3,003 matches
-
nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre ce este vorba în această prealabilă povestire? Doi buni prieteni, Dunraven și Unwin, se văd deodată în fața unei clădiri solitare, aproape de țărmul mării. Constată că acea construcție nu este deloc asemeni celorlalte. Cu ceva timp în urmă, în una dintre camere murise tocmai stăpânul ei. Întrebându-se cu privire la cauzele morții, cei doi sunt nevoiți să accepte un șir nu tocmai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința într-un progres tehnologic sigur și fără limite. Sau credința că istoria poate fi eliberată prin intervenția mesianică a unor oameni. Eventual credința că suntem stăpânii solitari ai propriului destin. Mituri ale lumii moderne, ele țin de o LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 91 82. 83. 84. religiozitate laică, ce a condus deja la noi crize și sciziuni în viața conștiinței. Privite în ele însele, nu sunt nici cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
timp cu limitele lor. Iar ceea ce spune poate să echivaleze cu tăcerea însăși, probabil că tocmai aceasta așteaptă până la urmă în spatele cuvintelor. Am putea crede că asemenea situații sunt până la urmă simple excepții. Sau că e vorba de unele exerciții solitare ale minții omenești. Însă lucrurile nu stau astfel, excesul survine cu orice rostire ce ia distanță de practica obișnuită a vorbirii. Nonsensul poate să apară cu orice distanță față de lumea comună a vieții. Nu doar prin unele gesturi insolite, nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre ce este vorba în această prealabilă povestire? Doi buni prieteni, Dunraven și Unwin, se văd deodată în fața unei clădiri solitare, aproape de țărmul mării. Constată că acea construcție nu este deloc asemeni celorlalte. Cu ceva timp în urmă, în una dintre camere murise tocmai stăpânul ei. Întrebân duse cu privire la cauzele morții, cei doi sunt nevoiți să accepte un șir nu tocmai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
am recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința întrun progres tehnologic sigur și fără limite. Sau credința că istoria poate fi eliberată prin intervenția mesianică a unor oameni. Eventual credința că suntem stăpânii solitari ai propriului destin. Mituri ale lumii moderne, ele țin de o LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 91 82. 83. 84. religiozitate laică, ce a condus deja la noi crize și sciziuni în viața conștiinței. Privite în ele însele, nu sunt nici cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în admirabile, obsedante poeme. Antero de Quental este poate cel mai genial poet pe care l-a creat pesimismul, alături de Leopardi și Eminescu. Nimeni n-a cântat mai frumos ca el neantul cosmic - MIRCEA ELIADE "noaptea neagră, sora deznădejdii, noaptea solitară, nemișcată, densă, vidul mut, unde astrul nu respiră nici pasărea nu cântă, nici vântul nu tresare și adoarme până și gîndul..." Nihilismul său filozofic îl facă să-și sfârșească astfel marea sa poemă "Imnul dimineții": Symbolo da existencia, sê maldito
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
buna dispoziție, fericirea de a trăi înalță calitatea și cantitatea muncii. Familia e cel mai curat izvor al factorilor morali ai producției". Apologia familiei e un leit-motiv al cuvântărilor lui Salazar, ale acestui ascet care trăiește una din cele mai solitare și mai severe vieți pe care le cunoaște lumea moderna. Ca un paradis pierdut i-a apărut întotdeauna căminul părintesc din Santa Comba. Salazar nu poate uita, nici pe treapta cea mai înaltă a măririlor, căldura și dragostea simplă în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
narative erudite peste măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o mult prea periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor primordiale. Comisionarul, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
secolului al XIX-lea, ai căror idoli erau materialiștii Moleschott, Vogt și Büchner, dar și Marx și Engels, Taine și Brandes în critică. Schopenhauer, Nietzche, psihiatrii sexologi Kraff-Ebing și Charcot sunt modelele lui Ibrăileanu în aforismele din Privind viața (1930). Solitarul și retractilul Ibrăileanu care, ca și Proust ă...î, primea vizite acasă numai după miezul nopții, așeza drept imperativ suprem al eticii sale delicatețea. Moralistul din Privind viața se revelă plenar în romanul Adela (1933), prezentat ca fragment din jurnalul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un moment dat, nimeni din cartier nu mai voia să joace mingea la perete cu el -nici măcar eu. Și atunci, foarte des, sau își petrecea timpul explicând uneia dintre surorile noastrefinețurile jocului, sau întreprindea un extraordinar de eficient joc solitar, cu mingea zburând îndărăt de pe zidul de peste drum, într-un fel care nu-l obliga să-și schimbe poziția ca s-o prindă. Da, da, insist al naibii de mult pe povestea asta, dar, după aproape treizeci de ani, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întârzie poate prea mult. Dar - să luăm lucrurile pe rând. Zgomotul motorului lui Wallace se apropie. Hărmplaia Îi ataca țeasta. Îi dădea dureri de cap. Ochiul vătămat simțea presiune. Aerul fu despicat. Pe o parte zgândăreală, pe cealaltă un curent solitar, o strălucire insidioasă de primăvară. Vuind, strălucind, galben limpede, culoarea ciocului de pasăre, avionul Cessna mai făcu o voltă, mai jos, asupra casei. Copacii se cutremurară sub el. — O să se prăbușească. Data viitoare o să lovească acoperișul. — Nu cred că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
