3,995 matches
-
ochii mei? Că eu nu mai vedeam nimic. Bâjbâiam ca orbetele până când am dat nas în nas cu frumoasa doamnă. Dumneaei m-a ocolit elegant: -Fiți mai atent, domnule! Am început să bâjbâi, dând din mâini: -Ochii mei!..ochii mei!.. Speriată, doamna s-a ferit: -Ce vreți să spuneți? Fiți mai clar! -Mi-au scăpat ochii în sânul dumneavoastră și nu-i mai găsesc. Două fulgere albastre au țâșnit din ochii doamnei: -Domnule, te văd om serios! Eu nu sunt din alea
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
țeastă o sacoșă? Te capeți cu două faruri în loc de ochi. Și își văzu liniștită de drum săltând sacoșele în ritmul șoldurilor. De data asta ochii de gorgonă ai doamnei m-au transformat într-o statuie tembelă. O trecătoare a strigat speriată: aoleu, omul ăsta a înțepenit! La îndemnul ei, un trecător solid mi-a dat doi pumni în ceafă. Binefăcători pumni! Mi-au readus în orbite spăsiții mei ochi. Am oftat ușurat când am văzut cu ei și că pot să
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
M-am retras și m-am ridicat în picioare pentru a cădea, cât eram de lat, într-o fracțiune de secundă, pe patul de lângă fereastră, lovit în moalele capului atât de tare încât mi s-a făcut negru în fața ochilor. Speriat, mă văietam și încercam să înțeleg ce s-a întâmplat. Silvia râdea zgomotos, trezită de-a binelea. - Ai uitat de ce am zis că mă culc eu la fereastră! Vezi ce ai pățit? - Nu văd, dar... simt al naibii durerea, fi-r-ar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai auzi glasul preț de un minut. Dar, la un moment dat, se aude un țipăt. - Ce e, ce-ai pățit? strigă îngrijorată mama. - Vino repede! Hî-hî-hî-hî! Uaaaaaa! Mama aleargă speriată la el și când acolo ce să vadă? Copilul căzuse între urzici, urlând de mama focului. L-a scos de acolo și l-a dus pe cărare, să-l descânte. - Nu mai plânge! O să-ți treacă! - Stai cu mine, mamă
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și luptătorii
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
rândunele. Unele și-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați, că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
lăutarii nu cântau pe măsura elanului lor. Atunci strigau nervoși: -Mușcă, bă, clanareta aia mai cu foc! Dă, bă, cu bețele alea-n țambal, mai cu viață! Rupe, bă corzile țambalului! Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
general ... legea naturii ... viața... structuri și pierderi de sol... nu se recomandă... doctorand... comunicare științifică...”. Iuliana părea că este împietrită. Nu-i venea să creadă. La un moment dat, și-a dus palma la gură și a făcut ochii mari, speriată. L-a privit pe Eugen și a clătinat capul, ca și când ar fi negat ceva, apoi i-a făcut semne cum că are ceva important să-i comunice. Iustin pronunța din ce în ce mai bine cuvintele, dar ele păreau că fac parte din vorbiri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
fiecare am băut câte un păhărel cu băutură fină, adecvată... Mai mult eu, că el nu bea. A făcut o excepție doar de dragul meu. Iar eu, în tot acest timp, mă perpeleam, mă ascundeam de el și de mine însămi, speriată să nu mă dau de gol. Nici nu știu ce gust a avut mâncarea până atunci. Urmăream pe ascuns cât de elegant folosește tacâmul ori șervețelul, cât de măsurat este în toate gesturile și cât de rafinat în conversație. Îl sorbeam din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
Aricel pe cale Ca-ntr-o zi de sărbătoare, C-o mână pe cingătoare, Când o zbughi pe furiș, Dintr-o tufă de măcriș, Strâns de-urechi cu un bariș, Cu blanița-catifea, Iepurililă ce plângea De durere de măsea. Neatent și speriat, Imprudentul a intrat Cu dintele cariat În potcoava nou găsită Ce-l scăpă într-o clipită De durerea cea cumplită. ,,Aricel, ce bine-mi pare C-am găsit, iată, scăpare, Într-o astfel de-ntâmplare!" Și-au pornit-o pe
ARICEL -DOCTOR FĂRĂ VOIE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353733_a_355062]
-
sărutat-o pentru ultima oară, pe păr, pe tâmple, pe buze. Am scos un urlet de durere și am plâns în hohote, ca un copil, singur, cu trupul ei înțepenit în brațe. După câteva minute Helmut a năvălit în baracă speriat: - Ce m-am speriat!... Am crezut că ați pățit ceva... Am auzit împușcături, m-am îmbrăcat și am venit... N-am spus nimic. Stăteam în aceeași poziție, cu Raisa în brațe, strângând-o la pieptul meu cât puteam de tare
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
țigancă pe care abia dacă am zărit-o inițial. Nu m-am gândit că sunt împreună, ci am crezut că ea stătea acolo și căsca gura. Ceea ce mi-a atras atenția la el era felul cum mergea, ca un hoț, speriat, uitându-se în toate părțile. Când a trecut pe lângă mine nu și-a scos șapca în semn de respect. Așa era atunci, era obligația evreilor să-și descopere capetele în semn de respect pentru noi, nemții. Așa credeam noi, așa
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
toată scena. Asta m-a înfuriat și mai tare și am urlat la ea: - Și tu ce stai aici și te uiți? Ce-ai de văzut? Mișcă-te!!! Nu i-am dat prea mare importanță pentru că eram prea nervos. Țiganca, speriată ca un iepure, a făcut câțiva pași cu spatele, apoi s-a întors și a luat-o la fugă. După ce se chircise de durere într-o primă fază, acum țiganul își mai revenise și se ridicase la loc, ocupând tot
