2,462 matches
-
auditivă a lui Cipriano Algor nu a dus la nici un rezultat, apoi, în timpul prânzului, printr-un soi de acord tacit, nici unul dintre cei trei nu îndrăzni să atingă spinosul subiect al săpăturilor și a ce s-o fi găsit acolo. Socrul și ginerele au ieșit în același timp, Marçal ca să-și reia activitatea de ascultare și spionaj, la fel de infructuoasă, probabil, pe cât fusese pentru amândoi dimineața, și Cipriano Algor ca să întrebe, pentru prima dată, cum se ajungea din interiorul Centrului la departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu lumineze direct interiorul, dezvăluiau forma ovală a intrării unei peșteri. Pe o terasă la dreapta se aflau două excavatoare mici. Marçal stătea pe un taburet, lângă el era o masă unde se afla o lanternă. Încă nu-și văzuse socrul. Cipriano Algor ieși din penumbra ultimei paltforme și rosti cu voce tare, Nu te speria, eu sunt. Marçal se ridică grăbit, vru să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu te speria, eu sunt. Marçal se ridică grăbit, vru să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să spună cu tot calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
faci aici, repetă, Am venit să văd, spuse Cipriano Algor, Și nu te-ai gândit la problemele pe care o să le am dacă află cei de sus, nu te-ai gândit că m-ar putea costa slujba, Vei spune că socrul tău e un idiot, un iresponsabil care ar trebui internat la casa de nebuni, băgat într-o cămașă de forță, Aș câștiga mult cu asemenea explicații, fără îndoială. Cipriano Algor își întoarse ochii spre cavitate și întrebă, Ai văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Isaura o îmbrățișa, în timp ce Găsit se încolăcise într-un colț al scaunului, neștiind pe cine să ajute. După câțiva kilometri, Marçal spuse, Le voi scrie părinților mei când ne oprim să luăm prânzul. Și imediat, adresându-i-se Isaurei și socrului, Era un afiș, din acelea mari, pe fațada Centrului, sunteți în stare să ghiciți ce spunea, întrebă, Nu avem idee, spuseră amândoi, și atunci Marçal spuse, ca și cum ar fi recitat, ÎN CURÎND SE DESCHIDE PUBLICULUI PEȘTERA LUI PLATON, ATRACȚIE EXCLUSIVĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
culcare și vedeți dacă voi vă descurcați mai bine! Fran mângâie mâna tatălui ei. Părea gata să izbucnească în plâns. Asta nu semăna deloc cu evenimentul fericit de familie la care sperase. Simțind că era supărată, Laurence își antrenă viitorul socru într-o conversație purtată cu voce scăzută, iar Fran o urmă pe maică-sa în bucătărie. Nu te uita așa la mine, Francesca. Mă exasperează. Rătăcește de nebun prin parc și lipsește cu orele. Trebuie să-i spui fiecare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
visat în pușcărie, eu pe mine. M-am visat în pușcărie... Înainte să... L-am visat deci într-o... într-un somn din ăsta fără vise, negru, așa, cum să vă spun eu, complet negru, peliculă neagră, mi-apare figura socrului meu. Dimineața vine cineva și m-anunță c-a murit. În ziua în care a murit nevasta mea, parcă i-am auzit glasul strigându-mă în somn. Deci am niște chestii, așa, care nu mi le explic. Am visat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
departe. Și, parcă mai ieri, aveam 26 de ani și m-au arestat. După unșpe ani, parcă a fost o clipă! Deci trecutul zboară, se duce viața. Și pe-afară auzi, a murit tata, a murit nevastă-mea, a murit socru-meu. Deci viața își urmează cursul. Toți mor în jurul tău... Tu stai în viață. E ca o călătorie-n timp. Cum aș observa de undeva, de sus tot ce aflu, tot ce se-ntâmplă, detașat de toate și, totuși, lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prin faptul că acuma, când m-am căsătorit în ’92, cu femeia asta, ea avea apartament. Femeia era liniștită; murise bărbatu-su, avea doi copii. Avea fata, care avea trei ani, și-un băiat, mai mare. Dar băiatul îl ținea socrul lui maică-sa. Dar eram pornit numai pe nenorociri d-astea, adică nu făceam ceva serios... Și cu însurătoarea! Eu