2,017 matches
-
discursului se poate identifica proeminența filonului creștin al autoarei. Grila de interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte livrescă. În seria de topoï recurenți în texte ca Nunta patetică, Împărtășanie, Imn luminii se înscriu împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i niciunde"; "Bolnav sunt de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu" etc.). Tot de sorginte blagiană este obsesia încorporării lumii prin cuvântul capabil să o transfigureze și să o modeleze. Ei îi corespunde, în plan lexical, recurența compunerii cu prefixul în-: "te încuvânt în ochiul meu", "aș fi primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
retorică elegantă, adesea plurietajată: echivalența dintre poezie și ritualul sacrificial. Lăsându-se în voia torturii creației (undeva apare imaginea unei autoflagelări, un volum întreg se numește chiar Ascunsa rană ș.a.), poetul poate să își sublimeze fericirea secretă a dicțiunii de sorginte sacră în rugăciune: "Doamne, abandonează-mă-n cuvânt" (Starea vremii). O altfel de rugăciune este, în sine, lirica erotică a lui Nicolae Turtureanu. O mărturisesc, în poemele de dragoste incluse în Punctul de sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971), Nocturne (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a generat o lungă serie de opere epigonice, în versuri sau în proza, încadrate de critici în orientarea literară numită leopardism. Pornind de la acestea, numeroase studii comparative, fie ele generale sau punctuale, monografice sau sintetice, au exploatat filonul literar de sorginte leopardiană și au demonstrat forță de propagare a scrierilor romanticului în literatura italiană din perioada menționată. Dintre ele, cele semnate de Renzo Negri, Leopardi în poezia italiană și de Gilberto Lonardi, Leopardism, se remarcă prin complexitate și prin capacitatea excelentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
principala de inspirație. Alți scriitori sau critici vedeau în versurile sale un antimodel, de care noile orientări trebuie să se distanțeze. În orice caz, toți îl cunoșteau și îl aveau în vedere. Rezumând, literatura secolului al nouăsprezecelea preferă figură de sorginte pașoptista a luptătorului și găsea pe această filiera corespondențe cu opera leopardiană în energia ce caracteriza personajul antic al primelor poeme patriotice sau în rezistență titanica a omului în fața naturii. Astfel, în cadrul filonului liricii patriotice mitul poetului nostru s-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
privită și că enérgeia. S-au consolidat astfel două orientări interpretative paralele: una dictată de dorința de a impune un nou model uman, care insistă să formuleze un fals optimism leopardian, bazat pe vitalitatea omului antic și cea tradițională, de sorginte derobertisiano cardarelliană, ce identifica în efortul autorului romantic de a plăsmui cuvântul o tehnică fundamentală utilizată și de autorii poeziei pure, si mai tarziu, ai celei ermetice.66 În deceniul al treilea al secolului trecut, marcat de aniversarea unui secol
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
condiția umană; ambii sunt melancolici și însingurați; la amândoi se regăsesc accentele unui pesimism dureros și, în cele din urmă, ambii dovedesc o sensibilitate deosebită în redarea imaginilor acustice.70 În ciuda corespondentelor evidente de netăgăduit și în poetica pascoliană de sorginte leopardiană a copilandrului viziunile lor sunt adesea extrem de diferite, iar diferențele reprezintă, firește, un indiciu al originalității operei pascoliene. Ambii autori abordează tematica nimicniciei omului, însă, în viziunea lui Pascoli, omul este responsabil de propria-i soarta, autogenerată de egoismul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în propagandă ideologică. Dacă în capitala impunerea idealurilor fasciste părea să înregistreze un oarecare succes, în celelalte centre culturale proiectul mussolinian de centralizare și aducere la ordine înainta cu dificultate, favorizând păstrarea unor portițe prin care un vechi iluminism de sorginte burgheza părea să aibă o șansă de supraviețuire. În acei ani Quasimodo a părăsit capitala (1926) și s-a transferat la Reggio Calabria. Acolo a reînnodat vechile prietenii cu foștii colegi de liceu, care l-au îndemnat să revină la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
celor de mare calibru. Moștenitorul și continuatorul filonului aulic din poezia italiană, Ungaretti a apelat tot mai des după anii douăzeci la Leopardi, scriind versuri ce datorau Canturilor o seama de tonalități, idei și motive literare. Este pregnant sentimentul de sorginte leopardiană al infinitului, al vanității tuturor lucrurilor, precum și singurătatea drept condiție a propriei existente.127 Ungaretti relua, de asemenea, tema amintirii și o utiliza că motor al fanteziei, așa încât memoria, văzută ca element fundamental în geneză versului ajungea să reflecte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
