12,011 matches
-
se separă și se distilează pe baia de apă până la sicitate, îndepărtând urmele de solvent cu ajutorul unui curent de aer. Reziduul se dizolvă în 10.0 ml acid clorhidric, se filtrează într-un balon cotat și se completează cu același solvent la 50 ml (soluția extractivă). La 3.0 ml soluție extractivă se adaugă 1 ml acid clorhidric și 4 ml nitrit de sodiu, se agită și se lasă în repaus timp de 15 minute; se adaugă 4 ml amoniac și
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
de lucru: Sunt necesare 2 plăci cromatografice; pe fiecare placă se aplică pe linia de start câte 20 μ l din fiecare soluție (etalon camfor, etalon mentol, probă). Plăcile se introduc în vasul cromatografic și se lasă să migreze frontul solventului pe distanța de 14 cm, după care plăcile se scot, se usucă în aer uscat. O placă se expune la vapori de iod, când apar spoturi aracteristice pentru camfor; cealaltă placă se pulverizează cu soluție triclorură de stibiu, se încălzește
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
gelatine, adaosuri insolubile inactive, zaharuri, substanțe plastifiante, polioli, ceruri, coloranți (autorizați de Autoritatea competentă) și uneori aromatizanți și substanțe active. Substanțele utilizate pentru acoperire sunt aplicate în general sub formă de soluție sau de suspensie, în condiții care favorizează evaporarea solventului. Când acoperirea este constituită dintr-un film foarte subțire de polimer, comprimatul se numește comprimat filmat. Comprimatele acoperite au o suprafață netedă, de obicei colorată și lucioasă; la examinare cu lupa a secțiunii lor prezintă un nucleu înconjurat de unu
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
a se combate încălzirea globală. * Apa Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre solvenții universali. În diferite limbi, cuvântul apă este echivalent cu aqua în latină, acqua în italiană, agua în spaniolă, wasser în germană, eau în franceză, water în engleză, vand în daneză, ur în bască, ș.a.m.d.. Pe Pământ, apa există
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fie cât mai mici, deci aceste grupări hidrofobe să fie cât mai mult în contact doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale a proteinelor, a structurii AND-ului. Interacțiunea hidrofobă stă la baza formării stratului bilipidic al membranei celulare sau a micelelor I.3. APA IN SISTEMELE BIOLOGICE Apa a fost considerată de către Albert Szent
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
disocieri a apei în ioni. 7. Apa are cel mai mare coeficient de tensiune superficială dintre toate lichidele, (cu excepția mercurului). I.3.2. Rolul apei in organism -Rolul apei în organismele vii poate fi concretizat în următorele aspecte: Apa este solventul universal atât în mediul interstițial în care se află celulele cât și în mediul intracelular în care au loc toate reacțiile chimice. -Apa este mediul de transport al ionilor, macromoleculelor și al celulelor de la un organ la altul -Apa este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
terenul uneia din cele mai susținute dispute știintifice, începută încă din secolul trecut și continuată pâna în zilele noastre. Studiile legate de apă au arătat că o parte din apa citoplasmatică: rezistă anormal la deshidratare nu are proprietățile obișnuite de solvent față de cristaloizi nu îngheață chiar la temperaturi de -20°C nu este transferată prin membrană în cadrul schimburilor osmotice dintre celule si mediul extern. Acestor proprietăți le pot corespunde, respectiv, termenii de: apa fixată, apa necongelabilă, apa nesolvantă, apa intransferabilă (osmotic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
DISPERSE. SOLUȚII I.4.1. Sisteme disperse. Caracteristici generale Un sistem, format dintr-o substanță oarecare, în care se găsește repartizată o altă substanță se numește sistem dispers. Substanța în care se face dispersia se numește mediu de dispersie sau solvent, sau dizolvant; substanța care se disperseză în mediul de dispersie se numește mediu dispers, solvat sau solut. Prin repartizarea unei substanțe în masa altei substanțe se obține un sistem dispers, care poate fi omogen sau eterogen. Orice sistem dispers este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
disperse omogene, formate din două sau mai multe componente, dispersate molecular sau ionic unele în altele, în așa fel încât substanțele componente nu se disting cu ochiul liber și nici cu microscopul. La orice soluție adevărată, distingem componenta care dizolvă, solventul și cea care se dizolvă, solvatul. Componentul care se găsește în cantitatea cea mai mare se numește solvent, iar celălat -în cantitate mai micăsolvat. Când ambii componenți apar (se găsesc) în proporții de același ordin de mărime, cantitate sau volum
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fel încât substanțele componente nu se disting cu ochiul liber și nici cu microscopul. La orice soluție adevărată, distingem componenta care dizolvă, solventul și cea care se dizolvă, solvatul. Componentul care se găsește în cantitatea cea mai mare se numește solvent, iar celălat -în cantitate mai micăsolvat. Când ambii componenți apar (se găsesc) în proporții de același ordin de mărime, cantitate sau volum, distincția dintre solvent și solvat dispare. Când ambii componenți se găsesc în aceeași stare de agregare se consideră
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
care se dizolvă, solvatul. Componentul care se găsește în cantitatea cea mai mare se numește solvent, iar celălat -în cantitate mai micăsolvat. Când ambii componenți apar (se găsesc) în proporții de același ordin de mărime, cantitate sau volum, distincția dintre solvent și solvat dispare. Când ambii componenți se găsesc în aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta în exces; când nu au aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta care nu-și schimbă starea de agregare. I.4.3
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
solvat dispare. Când ambii componenți se găsesc în aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta în exces; când nu au aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta care nu-și schimbă starea de agregare. I.4.3. Clasificarea solvenților. Solvenții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de vedere, solvenții se împart în două mari clase • anorganici: H2O, CS2, • organici :alcooli inferiori, esteri, eteri
