1,263 matches
-
De aceea, guvernul a decis În unanimitate că nu va fi prezent la această conferință.” De ce au cedat cehii? Vecinii lor unguri și polonezi, cârmuiți deja de comuniști sub ochiul grijuliu al Armatei Roșii, nu puteau decât să urmeze „indicațiile” sovietice. Dar În Cehoslovacia, Armata Roșie plecase de mult și comuniștii nu dețineau Încă monopolul puterii. Cu toate acestea, Masaryk și colegii lui au cedat la primul semn de nemulțumire din partea lui Stalin. Dacă partidele necomuniste din Cehoslovacia ar fi insistat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un aranjament definitiv pentru Germania postbelică și să pregătească tratatele de pace Între Puterile Aliate și Germania și Austria. În cursul acestor Întâlniri - mai ales la Moscova, În martie-aprilie 1947 - a devenit evidentă prăpastia ce separa atitudinea Occidentului de cea sovietică. Prudența politică ghida strategia anglo-americană. Dacă germanii din zona vestică rămâneau demoralizați și sărăciți, fără a li se oferi șansa unei ameliorări, mai devreme sau mai târziu ei aveau să recadă În plasa nazismului - sau a comunismului. De aceea, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor. La primele alegeri postbelice, În noiembrie 1945, alegătorii s-au confruntat cu următoarea „alternativă”: Frontul Popular al lui Tito sau o urnă intitulată simplu „Opoziția”. În ianuarie 1946, Partidul Comunist din Iugoslavia a introdus o Constituție calchiată după cea sovietică. Tito a continuat cu arestări În masă, Încarcerarea și execuția oponenților, precum și colectivizarea forțată, Într-o vreme În care comuniștii vecini din Ungaria și România Încă mai calibrau atent o imagine moderată. Iugoslavia părea să fie În avangarda comunismului european
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În speță, organizarea propriei apărări. NATO nu a schimbat nimic În echilibrul militar european: din cele 14 divizii staționate În vestul Europei, numai două erau americane. Forțele terestre ale Aliaților occidentali erau oricum de 12 ori mai mici decât cele sovietice. Comandamentul american a calculat În 1949 că o defensivă eficientă a Rinului nu putea fi realizată mai devreme de 1957. Parcă simbolic, la 9 aprilie 1949, la ceremonia de semnare a Tratatului În Sala Constituției de la Washington, orchestra cânta I
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
state controlate acum de partide comuniste. Albania, Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Republica Democrată Germană urmau să devină, În fericita formulare a unui cercetător, „miniaturi contigue”1 ale Uniunii Sovietice. Fiecare urma să aibă o constituție copiată după cea sovietică (prima a fost adoptată În Bulgaria În decembrie 1947, ultima În Polonia, În iulie 1952). Fiecare urma să suporte „reforme” economice și să adopte planuri cincinale, aliniindu-și instituțiile și practicile cu cele ale Uniunii Sovietice. Fiecare avea să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fabrice produse finite, altele au fost obligate să producă din abundență anumite articole (Cehoslovacia - pantofi, Ungaria - camioane) și să le vândă Uniunii Sovietice. Nu s-a făcut nici un calcul economic comparativ. Modelul sovietic al anilor ’30, improvizat pentru circumstanțele tipic sovietice (distanțe mari, materii prime abundente și mână de lucru ieftină, inepuizabilă), nu se potrivea deloc unor state mici ca Ungaria sau Cehoslovacia, lipsite de materii prime, dar bogate În muncitori calificați și piețe de desfacere internaționale pentru produse cu valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Justiției, cuvântând pe 15 iunie 1952 la Conferința Avocaților Cehoslovaci: (Avocatul) trebuie (...) să se bazeze pe cea mai avansată teorie, singura corectă și adevărată din lume, teoria legală sovietică, și să se prevaleze permanent de precedentul din practica legală sovietică... Lupta de clasă, mereu mai ascuțită, e o necesitate absolută În ziua de azi. Vocabularul marțial atât de drag retoricii comuniste reflecta această stare de conflict permanent. Metaforele militare abundau: lupta de clasă impunea alianțe, colaborări cu masele, mișcări eluzive
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nazismului sau regimului de la Vichy. Unii au fugit la Londra, New York sau În America Latină, dar aveau să se Întoarcă după eliberare. Alții, precum Czes³aw Mi³osz sau istoricul și politologul maghiar François Fejtö, nu au emigrat decât atunci când loviturile de stat sovietice În estul Europei i-au obligat să fugă - moment În care s-au dus, firește, direct la Paris. În consecință, pentru prima oară după anii 1840, când Karl Marx, Heinrich Heine, Adam Mickiewicz, Giuseppe Mazzini și Alexander Herzen trăiau cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acasă la el regimul sovietic intra Într-un crepuscul interminabil de stagnare economică și ruină morală. Dar statele-satelit din blocul sovietic aveau motive să spere Într-o schimbare. La prima vedere, e un paradox. La urma urmei, dacă cetățenii Uniunii Sovietice erau lipsiți de apărare În fața dictaturii