1,605 matches
-
umplut minutele cu o versiune serios cenzurată a întâlnirii mele cu Alfie, din care am scos partea cu urmărirea lui Tally și episodul cu mângâiatul degetului. Fără aceste detalii însă nu prea mai rămânea nimic din poveste, sinceră să fiu. Soneria sună exact la momentul potrivit, iar eu am împins-o practic pe Lisa pe scări ca să le las Mariei și lui Danny timp să se adune puțin. Aș vrea să vin cu tine, i-am șoptit Lisei. Cred că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dat seama că nu aș putea conviețui cu ea pe termen nedeterminat. Înainte să apuc să mă gândesc cum urma să umplem cele două ore rămase (se pare că socotisem greșit cât îmi va lua să mă pregătesc), a sunat soneria. —Surpriză! Maria și Lisa au mărșăluit în apartamentul meu precum Trinny și Susannah 1, gata să mă demonteze și să mă reasambleze într-o clonă a lor. Maria mă privi înciudată. —Și nu vreau să discutăm despre aseară. Nouă jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Lynn se simți obligată să vină și ea cu un sfat. Să nu te temi. Dacă te atinge, îi dai una. Îmi cam venea să pun în practică sfatul pe cele trei vrăjitoare din fața mea. Au fost însă salvate de sonerie. Alfie venise cu jumătate de oră mai devreme. Ha! Și se lăuda că el e d-l Punctualitate. Lisa, Maria și Lynn m-au pupat toate și m-au mângâiat ca și cum aș fi fost vreun coșar care ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
neliniștită, așa că am sfârșit în lumea bizară a televiziunii nocturne, concursuri fără sens, filme prea proaste pentru a fi fost scoase pe casetă video, reluări ale episoadelor din Prisoner Cell Block H1. Cred că am adormit pentru că atunci când am auzit soneria, am sărit și m-am uitat la ceas. Era 2 noaptea. Am alergat la ușă nedorindu-mi ca intrusul să mai sune o dată și s-o trezească pe Lynn. Ar fi insistat apoi să facă ceai toată noaptea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu eram obligată s-o fac. —O să mă duc în vizită pe la prieteni. Nu-ți face griji! Dar Harry? am sugerat eu plină de speranță. Acum, că Mark e plecat, ați putea vorbi liniștiți. Merită să încerci, nu? Se auzi soneria. Ed venise la timp. M-am uitat spre Lynn așteptând un răspuns. Era concentrată să șteargă o pată invizibilă de pe măsuța de cafea. —Of, draga mea, s-a mers prea departe ca să mai discutăm. Credeam că am fost clară aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întrebă Kieran disperat. Phil mă privea așteptând o replică spirituală sau un clișeu reconfortant. Eu eram cât pe-aci să-mi calc pe inimă și să-i spun ceva care să-l facă să se simtă bine, când se auzi soneria de la intrare. Era Lisa și se vedea că băuse. — Îmi pare extrem de rău să vă deranjez în mijlocul unei seri atât de agreabile, spuse ea pe un ton amar. Dar știu că veți fi cu toții foarte bucuroși să aflați că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
niște supă în dulap și foarte multă pâine. Te rog nu încerca să faci prea multe lucruri în această primă zi. Îmi dădeam seama că ezita dacă să îndrăznească să mă sărute sau nu. Ne-a salvat de dilema asta soneria. La ora asta nu putea să fie decât poștașul. Mark a deschis ușa lăsând-o să intre pe Lisa, care avea privirea goală și ochii roșii. —Jen, îmi pare atât de rău. Alfie a murit. Au întârziat cu înmormântarea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Încă proaspătă În amintire -, dar nu Încercă să o Împiedice. Între timp, secretara preluă comanda În casă, angajând asistente, dând ordine servitorilor, răspunzând Întrebărilor puse de prietenii Îngrijorați, compunând buletine informative, interzicând vizite și chiar descurajând apelurile telefonice, pentru că zgomotul soneriei tulbura odihna pacientului. Theodora Bosanquet, de la Cheltenham Ladies’ College și University College din Londra, era perfect capabilă să facă față crizei - Într-un fel, Întreaga ei viață de după 1907 nu făcuse decât să o pregătească. Într-o zi din luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