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
dispare. Când ambii componenți se găsesc în aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta în exces; când nu au aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta care nu-și schimbă starea de agregare. I.4.3. Clasificarea solvenților. Solvenții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de vedere, solvenții se împart în două mari clase • anorganici: H2O, CS2, • organici :alcooli inferiori, esteri, eteri, cetone
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
consideră dizolvant, componenta care nu-și schimbă starea de agregare. I.4.3. Clasificarea solvenților. Solvenții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de vedere, solvenții se împart în două mari clase • anorganici: H2O, CS2, • organici :alcooli inferiori, esteri, eteri, cetone, Numărul mare de solvenți organici și anorganici nu poate fi încadrat într-o schemă unică, datorată unor diferențe mari care există între proprietățile fizice și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din mai multe puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de vedere, solvenții se împart în două mari clase • anorganici: H2O, CS2, • organici :alcooli inferiori, esteri, eteri, cetone, Numărul mare de solvenți organici și anorganici nu poate fi încadrat într-o schemă unică, datorată unor diferențe mari care există între proprietățile fizice și chimice ale acestora. După criteriul folosirii lor în practica chimică de laborator sau industrie se cunosc solvenți de cristalizare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mare de solvenți organici și anorganici nu poate fi încadrat într-o schemă unică, datorată unor diferențe mari care există între proprietățile fizice și chimice ale acestora. După criteriul folosirii lor în practica chimică de laborator sau industrie se cunosc solvenți de cristalizare, de cromatografie, de spectoscopie etc. I.4.4. Concentrația soluțiilor Raportul dintre solvat și solvent este desemnat prin termenul de concentrație. Există mai multe moduri de exprimare a concentrației soluțiilor -Concentrație procentuală de masă: grame solvat la 100
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mari care există între proprietățile fizice și chimice ale acestora. După criteriul folosirii lor în practica chimică de laborator sau industrie se cunosc solvenți de cristalizare, de cromatografie, de spectoscopie etc. I.4.4. Concentrația soluțiilor Raportul dintre solvat și solvent este desemnat prin termenul de concentrație. Există mai multe moduri de exprimare a concentrației soluțiilor -Concentrație procentuală de masă: grame solvat la 100 g soluție -Concentrație procentuală volumetrică: grame solvat la 100 ml soluție -Concentrație molară: moli solvat la 1
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
vali) chimici de solvat la 1l soluție. Ca și în cazul soluției molare, o soluție poate conține un multiplu sau submultipli de echivalenți la 1000ml soluție: 1n, 2n.. : respectiv 0,1n, -Concentrația molală sau molalitate -moli solvat la (în) 1000g solvent I.4.5. Fracție molară. Considerând o soluție (compusă din) ce conține na moli substanță a, nb moli de substanță b, nc moli de substanță c etc, se definește ca fracție molară Xa a substanței (componentei) a raportul: Suma fracțiilor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o cantitate limitată dintr-o altă substanță. O soluție se numește saturată când conține o cantitate maximă de solut la o anumită temperatură dată (uneori și la o presiune dată). In procesul dizolvării moleculele solvatului, datorită formării unor legături cu solventul, rupe legăturile între moleculele solvatului sau distruge rețeaua cristalină. Formarea de legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la o anumită temperatură dată (uneori și la o presiune dată). In procesul dizolvării moleculele solvatului, datorită formării unor legături cu solventul, rupe legăturile între moleculele solvatului sau distruge rețeaua cristalină. Formarea de legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la o presiune dată). In procesul dizolvării moleculele solvatului, datorită formării unor legături cu solventul, rupe legăturile între moleculele solvatului sau distruge rețeaua cristalină. Formarea de legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în nici un solvent, deoarece legăturile
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
formării unor legături cu solventul, rupe legăturile între moleculele solvatului sau distruge rețeaua cristalină. Formarea de legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în nici un solvent, deoarece legăturile covalente sunt foarte puternice și atomii nu pot fi desprinși
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în nici un solvent, deoarece legăturile covalente sunt foarte puternice și atomii nu pot fi desprinși din rețea. Explicația solubilității majorității substanțelor ionice în apă constă în micșorarea forțelor electrostatice care rețin ionii în rețeaua cristalină, ca urmare a fenomenului de hidratare al ionilor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din rețea. Explicația solubilității majorității substanțelor ionice în apă constă în micșorarea forțelor electrostatice care rețin ionii în rețeaua cristalină, ca urmare a fenomenului de hidratare al ionilor. I.4.7. Coloizi. Intr-o soluție adevărată, solvatul este dispersat în solvent sub formă de molecule, ioni sau chiar atomi. O suspensie conține particule sufcient de mari pentru a fi văzute cu ochiul liber sau la microscop și pot fi fi reținute pe hârtia de filtru obșnuită. Intre aceste două extreme, se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a unor ființe unicelulare este determinată de asemenea de tensiunea superficila, acestea căpătând forme ce corespund unor suprafețe minimale. Coeficientul de tensiune superficială este influențat de o serie de factori: temperatură, concentrație de săruri etc. Solviții modifică tensiunea superficială a solventului. In cazul apei, solviții minerali(acizi, baze, săruri minerale) măresc ușor tensiunea superficială. Solviții organici, însă, reduc tensiunea superficială. Foarte importante sunt substanțele tensioactive care au proprietatea de a micșora tensiunea superficială: alcooli, acizi organici, detergenți. Moleculele acestor substanțe au
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]