poststaliniste, atunci locuitorii Ungariei sau Cehoslovaciei erau de două ori neputincioși: nu numai că trăiau sub un regim represiv, dar propriii lor conducători răspundeau stăpânirii din capitala URSS. Principiile Imperiului Sovietic fuseseră ilustrate prompt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În multe privințe Gorbaciov se considera, mai presus de orice, un om de stat european, cu priorități europene. Efortul său de a stopa cursa Înarmărilor și acumularea de armament nuclear era strâns legat de o nouă abordare a rolului Uniunii Sovietice ca putere europeană. „Armele”, declara el În 1987, „ar trebui reduse la un nivel strict necesar nevoilor de apărare. A sosit timpul ca ambele alianțe militare să-și modifice conceptele strategice și să le alinieze mai mult obiectivelor defensive. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la gură eforturile interne ale liderului sovietic, dar erau și mai interesate de declarațiile sale externe, printre care și o cuvântare ținută la 7 decembrie 1988 În plenul Adunării Generale a ONU. După ce a anunțat reducerea unilaterală a forțelor armate sovietice convenționale din Europa, Gorbaciov a Împărtășit audienței opinia că „Libertatea de a alege este un principiu universal. Nu trebuie să existe excepții”. Era mai mult decât o simplă renunțare la „doctrina Brejnev”: era o declarație că Moscova nu va recurge
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu remarce că, până și sub comunism, polonezii erau mai liberi și mai Înstăriți decât ei. În al doilea rând și În pofida comparației deloc flatante cu vecinii lor, statele baltice erau totuși prospere după criteriile sovietice. Ele erau principalele producătoare sovietice de produse industriale (automobile, aparate de radio, produse de papetărie) și, de asemenea, o sursă importantă de pește, bumbac și produse lactate. Prin bunurile pe care le produceau și care tranzitau prin porturile lor, estonii, letonii și lituanienii cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a se opune intervenției militare solicitate de colegii săi mai intransigenți. Chiar și boicotul a fost abandonat in iunie, În schimbul promisiunii Lituaniei de a „suspenda” implementarea totală a declarației de independență. După șase luni febrile În care mai toate republicile sovietice importante și-au afirmat „suveranitatea”, dacă nu independența deplină, poziția lui Gorbaciov devenise intenabilă. Eforturile de a reprima inițiativele baltice i-au afectat imaginea de „reformator”, În timp ce incapacitatea de a pune capăt discuțiilor despre autonomie, suveranitate și independență a stârnit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vorbitorilor de rusă, cât și În cadrul comunității găgăuze. În urma unui referendum din toamna anului 1990 privind autonomia, conducerea comunistă din Tiraspol (principalul oraș din estul Moldovei, dincolo de Nistru, unde rușii și ucrainenii formau majoritatea locală) a proclamat o Republică Socialistă Sovietică Transnistreană Autonomă; În prealabil, În sud-est se formase o Republică Socialistă Sovietică Găgăuză. Dat fiind faptul că găgăuzii nu numără mai mult de 160.000 și că „Transnistria” e o fâșie de pământ cu o suprafață de 4.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult poziția: inamicii lui conservatori erau acum convinși că Gorbaciov trebuie Înlăturat pentru ca ordinea să fie restabilită. Între timp, pe 12 iunie 1991, Elțîn, care Îl Întrecuse de mult pe Gorbaciov ca popularitate, a fost ales președinte al Republicii Sovietice Ruse - primul lider al Rusiei ales pe cale democratică 16. Luna următoare, pe 12 iulie, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a votat În favoarea unei noi Uniuni: descentralizată și acordând o libertate considerabilă statelor membre aflate În dezacord. Acest lucru, alături de succesul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statele-satelit erau obligați să studieze rusa, cei mai mulți n-au făcut nici un efort să stăpânească limba și nu o vorbeau decât dacă erau siliți 9. În câțiva ani de la căderea comunismului s-a putut constata că, paradoxal, ocupația germană și cea sovietică au eradicat familiaritatea cu limbile respective. În teritoriile strivite atâta timp Între Rusia și Germania nu mai conta acum decât o singură limbă străină. Îndeosebi pentru tineri, a fi european În Est după 1989 Însemna a vorbi engleza. Pentru vorbitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
descopere și să omagieze trecutul (numele său Înseamnă „memorie” În rusește), Însă asemănările se opresc aici. Fondatorii organizației Pamiat, și ei disidenți anticomuniști, Însă nici pe departe liberali, doreau să ofere o versiune Îmbunătățită a trecutului Rusiei, curățată de „minciunile” sovietice, dar totodată și de influențe străine moștenirii rusești, Îndeosebi de cele ale „sioniștilor”. În numai câțiva ani, Pamiat și-a extins aria preocupărilor la politica naționalistă, folosind istoria neglijată și „ultragiată” a Rusiei ca pe o armă Împotriva provocărilor externe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
