1,495 matches
-
cu înghețată. Astfel, Pran este introdus în interiorul acestui mereng, o proiecție tridimensională a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă importată. În interior se află (desigur) un labirint de coridoare spațioase, ca înr-o cursă infernală de șoareci, cu diviziuni și subdiviziuni ce șerpuiesc printre acele cavități reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
observat că lipsește. — Ce vrei să faci? — Ce-ai zice de-o plimbare la Londra? Și așa, înfofoliți cu căciuli și fulare, o pornesc. Mâinile lui Gertler, cu mănuși de lână, alunecă pe volanul unui unui autoturism Wolseley, dinaintea războiului, spațios și impozant. I-a plătit unuia de la Service o guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum pleacă, cu brațele încrucișate și cu un chip greu de descifrat. Farurile luminează două discuri care balansează pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar în anul 2220. Trăiau oameni, erau case. Am intrat în orașul meu natal. Era o zi de primăvară târzie. Soarele strălucea pe bolta albastră a cerului, aruncându-și razele sale pe pământ. Orașul era schimbat. Străzile erau largi și spațioase. De o parte și de alta existau arbori mari ce mângâiau cu vârfurile lor bolta senină a cerului. În fața fiecărei case sau a fiecărui bloc, se aflau grădini de zarzavat, în jurul cărora era o vegetație luxuriantă. Florile de culori multicolore
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un camion încărcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urcă. Voia să ajungă cât mai repede la baterie. Era grăbit. 10 Pe înserate sosi la divizion, să raporteze că s-a întors. Găsi pe Klapka singur în adăpostul spațios, scriind acasă. Căpitanul îl privi lung, apoi îi strânse mâinile și zise cu căldură: ― Acuma pot să te felicit și eu, dragă prietene... Din toată inima! ― Adevărat, numai d-ta nu m-ai felicitat încă... adevărat, răspunse Bologa, zâmbind amar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
putea înțelege mai nimic. Un artilerist îl călăuzi la postul de comandă al lui Klap-ka, numai la câțiva metri de drumul pe care apucase Bologa. Căpitanul tocmai se așezase la masă, singur, în căsuța de bârne, destul de bună și de spațioasă pentru împrejurări. Când apăru Apostol în ușă, salutând cu un zâmbet puțin confuz, Klapka scăpă cuțitul din mână și bolborosi niște cuvinte cehe sperioase. Își veni în fire îndată, se repezi la el și-l îmbrățișă, și-l sărută, plângând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fir de păr, iar el își permite luxul de a se gândi la asemenea lucruri, dar iată că pornește pe un drum lăturalnic, departe de prăpastia care își închide gura dezamăgită, și deja parcă am aparține altui loc, o lume spațioasă și prietenoasă, care ne asimilează repede, ca pe niște refugiați a căror fugă a luat sfârșit. Șoseaua îngustă pe spinarea norilor se transformă într-o amintire de coșmar și numai gândul la drumul de întoarcere pe partea cu prăpastia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mergi la ea mai târziu cu formularele, dar eu nu răspund, intru emoționată în cămin, întotdeauna când intru simt o emoție puternică, la fel ca toate fetele care ajung aici, este atât de frumos aici, trei etaje elegante și spațioase, ce mult mi-ar fi plăcut să am și eu o asemenea casă, spun ele, chiar și eu spun uneori, dar astăzi nu îmi pierd vremea cu asta, intru direct în biroul lui Hava, o găsesc tolănită în scaunul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi ajuta să accepte această situație, această existență dură. În inima acestui nucleu de oameni și mașini se înălța clădirea centrului de exploatare. Domina toate celelalte structuri artificiale ale Acheronului, cu excepția stațiilor de epurare a atmosferei. Văzut din exterior, părea spațios. În interior, nu găseai nici un spațiu liber. Materiale de tot felul se îngrămădeau prin colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi acasă, fetițo. o să-ți cumpăr cea mai mare păpușă, sau ce-oi vrea tu. ― Un pat bun ajunge, domnule Hicks. După câteva minute de târâre, ajunseră la conducta de aerisire principală a coloniei. Newt nu mințise; pasajul era destul de spațios pentru a le îngădui să se mai îndrepte puțin, spre binele coatelor și genunchilor lui Ripley. Progresia micului grup se făcu mai rapidă. Femeia se lovea mereu de partea superioară a cilindrului, dar se simțea atât de ușurată încât nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
conducte principale, Ripley se opri pentru a împroșca în ambele părți napalm, din simplă precauție. ― Încotro? ― Pe-acolo, răspunse Newt, sigură pe ea. Femeia se răsuci și o luă din loc prin tunelul din dreapta. Acest nou pasaj era ceva mai spațios decât cel pe care o, luaseră pentru a fugi din secțiunea medicală. Hicks vorbi în microfonul individual. ― Bishop, aici Hicks. Mă recepționezi? Mă recepționezi, Bishop? Îi răspunse doar tăcerea. Repetă întrebarea și tenacitatea îi fu recompensată în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