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
văzuse asta, cu gândul să-i reduc la tăcere pe acei nenorociți de evrei care mă înconjurau de peste tot, care mișunau precum șobolanii și pe care voiam să-i stârpesc odată pentru totdeauna. Înnebunisem de furie. Doar că acel chip speriat dispăruse fulgerător, înainte să apuc să pun degetul pe trăgaci. Am recunoscut țiganca și am alergat spre ea, spre acel colț al clădirii după care se ascundea, dar când am ajuns, ea dispăruse fără urmă. Oare unde se băgase? Nici
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
aveam s-o cunosc mai bine, mai târziu. Momentul acela a fost cel în care am văzut-o pentru prima oară pe cea care avea să devină femeia vieții mele, frumoasa mea Raisa, fiindcă ea era cea care mă privise speriată și care dispăruse după colțul acelei clădiri. Tot acolo, în ghetoul din Varșovia, am mai cunoscut odată un puști. Un alt evreu plin de tupeu, cel care și-a intersectat existența cu a mea și care mi-a scăpat printre
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
o nouă povară lipsind-o de rodul gândit pentru vară pe albe imașuri stau turme uimite privind împrejur cum dispar troienite verdețuri pe care zburdau până-n seară mieluții zglobii risipiți pe hotară acum stau ascunși pe sub mame ca-n noapte speriați și cerșind câte-o gură de lapte în ochi și pe bot li se scurge șiroaie zăpada topită pe blana de oaie iar frigu-i pătrunde, ei plâng mai amarnic ca-n ziua fătării cănd soarele darnic le dase binețe prin
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
de atunci. De data aceasta, chiar dacă este vorba tot de o cădere, pacientul nu a fost victima accidentului rutier, acesta fiind doar o tentativă de accident, dacă vreți, care nu s-a produs efectiv. A căzut din picioare pe caldarâm, speriat, dar nu lovit, agățat ori împins, după cum afirmă martorii oculari... Știți foarte bine că o simplă cădere putea să survină și într-un joc ori din cauza unui mers neatent, al împiedicării piciorului de o piatră sau bordură etc. Ce doresc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
prințesei era, de fapt, o iapă ! E prea frumos afară ca să mă las influențat de farmecele Adélaïdei, de spaimele prințului Feodor sau de alte gânduri ( de care nu pot scăpa nicicum ! ). Cred că am ațipit un pic, fiindcă mă trezesc speriat. O visasem pe Ingrid cu pruncul în brațe, țipând și implorându-l pe Voquin să n-o arunce la rechini. Îl iau pe Allan de hățuri. Ne oprim la un izvor cu apă limpede și rece, bem pe săturate, apoi
DRUMUL APELOR, 47 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354232_a_355561]
-
ce-avea să-i gătească merindele de praznic întru pomenire. Glonțul sergentului îi străpunse trupul și scăldă în sânge brațul de vreascuri, peste care flăcăul căzu cu o adâncă nedumerire pe chip. În timp ce în ograda părintească, sub privirile curioase și speriate ale copiilor, corpul lui Dumitru era cercetat de doctorii aceia ciudați, cei care opereaza fără să fie nevoie de anestezie, sergentul se dădea de ceasul morții să iasă basma curată din această tărășenie. Sătenii de azi, copiii de demult care
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
nicăieri firește, dar trebuie că nu se oprească. Dacă se oprește moare. Și sufletul său știe că nu i-a venit ceasul. Știe, simte că viața trebuie ocrotită. Nu se întreabă pentru ce. Merge și inima-i bate iute, pasăre speriată și obosită... Carnea sa a obosit. Vrea să moară, dar nu are dreptul să vrea, pentru că e păcat, vrea să trăiască, dar nu mai știe cum. Frigul vine în valuri. Azi plouă, mâine e frig, pe urmă frumos. Știe că
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Are patru drăcușori ... Ăștia, când apar mascați, (Sânge de român curat!) Nici un pic nu-s speriați De dovleacul meu pictat, Și din contră,-a doua zi, Când mă uit pe geam, constat, Cât de mare el ar fi, Că ... dovleacu-i speriat! Valeriu Cercel
HALLOWEEN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347084_a_348413]
-
de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
din cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
povestească. Tot ce nu-i spusese mamei, tot ce nu spusese nimănui, în cuvintele ei, devenind personajul principal al lucrării. Lângă ea, colegii se foiau încurcați, șușotind, dar nu îi băga în seamă. Scria într-un ritm imposibil de urmărit, speriată că nu va termina înainte de a se suna. Profesorul se oprise în spatele ei, dar nu îl observase. Continua să scrie, un cuvânt după altul, un rând după altul, o pagină după alta și... sună. Întinse lucrarea cu ochii luminoși, cu
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
nu șil-a putut stăpâni. Buzele ei au răspuns sărutului ce venise pe neașteptate tocmai în clipa în care își dorea să fie sărutată. Încă doi pași și alții doi, după care Adriana s-a oprit brusc și s-a retras speriată, împingându-și partenerul cu palma în piept și privindu-l descumpănită ca pe un dușman. Și-a trecut nervoasă dosul palmei peste buze pentru a șterge saliva ce i s-a părut că Sergiu a lăsat-o cu greu miros
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]