396; statistica populației 611; surogatul european al Chinei 396 Albright, Madeleine 621-622 alegeri pentru Parlamentul European 483 Alexandru I (țar) 120-121 Algeria 261-267 Aliații occidentali; asistență umanitară 40; campanii de bombardare 30-31; distrugerea Uniunii Sovietice În Î 107; neîncrederea Uniunii Sovietice 107; programul de reeducare și denazificare 64-66; reînarmarea 149-150; revenirea cetățenilor sovietici 42; suspiciunea reciprocă 104-105 Aliev, Gaidar 600 Allende, Salvador 515 Almodóvar, Pedro 481 alocații familiale 80 Althusser, Louis 373 Amalrik, Andrei 528, 534 Amantul doamnei Chatterley (Lawrence) 349
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cetățenesc 567; prizonieri politici 185; probleme istorice 602-604; producția per capita după al doilea război mondial 166-167; producția per capita Înainte de al doilea război mondial 166; Programul de Acțiune al Comitetului Central 405, 409, 411; protestul blocului sovietic Împotriva ocupației sovietice 410; protestul „Mamelor din Praga” 565; reacția la destalinizare 288; reforme economice 402, 626; refugiați est-germani 563; regiunea cehă 404; regiunea slovacă 404; represiunea sovietică a reformelor de la Praga 408; revoluția (din 1989) 566-568; „revoluția de catifea” 639; socialism cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țările baltice 591-592; răspunsul la cererea de autonomie a statelor-satelit 552, 589; reformarea PCUS 547; reformator radical 553-554; reforme economice 545-546; relațiile cu Vestul 551, 554; renunțarea la „doctrina Brejnev” 554; rolul În eliberarea statelor-satelit 579-580; schimbare În politica externă sovietică 550-551; strategia de retragere din Afganistan 551-552; suport pentru 554; toleranța față de muzica pop 552; ultimatum către Lituania 592; vizita În Germania de Est 562 Gorbanevskaia, Natalia 528 Gorz, André 674 Gosplan 530 Gottwald, Klement 97, 137, 141, 178-179, 183
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a coloniilor europene 261 ocupații 47-50; ocupația japoneză a coloniilor europene 261; ocuparea provinciei Kosovo de către NATO 622; ocupația sovietică a Ungariei 275; ocuparea unor teritorii după război de către Armata Roșie 136; pagube materiale cauzate de ocupația germană a Uniunii Sovietice 162; protestele blocului sovietic la ocupația sovietică a Cehoslovaciei 410; rezistența la - vezi mișcări de rezistență; tratativele de la sfârșitul ocupația Germaniei 228 Ohnesorg, Benno 387 Olanda; aderarea la CEE 282; Banca Națională de Investiții și Fondul de Garantare a Industriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
337; mecanisme economice 79; planurile cincinale - vezi comunism; redresarea economică În perioada postbelică 304-305; scopul 78 planificare socială - vezi state asistențiale Planul Balcerowicz 557 Planul Marshall 145; aspectul autorestrictiv 98; beneficiari 95, 100-101, 464; beneficii 101; ca barieră În fața expansiunii sovietice 97; campaniile comuniste Împotriva 142; costul total 96; criticile francezilor 100; efectul 99-100; Germania de Vest 126; misiunile de productivitate 98; solicitarea ajutorului 100; Uniunea Europeană a Plăților (UEP) 98 Planul Monnet 77-79, 100, 117 Planul pentru Nivelul Economiei Postbelice (Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moștenirea otomană 697; probleme de imagine 698; relațiile cu Grecia 467-469; situația Ciprului 467-469 turism 317-318; industria spaniolă 475; sexual 695 turism de masă 317 ț țapi ispășitori 181-182 țărani; condițiile postbelice 84; revolte țărănești 375 țările baltice; acțiunile militare sovietice 592; concesiunea sovietică a dreptului la recesiune 598; mișcarea de independență 591-592; populația 590; „Să dăm mâna peste Marea Baltică” 591 U UCD - vezi Uniunea Creștin-Democrată (UCD) UÇK - vezi Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) Ucraina;declararea independenței 600; declararea suveranității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 1951, Petrea Cruceniuc, apoi Vladimir Galiț (până la numărul 12 din 1952), iar cu numărul 1 din 1953, Fiodor Ponomari. Pentru câteva numere din 1948 a semnat în calitate de redactor-șef Chiril Iliașenco, viitorul președinte al Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești. Pentru o scurtă perioadă, între anii 1957 și 1959, care coincide cu „dezghețul” cultural, redactor-șef este numit George Meniuc. Odată cu numărul 10 din 1960 în postul-cheie se instalează Ion C. Ciobanu, căruia îi succedă, de la numărul 7 din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
în luna august 1941 unități ale Armatei a 3-a română au participat împreună cu Armata a 11-a germană, la străpungerea liniei fortificate "Stalin" și ulterior la marea bătălie de încercuire de la Kiev soldată cu nimicirea Armatelor 9 și 18 sovietice 43, în timp ce Armata a 4-a română a primit misiunea de a cuceri Transnistria și, obiectivul cel mai important, portul Odessa 44. Referitor la operațiunile militare purtate în vederea cuceririi Odessei de către unitățile Armatei a 4-a, se cuvine a fi
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]