evocatoare a cuvântului implicat în analogie și intensitatea să lirica pot ajunge la un rafinament remarcabil. Începând cu volumul Portul înmormântat, continuând cu Bucuria, dar mai ales în numeroase poezii din volumul Sentimentul timpului, sunt vizibile atât tensiunea cuvântului, de sorginte leopardiană, cât și ecourile tematico-lexicale ale unui Leopardi întunecat, ai cărui termeni-cheie sunt umbre, noapte, întuneric.134 Sub auspiciile lui Ungaretti, care în anii douăzeci, treizeci ajunsese cel mai de seamă reprezentant poeziei pure, la care a aderat și Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vieții nefericite, neconsolate, dominate de dezamăgire, dar plină de demnitate.144 Criticii au remarcat faptul că Montale nu continuă direcția aulica Petrarca Leopardi. Gilberto Lonardi vorbește chiar despre apetrarchism, dacă acesta înseamnă refuzul de a crede orbește în poetica de sorginte clasicista a modelului, susținut de un antinaționalism opus tendințelor grupului rondist.145 Diana Parra precizează că nu se poate vorbi despre un Montale critic al lui Leopardi decât reliefând distanțele ce ii separă, deoarece laureatul premiului Nobel neagă orice continuitate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Pascoli, Gabriele D'Annunzio, pe de altă parte la futurism și crepuscularism.162 Adesea criticați, adepții aceastei orientări literare le-au răspuns celor care o etichetau drept involuție dogmatica a poeziei pure afirmând că beneficiază de ascendente europene incontestabile de sorginte valéryană și mallarméană și de rădăcini autohtone, leopardiene.163 Apropierea lor de scriitorul romantic, precum și plasarea în umbră lui Ungaretti se justificau prin necesitatea de a demonstra apartenența poeziei ermetice la marea literatura din peninsulă. Conform unui articol scris de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lume idilica, fantastică, muzicală, cufundata în amintire sau în îndepărtatul trecut al originilor, folosesc puterea evocatoare a cuvântului pentru a recupera anumite dimensiuni ale sentimentului, ale simțirii, sau ale cantului. În acest grup de scriitori aflați sub semnul dinamicii de sorginte leopardiană a întoarcerii înspre trecut și al sentimentului pierderii, Anceschi îl include și pe Salvatore Quasimodo alături de alți autori care împărtășesc și o altă caracteristică fundamentală: originea meridionala (Leonardo Sinisgalli, Alfonso Gatto, Libero De Libero); în acest fel îl apropie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
surprinsă într-un articol din 1942 de fostul coleg al lui Quasimodo, Giuseppe Raneri, tulburata de neliniști și reînnoiri, era animată de visele și orgoliile tinerilor intelectuali printre care se numără, firește, Salvatore.199 Două erau orientările principale: simbolismul de sorginte franceză, inspirat de Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé și futurismul. Cel din urmă apăruse aici chiar în sânul simbolismului cu ajutorul lui Enrico Cardile, care îmbrățișase prompt mișcarea lui Filippo Tommaso Marinetti. Se organizau serate futuriste, se publică revista bilunara ' La Balza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
i-a dedicat una din primele sale compoziții: Copilul cărunt. Aici se pot identifica ecouri ale preferinței de factură leopardiană, romantică pentru vârsta copilăriei (împrumutate probabil prin intermediul lui Pascoli); de exemplu în refrenul: unde trăiește copilăria, acolo e paradisul. De sorginte leopardiană pare și atmosfera nocturnă, delicată, tulburata de sunete îndepărtate, nedeslușite (Târziu, în orele somnului, sunet de pași). O altă imagine auditiva, creionata în acești ani, de data aceasta în proza, amintește de unele fragmente ale recanatezului în care sunetele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de o parte conștientizase decăderea treptată, iremediabila a Omului și de aceea simțea deja, înainte de a fi împlinit vârsta de treizeci de ani, apropierea bătrâneții și a morții; pe de altă parte, era stăpânit de o forță adolescentina romantică, de sorginte leopardiano-foscoliană.218 Pe fondul lipsurilor materiale și al nemulțumirii legate de meseria de tehnician cadastral, ce în anii treizeci îl forțase să își schimbe de mai multe ori domiciliul, cariera sa a conoscut o turnură favorabilă datorită pătrunderii, în anul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unele versuri care să stea drept mărturie, daca nu pentru altceva, pentru un ideal etic de ordin superior.248 Însă dincolo de aventură biografica, de personalitatea și spiritul omului Quasimodo, în care, sigur, se poate presupune existența unei componente dureroase de sorginte leopardiană, poeziile sunt documentele care vor dezvălui ascendente în Canturi. 2.7. Început de drum Propunându-și să stabilească măsură influenței leopardiene asupra operei lui Quasimodo analiza din paginile următoare se concentrează cu precădere fapt amintit și în partea introductiva