criză de material și cuvintele începeau să-i lipsească. Era de ajuns să las timpul să se întoarcă, să adulmec mirosuri, să sortez duhori, s-o iau din nou în sus și-n jos pe scări, să apăs pe butonul soneriei sau să bat la ușă, mai cu seamă în serile de vineri. S-ar putea chiar ca mânuirea de timpuriu a guldenilor, din perioada orașului liber până la aceea a sumelor în pfennigi, apoi, începând din ‘39 de la începutul războiului, încasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că într-o astfel de activitate ilegală - indiferent dacă falsificau bancnote sau monede - ar fi implicate și degetele mele. Mai târziu sau, mai clar spus, la ani buni după moartea ei, sora mea mi-a povestit că, ori de câte ori se auzea soneria de la ușa locuinței părinților, mama tresărea de parcă s-ar fi așteptat să-l vadă pe polițistul satului sau, și mai rău, pe criminaliști. Când colo, Fluieraș Geldmacher nu a fost periculos decât pentru el însuși și pentru capul său, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pildă Păcătoasa sau numele unor fotbaliști legendari, dar rareori date și zile precise. De aceea, de îndată ce e vorba de timp, trebuie să admit că multe lucruri care au început ori s-au sfârșit într-un anume moment, la mine la sonerie au sunat abia mai târziu. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai fragil este, pentru mine, bastonul numit cronologie. Chiar și dacă, fiindcă îmi sunt de ajutor, deschid îngălbenite albume de artă sau, prin internet, caut să mă informez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am pornit spre cabinetul din colțul pe care Îl fac Avenida Corrientes și strada Pasteur. Acesta, așa cum dorește faima, ocupă etajul al cincisprezecelea al Edificiului Amianto. Am urcat cu liftul marca Electra. Ajung la ușa lui Narbondo, apăs pe butonul soneriei și, după un timp, Îmi iau inima-n dinți și intru chiar În sala de așteptare. Acolo, singur cu Voi și Billiken, n-am simțit trecerea orelor, până când cele douăsprezece țignale ale unui ceas cu cuc m-au făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și coboară la moment și mă trec sudori reci. Nușce-au pus În sosu tartar, da gustu ciudat nu pere. Mă gândesc la voi, mă gândesc la gașca dă la Molino, mă gândesc la duminicile cu fotbal și... Sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel și-și suflă zgomotos nasul — Să nu le spui nimic celorlalți... — Bineînțeles că nu, o asigură Norman. Sunetul soneriei o sperie. — Isuse, ce-a fost asta? — Cred că e cina, spuse Norman. CINA — Nu Înțeleg cum puteți mânca chestiile astea, spuse Harry, arătând spre calmari. — Sunt delicioși, zise Norman. Sote de calmar. De cum se așezase la masă Își dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
descrește. — Și pe urmă? — Rechinii, spuse Beth. Probabil. În câteva clipe corpul dispăru În Întunericul de dincolo de zona luminată. Barnes și Fletcher continuară un timp să privească În sus. Fletcher Își făcu semnul crucii. Apoi se Îndreptară spre habitat. O sonerie se auzi de undeva din interior. Tina se duse În Cilindrul D. După câteva clipe strigă: — Domnule Adams! Au apărut alte numere! Harry se ridică și se duse În cilindrul alăturat. Ceilalți Îl urmară. Nimeni nu mai avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
băieți ai clasei. Eu propun să rămânem după ore să ascultăm poveștile despre munte... Nu în clasă. Să mergem pe băncile din parc pentru o jumătate de oră sau chiar o oră... Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