mă însuram în fiecare gară. Unde-ajungeam - mă însuram. Nu conta. Femeie să fie și asta era! Parașute? Cine era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plecând de la dar, de la banii care au fost, care s-au dat. Dintr-o notă de 200 de persoane, a trebuit să plătească vreo 60 de mii masa. A fost căsătorit din ’89 până-n ’92, în ianuarie. Separare. Discuții cu socrul, cu cumnatul, cu soacra, scandaluri... N-a fost perioadă bună sau rea. Cam faze, așa. Când caldă, când rece - mai câte un scandal, iar se împăcau. Gelozia. Și era un tâmpit. Și cu asta, basta! I se năzărea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de gelozie. Deci se întorsese roata... dar ea era bazată. Ea simțea că ușor-ușor mă îndepărtez sufletește. Deci omul simte. Relația sufletească dintre doi oameni naște, așa, un fel de percepții extrasenzoriale. O perioadă a stat cu mine, dar văzând socrii mei că nu ne putem descurca și ea nu mai poate să facă menajul prin casă... Deci mergea cu un cadru de-ăsta, metalic, la început și, după aia, în baston. Și eu eram la 25 de ani, îmi fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iar banii, la taică-meu, să-i dea Rodicăi. M-am dus la Oltenița, soacră-mea ce crezi că-mi spune, Rodica e în spital la București. Bine, uite, mă duc la sârbi. M-a luat, m-a pupat soacra, socru’. Pe aprilie am mers la sârbi, după o lună de zile am dat și eu telefon, să văd ce face copiii, la o verișoară de-a ei. Verișoara, că nu știe nimic. A murit Manuela, fata aia bolnavă, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ca lumea. Direct la Oltenița la mort. N-aveam de nici o culoare să-l înmormânteze. Am mers cu soția la poștă, am luat suplimentul, șomajul, alocația copiilor și am dat și eu o sută de dolari, l-am înmormântat pe socru’. Făcusem un service la cumnată de la a la tot. Am zis, mă duc la sor-mea iar. Și îl iau doar pe copilul mic. L-am lăsat pe cel mare la treabă după mort, era muncă, erau pomeni. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e milă de fete muncite. Așa e firea mea. Mie nu-mi plăcea să muncească nici sora mea. Așa judec eu. Să învețe, să aia, dar nu s-o muncești în casă la părinți, nu e destul că muncește la socrii? Și de aici și răceala mea cu ei. După revoluție a fost mai greu. Am început bagabonțeala. Am furat o mobră. Am luat la locul de muncă. Am făcut fapta. Distracții, bagabonțeli, baruri, fete. Fetele se uitau la mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
urmează traducerile germane, făcute de prietenul nostru și poetul vienez Leopold Kosch, versuri și proză de Geo Bogza, Al. Dimitriu-Păușești, Benjamin Fondane, Raul Iulian, Moldov, Sașa Pană, Stephan Roll, Urmuz, Ilarie Voronca și A. Zaremba”. Leopold Kosch era, pe atunci, socrul pictorului Victor Brauner. Schimbul de servicii nu s-a realizat însă și reciproc, iar explicația dată peste ani de Sașa Pană ne scutește de comentarii: „Herwarth Walden ne-a trimis și un teanc de manuscrise ale colaboratorilor de la revista pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradus pentru prima dată într-o limbă de circulație internațională în numărul pe august-septembrie 1931 al revistei expresioniste berlineze Der Sturm (XX, 8), consacrat mișcării de avangardă de la unu. Tălmăcirea în limba germană era semnată de Leopold Koskh, pe atunci socrul lui Victor Brauner. Ilarie Voronca îl va „populariza” pe autorul „Fuchsiadei” într-o conferință la Sorbona iar Mihail Cosma/Claude Sernet îi va traduce în limba franceză „fabula” „Cronicari”. În timpul unei călătorii la București (iunie 1933) a suprarealistului francez Léon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se va schimba situația. Doar să nu scapi din vedere „premiul cel mare“. Despre asta e vorba, de fapt, să-ți Întemeiezi o familie. Crede-mă, eu mi-am Învățat lecția cu mult chin. Dar nu mai contează nimic, părinți, socri, nimic, atunci cînd ai o familie numai a ta. Ăsta e cel mai important lucru, cel care-ți permite