telefonului. Eram chemat la cabinetul șefului direcției. Am urcat rapid scările, ușor înfiorat de gândul, pe care îl aveam de fiecare dată în asemenea situații, că nu sunt chemat la șeful unității pentru a primi laude sau felicitări. Intrând în spațiosul birou, nu l-am văzut nici pe șeful direcției, nici pe bărbatul care stătea la fereastră, întors cu spatele, ci doar pe anchetatul meu! Se afla exact în mijlocul încăperii, așezat mult gârbovit pe un scaun, cu capul în mâini. Aproape
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
decurs deloc ușor, dat fiind în special cvasifanatismul cu care discipolii își apărau idolul, cum de altfel îl divinizau pe fondatorul indian sau... părintele Meditației Transcendentale, a cărui fotografie înrămată trona la loc de cinste, ca o icoană, în deosebit de spațioasa încăpere unde se desfășurau, în grup, ședințele de meditație, respectiv, în vila cetățeanului din București pe care l-am anchetat. Dar cercetările au intrat aproape în impas atunci când ni s-a ordonat să aflăm, de la persoanele pe care le anchetam
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar fi putut să-i schimbe neînduplecata complacere în starea de feciorelnicie: vin roșu, fripturi în sânge, opulente smochine, miere de albine cu sâmburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcul. Unii din noi sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simțea curentul și am urcat pe scări. La jumătatea lor era un semn care-mi arăta că sunt în direcția cea bună către bar. Era mană cerească. Am mărit pasul și am ajuns sus. În dreapta mea era încă o cameră spațioasă plină și ea cu scaune și mese din plastic, cu postere pe pereți și cu mese improvizate la capătul ei. Arăta ca o cantină a unui club sărac pentru tineri. Ăsta trebuia să fie barul. Mulțumesc lui Dumnezeu. Muream după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Cântau Pet Shop Boys, ceea ce întotdeauna era un semn bun. Am o teorie că Neil Tennant este nepotul ilegitim al lui Cole Porter. Janey era deja acolo, așezată pe unul dintre cele mai înalte scaune de bar, lângă fereastră, cu spațiosul ei rucsac așezat pe un altul pentru a-l rezerva. Când m-a văzut, l-a ridicat și l-a lăsat jos; era greu, fiind ca de obicei plin de scenarii, Filofax-ul ei, și Dumnezeu mai știe ce altceva. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
noapte. În timp ce liftul urca încet și cu mult zgomot, m-am uitat în jos și l-am văzut stând în hol urmărindu-mi urcușul. Expresia feței sale era într-adevăr foarte ciudată. Apartamentul lui Charles de Groot nu era deloc spațios; atât pentru spațiu, cât și pentru locație, ar fi trebuit să-și dubleze numărul persoanelor pe care le șantaja. În mod sigur la asta lucra. Nu era cine știe cât de aranjat, dar cele câteva piese de mobilă pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să le reproșezi: erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
treptele din piatră ale primăriei. Amestecate printre magazinele cu acoperișuri din țigle, casele de țară cu zăbrele și acoperișuri ascuțite ies bine În evidență. Am impresia că țăranii de pe-aici se ocupă de creșterea viermilor de mătase. În curțile spațioase se află mașini personale, cumpărate probabil din banii obținuți În urma negoțului cu frunze de dud. Ca și În alte părți, magazinele de aparate electrice sînt luminate foarte puternic. Se găsesc și dogari, În pragul ruinei, bănuiesc. Magazinele sînt Îmbelșugate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a trezit odihnit și bine dispus. A deschis larg fereastra de la sufrageria spațioasă, apoi a mers la bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
apanaj exclusiv al lui Bujoreanu și Munteanu... cam beți permanent... O singură dată l-am auzit, într-o noapte limpede ca ziua, din cauza lunii ce inunda geamurile, alintând-o deșucheat pe mama (dormeam cu ei, de frică, în aceeași odaie spațioasă, centrală, deși mai existau câteva camere goale, cu paturi largi, umplute cu perne...), îndemnând-o ca pe-o iapă devotată: „Hai, Liza, hai Lizanca mea, hai...“ și urma un lanț împodobit de nerușinări dulci și necunoscute mie încă... Profira, originală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
nu dă nici un răspuns, dar tăcerea este și ea un răspuns. Când Dora își ridică pentru o clipă privirea spre el, poate ghici după expresia chipului său că asta este soluția cea mai bună. "Camera de muzică" este o încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici șalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cunoștea. Și de ce mă tot numește fetiță când am și eu destui ani în cârcă ?", se întreabă Dora urmând-o totuși fără ezitare pe femeia uitată de ani, care o conduce cu fermitate spre casă. Încăperea în care intră este spațioasă. Se poate deduce ușor că servește la de toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spiritul Minodorei. Teodora spunea că "femeile sunt permeabile la natură", iar ei îi trece prin minte că s-ar putea adăuga și că "dispun de o importantă memorie a parfumurilor". Dora se decide în fine să intre în camera cea spațioasă la a cărei ușă stăruise să bată și nu primise nici un răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]