banii pe care i-i datoram. Acum putea măcar să-și plătească dealerul de droguri. Ceea ce însemna că avea să aibă în continuare o pereche bună de rotule. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Când am ajuns acasă, a trebuit să sun la sonerie fiindcă plecasem fără cheie. Mi-a deschis mama. Am venit, i-am spus. Ne-am distrat de minune, nu-i așa, Kate? Mama m-a privit în timp ce căram în bucătărie pungă după pungă. Mi-a dat târcoale suspicioasă, în timp ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deasupra capului, cărând după el aerul acela tragic ca pe o servietă. Dar mereu îi spuneam „Bună, Jim“. Măcar eram politicoasă. Chiar dacă el mă ignora total. Apoi am descoperit de ce mă ignorase. A doua zi de când mă întorsesem de la Londra, soneria a sunat, eu m-am dus să răspund, iar la ușă, așteptând pe trepte, am descoperit o tunsoare care purta un pardesiu lung și negru. Nu eram sigură dacă venise s-o vadă pe Helen sau pe mama, dar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de dispoziție. Ceva trebuia să le cauzeze. Poate c-aveam să aflu atunci când James venea la mine. Între timp, aveam de gând să arunc o privire peste acte ca să văd dacă aveam într-adevăr vreun drept. Peste exact o oră, soneria de la intrare a sunat. Era James. M-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Însă de la o vreme, de cînd mi s-a oferit În schimb un loc În mausoleul literaturii indigene, lîngă ușa batantă, motiv pentru care-ar trebui să mă dau de-a dura, să mișc din flamură, să fiu vedetă cu sonerie ca orice scriitor american normal, nu mișc. Straniu. După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îndoit ușița de la cutie, acum nu mai era necesar s-o forțeze, spînzura În balamale, ceea ce i-a enervat și mai tare. Au Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi sune la ușă și să fugă, apoi au furat soneria și izbeau cu picioarele, să-mi bată În țevi, să-și dea găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noroi. Pe o plăcuță montată pe capotă scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu minge de antrenament. Jack spuse: — Ăsta e luptătorul tău de semimijlocie. Denton zîmbi. Jack urcă scările și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră lătrături - de fapt urletele unui adevărat monstru. Denton rămase Într-o parte, supraveghind cu un ochi aleea și cu altul ușa. Le deschise un negru musculos, cu Înfățișare de dur, care ținea energic de zgardă un dog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el din dragoste erau cam de una la șase trilioane. Încetă să se mai gîndească la ea, iar restul nopții se consumă cu discuții sterile și coniac. Carolyn spuse: Cred că ar trebui să plec. — O să te sun. Se auzi soneria. Bud o conduse pe Carolyn pînă la ușă. În spatele ușii de plasă - Dudley Smith și un detectiv din West Valley - Joe DiCenzo. Dudley Îi zîmbi, iar DiCenzo Îl salută cu o mișcare a capului. Carolyn se strecură afară, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Hibiscus fiind un loc de prima mînă, cu o panoramă a L.A.-ului Încețoșată de smog. Numărul 3245: zugrăveală Într-o nuanță piersicie, flamingi de oțel pe pajiște, un sedan albastru pe alee. Bud coborî din mașină și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră clinchete voioase de clopoței. Îi deschise un mulatru cu pielea deschisă la culoare. Treizeci și ceva de ani, scund, Îndesat, pantaloni scurți și o cămașă cu guler Mr. B. — Am auzit la radio și mi-am Închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Rendezvous de pe fața pămîntului. White ieși din clădire. Lumina bună Îi dădu prilejul lui Jack să vadă că avea sînge pe cămașă. Porni motorul și așteptă. CAPITOLUL 33 În spatele draperiilor trase nici o lumină colorată, doar lumină albă. Bud apăsă butonul soneriei. Ușa se deschise și În prag apăru Lynn Bracken, Învăluită În lumină. — Da? Ești polițistul despre care mi-a vorbit Pierce? — Întocmai. Ți-a spus Patchett despre ce e vorba? Ea deschise larg ușa. — A spus că nici tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]