să suporți celelalte rahaturi. — Deci, Îmi sugerezi să rămîn Însărcinată? rînjesc eu, nefiind prea sigură că mai pot păstra secretul mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu nevinovăție. — Asta a fost pentru bunici, crede-mă. E singura zi din săptămînă pe care și-o petrec cu nepoții. SÎnt părinții tăi, sau ai lui Tom? o Întreb. — Ai lui Tom. Ai mei Încă locuiesc În Yorkshire, dar socrii mei stau atît de aproape Încît Încercăm să-i lăsăm pe cei mici la ei, cîndva În cursul fiecărui weekend. Oricît i-am iubi, e minunat să mai luăm și-o pauză uneori. Cum sînt părinții lui Tom? — Foarte drăguți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el și cădem, Îmbrățișați și chicotind, pe pat. Linda și Michael ne sună a doua zi dimineață, la opt. Mai Întîi sună telefonul hotelului, dar eu refuz să-l las pe Dan să răspundă, știind că nu puteau fi decît socrii mei și, În plus, că vor dori să vină să-și ia rămas-bun. Pe urmă sună mobilul lui Dan. Apoi al meu. Le ignorăm pe ambele. La nouă, În timp ce Dan iese de la duș, iar eu termin să mă machiez, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că fusesem atît de „dusă“ Încît cei doi ar fi putut să stea ghemuiți Într-un colț al sălii de nașteri, urmărind operația de cezariană, iar eu n-aș fi avut habar. O, Doamne, ce-o fi mai rău? Ca socrii tăi să aibă o privire de ansamblu asupra vaginului sau măruntaielor tale? — Nu, dar erau În sala de așteptare și... Dan se opri, șovăind vizibil. După ce s-a născut Tom, l-au dus pînă la salonul nou-născuților și asistenta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Înțeleg că vrei să mergi? Întreabă Dan, prăbușindu-se În cele din urmă pe canapea, Încîntat peste măsură să mă vadă atît de bucuroasă. — Sună-i În clipa asta! Înșfac telefonul portabil și stau lîngă el, În picioare, formînd numărul socrilor mei Înainte să-i Întind receptorul cînd Începe să sune. — Repede, acceptă. Să nu cumva să se răzgîndească. Mai tîrziu, În aceeași seară, stăm amîndoi În pat, vorbind despre Franța. Dan Îmi arată poze cu vila: o casă veche, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu, liniștește-te, zice Dan. De mers, mergem. Asta e vestea bună. — Și-aia proastă care e? — Or să stea și ei cu noi. Se pare că iahtul pe care urmau să meargă avusese un accident și eșuase cumva, așa că socrii mei sînt acum la vilă, dar n-ar trebui să ne facem griji, că nu ne vor sta În drum. Și nu-i așa că va fi grozav de distractiv să petrecem o adevărată vacanță În familie? — Tu-ți bați joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne vezi. Dar tu ce cauți aici? Avem o casă În Mougins, la o zvîrlitură de băț de tine. Trebuie să vii și tu să ne vezi! Fără să vreau, Îi aud cuvintele și iarăși mă Înroșesc de furie pe socrii mei. Dacă n-ar fi și ei acolo, am putea găzdui cu dragă inimă pe oricine am vrea. Dar ei sînt acolo și cred că e puțin probabil să-și dorească hoarde Întregi de oameni mărșăluind peste ei, În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
faptul că ai mei sînt tot acolo? Dau din cap. Acum, că am ajuns aici, sînt convinsă că prezența lor nu va mai conta cîtuși de puțin. Am nevoie de pauza asta mai mult decît ei și, la naiba cu socrii, am de gînd să mă distrez. La aeroport, schimbăm numere de telefon cu Kate, printre numeroase promisiuni că ne vom Întîlni. SÎnt ușor nedumerită În clipa În care insistă să ne trimită fiecăruia cîte două bezele, deși nici nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
poarte un avertisment oficial. Soțul meu e pe cale să facă atac de cord. — De ce-aș fi cheltuit atîția bani pe ei dacă nu-i vede nimeni? strigă și ea. Am priceput, răspund eu. Oricum, măcar o să-l faci pe socru-meu fericit. Apoi, mormăi către Dan, pe un ton mult mai scăzut: — Dar nu sînt sigură ce-o să spună maică-ta. Probabil că o să se Înverzească de invidie, zice el. Și vreau neapărat numele chirurgului ei. Dan trage două șezlonguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]