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în trecut. Această experiență, similară cu cea din Infinitul, se plasează sub auspiciile tinereții, contrapuse exilului și suferinței actuale: aspru e exilul. Fericirea clipelor petrecute în compania prietenilor la Tìndari și contrastul dintre această și anxietatea din prezent sunt de sorginte pascoliano-leopardiană: căutarea ce-nchideam în tine (...) se schimbă-n dor de moarte. Alături de cele amintite, sintagma ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii este vento profondo. Prin ea autorul dorește să redea cunoscută epifanie a vântului prin desiș. Singularitatea evenimentului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o lume desprinsa de curgerea timpului. Reintegrarea, ritmata deopotrivă de dinamică rătăcirii (redata prin motivul vântului, dar și de cel al valurilor sau de chemarea drumului) capătă uneori formă metamorfozării în element vegetal. Întoarcerea în sânul matricei prin fitomorfoza de sorginte ovidiana, delimitează cadrul relației dintre vizibil și invizibil constituind, uneori, un semn al religiozității ce concentrează efortul spiritual al ființei. Giuseppe Zagarrio consideră că structura spirituală a poetului poate fi privită că pe o formă de panreligiozitate laico-mistică, compusă din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă a literaturii italiene, se bazează pe depărtarea și intangibilitatea ființei iubite.387 Stau drept mărturie declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce aparține mai mult visului decât realității: Femeia, adică iubita
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o Safo văzută și simțită de mine, și iată că acele cuvinte sună că în cele mai bune poezii ale mele.491 Cu mai bine de un secol înainte de aceste rânduri, autoarea greacă fusese studiată și de Leopardi. Tema de sorginte safica a iubirii neîmplinite (prezenta, firește, si la alți autori antici și moderni), dublată uneori de imaginea morții, a fost preluată în Canturi: în Primă iubire, în Dragoste și moarte, în Consalvo. La fel s-a petrecut și cu tema
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
teme esențiale în Canturi, moartea este numită bellissima fanciulla copilă-ncântătoare, iar dragostea, îl fanciullo amore preatânăra iubire (v. 10, v. 13). După toate aparențele Quasimodo a preluat de la Leopardi contaminarea motivului copilului și al iluziilor tinereții cu îmbinarea de sorginte safica a temei dragostei și morții: Sînt poate un copil / ce se teme de morți, / dar care cheamă moartea / să-l dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
neoromantic cu rădăcini antice, arta quasimodiană, din ce in ce mai atentă la șlefuirea cuvântului, va sta la baza versurilor ce aveau să îi aducă mult mai tarziu recunoașterea că prima voce a poeziei ermetice, pe urmele precursorilor Ungaretti și Montale. Ermetismul își declară sorgintea nobilă revendicând ascendente în opera scriitorului din Recanati, privit că maestrul noutății cuvântului poetic.526 Quasimodo, la rândul său, găsea un model în arta verbului leopardian. Tehnică scriitoriceasca a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Se poate vorbi astfel despre un leopardism quasimodian ambivalent: o dragoste amestecata cu ură ce învăluie într-o nouă mantie, neoromantica, versurile autorului ermetic. Preluările din Canturi punctate de-a lungul analizei permit plasarea leopardismului quasimodian în cadrul unui neoromantism de sorginte leopardiană, ale cărui ipostaze trebuie privite, în mod necesar, într-un context literar și cultural mai larg, marcat de numeroasele metamorfoze ale viziunii și artei poeților, începând din secolul al XIX-lea, până la mijlocul veacului trecut. Anexă 1. ignoto în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ne îmbie la o nouă cercetare, menindu-ne unui timp covîrșit de speranța veșniciei, a clipei eterne ascunse în inima noastră și a unui spațiu care strigă după infinit. Pentru clasici și neoclasici, știința economică era asociată dogmei mecaniciste, de sorginte newtoniană. Chiar un om luminat precum Frank H. Knight, fondatorul Școlii de economie de la Chicago, numea mecanica "știința soră a economiei" (în The Etics of Competition, New York, 1985, p.25). La jumătatea secolului al XX-lea, Nicolas Georgescu-Roegen, aproape venerat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]