitoarea dinainte te rog să iei aminte! n-ar fi în stare să ne facă, zău, nicicînd un rău... Ba poate chiar ții minte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu poate vedea realitatea! Și să ne întoarcem la viața de zi cu zi pentru a înțelege mai mult. Mulți oameni se nasc cu diverse infirmități. Pentru ei viața este mult mai grea. Datorită acestui fapt, aceștia au o viață smerită, se întreabă de ce sunt pedepsiți, și au pe undeva convingerea că ,,știe Dumnezeu ce face “ , dacă așa a hotărât în privința lor. Ca să înțeleagă mai mult, aceștia întreabă Biserica, dar aceasta ridică neputincioasă din umeri. ,,Biblia nu răspunde la astfel de
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
înghemuite ca acelea ale unei roabe supuse. Din mijlocul lor ies spirale de volbură cu clopoței albi, rămurele de sălășitoare roz, amestecate cu cîteva ferigi, cu cîțiva lăstari tineri de stejar, cu frunze minunat colorate și lucioase. Toate înaintează plecat smerit, asemenea sălciilor plîngătoare, sfioase și imploratoare ca niște rugăciuni. Și vezi deasupra lor, fibrișoarele subțiri, înflorite, veșnic zbuciumate, ale parasinului purpuriu care își revarsă în valuri antenele aproape galbene, piramide albe de nourică de cîmp și de apă, coama verde
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de idei smerite, dragostea asta albă, tulburată de porniri nepotolite, și această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la capăt de patima stăpînită, neobosită, veșnică? Pune această mărturisire în lumina unei ferestre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Dumitru Vancu ca păstor care a stat în spărtură pentru lucrarea din cercul Șiria. Dumitru Vancu s-a căsătorit cu Maria Țica în anul 1882. Dumitru Vancu a fost convertit la 12 octombrie 1896. Ca slujitor, a fost un om smerit și respectat. După moartea prematură a păstorului Pavel Purdei, Ioan Farcaș, cercului de biserici Șiria, era în vârstă și avea nevoie de un ajutor în slujire. La 19 ianuarie 1920 a fost ordinat ca păstor Dumitru Vancu. După slujirea de la
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
leacuri în mâna stângă și cu dreapta făcând un gest nedefinit între a căuta ceva în cutie sau a binecuvânta bolnavul pe care-l cerceta parcă din priviri. El, marele spătar Mihai Cantacuzino, nu putea să se prăbușească în genunchi smerit, căci în fața minunilor pe care ochii lui le priveau cu lăcomie se simțea mic și ros de invidie. Terminase pentru vodă în țară minunea aceea, biserica mânăstirii Cotroceni, venise aici să se învoiască cu arhimandriții ca să se facă pe moșia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Adusese meșteri tipografi din toată lumea ortodoxă și-i pusese pe lucru, tipăreau cărți de liturghie, biblii și cărți de rugăciune, iar cei care le răspândeau în împărăția otomană îi aduceau vești de peste tot. Era un fel de rețea de oameni smeriți, care.... Da, de frică acceptase să însoțească femeile în pelerinaj. Cum adică, după ce că fusese urmărit și muncit în ocnă fiind Cantacuzin, tocmai acum, când urcă treptele tronului un Cantacuzin, el în loc să profite de avantajele situației pleacă în pelerinaj? Mama, este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prietenie cu marele vizir, din fugar s-a întors domn. Pătimaș, Șerban Vodă! Doamne, câte liturghii a plătit ea aici și la Sfântul Munte ca să-i fie iertate păcatele! Cum și-a luat locul ce i se cuvenea (oricât de smerită ar fi fost, trebuia să recunoască în sfârșit că nu exista om mai potrivit pentru domnie ca Șerban al ei), ce face dumnealui vodă? Își urmărește și pedepsește toți trădătorii. Pe Hrizea Karydi, grecul ce pusese mâna pe moșiile din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că nu mă pot arunca în apă, știu că va veni Iisus și că mă va găsi olog, simt durerea neputinței mele în toți mușchii trupului, știu și aștept cu groază întrebarea Lui și știu că nu îi voi răspunde smerit: da, Doamne, vreau să fiu sănătos. Știu că o să mă vait de singurătatea mea, „nu am om” o să-i spun, în loc să-mi recunosc neîncrederea în cei din jurul meu, așa o să-i spun, iar El... — „Scoală-te, ia-ți patul tău
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar sângele, ci toată puterea împăraților Bizanțului. Și asta pentru că sfinția ta și-a atras mânia lui vodă Grigore prin îndrăzneala de a-i arăta că a greșit. După ce rând pe rând toate capetele cu mitre scumpe s-au aplecat smerite, recunoscânduți nevinovăția, mi-am înălțat privirea în sus ca pentru mulțumire lui Dumnezeu, iar sfinția sa Varlaam a simțit greutatea clipei, a lăsat cârja de mitropolit pe podea la picioarele mele și te-a binecuvântat ieșind. În veacul nostru atât de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]