duzini de exemplare din romanul lui Alice, roman al cărui titlu se profila cu o grafie strălucitoare: Viețile Secrete din Clubul Sushi. Jina s-a uitat la vânzătoare, care acum vorbea la telefon, apoi și-a întors privirile către capătul solitar al culoarului pe care erau prezentate romanele de dragoste, acolo unde zăcuseră cândva cărțile cu coperte simple semnate de Alice. Jina a izbucnit în râs, gândind că titlul e o glumiță inventată de departamentul de marketing sau vreun editor junior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
învelise cu durerile lor. Viețile Secrete din Clubul Sushi îi adusese aminte de poveștile pe care le scria în școala generală, poveștile acelea despre altcineva decât ea. Pentru prima dată, în ani de zile, scrisul nu mai era o profesiune solitară. Alice a întors ochii. Literalmente, trupul o durea de dorul copiilor ei - pe Roger îl simțea în stânga, în partea de jos, sub inimă, iar Sue era ca o bătaie pe umărul drept. Îi lăsase pe amândoi la mama ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lucreze cu propriile lui temere încă mulți ani de zile. Și, într-adevăr, în ceea ce privea temerile, doctorița avusese dreptate, însă la partea cu schimbarea greșise. Oamenii se schimbă cât ai clipi. Își revin în câte-o seară, lungă și solitară; sau se maturizează în timpul cât îi ia unui val să crească și-apoi să se risipească. Hei, a zis Mike. Vrei să dormi cu mine în seara asta ? Sub cerul liber ? Pe bune ? Doar noi doi ? Charlie a terminat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se va Întoarce În cameră cu hainele ei de doliu, aerul va fi din nou Înăbușitor, așa cum fusese și Înainte plin de un lichid vîscos apăsător... A Început să sune telefonul, sfărîmÎnd iluzia că acea cameră lămîiatică era o insulă solitară; lumea de afară pătrundea printr-un orificiu negru. Nu mă mai simțeam În largul meu pentru că se risipise vraja. Mă treceau fiori reci și mă simțeam Încordat de parcă era Îndreptată spre mine țeava unei puști prin orificiul despre care vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să le culeg puteau ocupa cîteva rînduri bune de raport, așa că nu trebuia să mă simt jenat... Doar e În legea firii ca după fiecare noapte să urmeze și o dimineață. În cămăruța mea, unde dormeam și-mi petreceam viața solitară, mai puțin obișnuită, seara se lăsa la fel de greu precum venea și dimineața. Am potrivit limbile ceasului deșteptător cu puțin Înainte de ora 5, l-am Întors și l-am pus mai departe, pe pervaz, ca să nu ajung prea ușor la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare”. Și dacă cele din urmă încearcă să fie solidare, le „infiltrăm” și le „spargem”. Fiecare cu know-how-ul din dotare. Vezi, eu acum ți-am restituit ceea ce s-ar chema o piesă de memorie de gen. Dar pentru mine e esențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așezare apropiată „locului de familie”. Rămăsesem - spre mirarea președintelui - să-mi fac concediul din anul acela tot în mica așezare rurală; trăiam o imobilitate greu de învins. Rămăsesem ultimul judecător al acelor meleaguri, intrate acum sub altă jurisdicție; mă plimbam solitar, fără noimă, prin comuna în care fosta judecătorie funcționase aproape treizeci de ani. Localnicii nu păreau deloc afectați de această desființare, că li s-ar fi știrbit ceva din prestigiul la care păreau să țină foarte mult. Aveam în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Londra, o mare surpriză: deși ianuarie, cu un strat de zăpadă însemnat, nu era nici urmă din proverbiala ceață... Cu atât mai plăcută a fost vizita, inclusiv la British Museum, Turnul Londrei și chiar în Hyde Park, unde un orator solitar își prezenta punctul de vedere într-o problemă de... ecologie. Consultările la Dipoli au continuat până la 8 iunie 1973, când s-au încheiat, cu adoptarea Recomandărilor finale ale consultărilor de la Helsinki, cunoscute ca fiind "The Blue Book" ("Cartea Albastră"), în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cum își putea despleti părul. — Mă gândeam la nenorocirile noastre de atunci cu Parada, la războiul ăsta care nu se mai termină, la orașul nostru învrăjbit, la oamenii care mor în fiecare zi. Cu degetul mare, el șterse o lacrimă solitară de pe obrazul surorii lui. — Astea nu-s gânduri pentru o mamă care tocmai a adus pe lume primul ei fiu, decretă el nu prea convins, reluând apoi pe un ton solemn, dar mult mai sincer: Veți avea conducătorii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl duseseră spre ținuturile înzăpezite din miazănoapte și până la pădurile de pe Rhenus, în căutarea lui Julius Civilis, regele batavilor, vechiul său prieten, cel care fusese atât de curajos încât reușise să-i scape lui Nero. Călătoria lui Valerius era una solitară. Se înfășură mai bine în paenula și în pătura de blană. Se gândi că nimeni nu se putea apropia de el fără ca Lurr să mârâie. Doar spiritele... Își alungă din minte visul și cuvintele acelea. Asculta freamătul misterios al pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l convingă să se întoarcă - pe alt drum - la Colonia, orașul de unde fugise. Îl asigurase că era ultimul loc în care aveau să-l caute. Valerius cunoștea pădurile acelea și în multe nopți se adăpostiseră în câte-o colibă solitară, unde oameni ciudați, care trăiau singuri și păreau legați de Valerius de o mare solidaritate, îi primeau și le dădeau de mâncare. Poate că-i erau recunoscători pentru vreo vindecare ce li se păruse miraculoasă, așa cum fusese cea a nevestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]