1,895 matches
-
aproape este fîntîna de la Stîna lui Ciuraru. O luăm pe drumeagul din stînga și mai mergem oleacă. L-am luat de mînuță și am ajuns repede la fîntînă. De jur împrejur erau lanuri secerate, iar unde au fost bordeiul și stîna lui Dumitru erau două ridicături ca două păreri, puțin mai verzui decît împrejurimile lor. Am băut apa rece, fără să o simt. S-a scurs viața lui Dumitru. Ca și viața lui, se apropie de sfîrșit și viața mea. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor. Am băut apa rece, fără să o simt. S-a scurs viața lui Dumitru. Ca și viața lui, se apropie de sfîrșit și viața mea. Cu o deosebire însă: aici, la acest izvor, locul de jur împrejur se cheamă Stîna lui Ciuraru. Dumitru și-a încrustat viața în acest pămînt, s-a amestecat cu el și nu-i mai poți deosebi unul de altul. Eu, eu n-am înțeles pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dedesubt, ridicat nu de mine, dar de vechii egipteni. Poate de asta nu e prea iubită. Mai ales că e un animal ajuns relativ recent pe la noi, și fără o utilitate - așa-i omul! - directă, cum ar fi cîinele la stână ori calul la căruță. Mda. Recunosc că prefer pisica, „prefer“ căci cu iubire sunt dator față de toată vietatea, pentru că nu suport sclavia. Iar antiteticul/alternativa, cîinele, se complace În starea de sclav. Și așa, independentul meu personaj mișună pe streșini
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viu“: aprins fără brichetă, chibrit ori amnar, departe de ochii neinițiaților și ai păcătoșilor, prin frecarea a două lemne. Adică doar combustibilul și Încă „ceva“... Îl fac ciobanii, aceia cu adevărat inițiați și care sihăstresc toată vara pe munte, În stâna cărora nu Încape picior de antiteză, iarăși cu ghilimele. Căci inițiere, sihăstrie, munte, sunt tot atâtea elemente de negentropie menită ca mediu firesc aceleia a focului viu, ca și mana oii, pe care acesta i-o dă atunci când ciobanul trece
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
energicei manifestații populare cuprinse în fapta lui, e așa de puternică, încât nici bani de drum nu-i trebuie. Așa a străbătut Italia și Franța; a văzut Columna lui Traian la care s-a închinat ca la sfintele icoane din stâna lui, s-a minunat de zgomotoasa măreție modernă a Parisului și i-a părut totdeauna rău că n-a trecut Pirineii, dincolo de cari alți frați îl așteptau» Patru săptămâni încheiate a stat Badea Cârțan la Roma, apoi pleacă și vizitează
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ale acelor vremuri. Deseori suferințele lui erau îndurate în văzul lumii. Iată ce ne povestește bătrânul nostru consătean, Ion Vodă : - «Eram cioban la munte, și într-o seară cum stam de vorbă noi ciobanii în jurul focului, numai iacă intră-n stână nenea Cârțan cu desagii lui în spinare». - «Sara bună, fraților, zise lăsându-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bine de seamă ce scrie acolo, iar când voi mai veni pe aci să mi-o dați înapoi, s-o mai dau și la alții.» Dar nu gătă bine vorba, că numai iacă-tă jandarii de graniță că ne intră-n stână. Pe semne-or stat și-or ascultat la ușă, și numai ce s-or repezit ca niște lupi la nenea Cârțan, l-or legat în lanțuri și l-or târât cu ei tocmai la pichetul din munții Porumbacului... Când l-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să ia parte și ei, după puterile lor, la efortul de război al țării. S au prezentat la „Comandamentul etapelor”, aflat la Buzău, și au predat armatei române, în cadrul rechizițiilor, 1200 capete de oi și nutrețul strâns pentru iarnă. Pentru stână au reținut doar doi berbeci și treizeci de oi, un nucleu pentru a porni în toamnă, o nouă turmă. La început de septembrie 1877, Cârțan a luat o hotărâre entuziastă: va pleca voluntar pe front. -„Nene Ioane, a spus el
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pleca voluntar pe front. -„Nene Ioane, a spus el lui Cotigă, plec voluntar. Nu pot sta cu brațele încrucișate când floarea țării sângerează. Țara are nevoie de voluntari”. - „Te-ai gândit bine, George. Eu sunt de-acum bătrân, rămân la stână. Tu du-te voluntar, când vei reveni, ai să mă găsești tot aici!” Cârțan și-a pus în traistă un rând de schimburi, o pereche de opinci bune și a pornit-o spre Roșiorii de Vede, unde fusese îndrumat. S-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
an și jumătate ; începuse să dezlege vorbele. L-am crescut singur și l-am îndrăgit cu patimă. Dar după răzmerița din Cârțișoara, musai să plec din Transilvania. Am trecut munții în Moldova, să aflu altă viață. Am stat la o stână. Câtăva vreme m-a uitat făcătura nenorocirilor. Ci într-o zi trecând spre munte cu turma, văzut-am un poteraș ticălos, batjocuirind o muiere tânără. Doi pumni în fălci, i-am smuls flinta, i-am rupt-o în genunchi și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
individualitate mitică distinctă. Are un centru vital vatra satului și limite naturale marginile satului. În structura ei străveche și veche, moșia satului trebuia să cuprindă toate elementele necesare traiului comunitar (de tip fratrocratic sau în devălmășie); pădure, pășune, ogoare, grădini, stâne, conace sau crânguri [...], ape și hotare 2. Din acest punct de vedere, Ipoteștii sunt atipici, întrucât moșia Eminoviceștilor nu înconjoară vatra satului-matcă, ci așezată la răscruce de drumuri îi traversează mijlocul printr-o fâșie lungă de pământ. Așadar, Mihai a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
uluit, a străbătut-o cu nesaț. La rândul ei, lumea aceasta l-a ars pe dinlăuntru ca un foc (dureros de dulce) pe care nimeni nu l-a mai putut stinge. Cât privește elementele traiului comunitar (pășunea, ogorul, pădurea, apele, stâna, conacul etc.), ele vor fi fost în devălmășie. Documente de arhivă din jurul anilor 1800 vorbesc de cinci bătrâni cărora le-a fost împărțită, cândva, moșia, iar odată cu aceasta, părțile au început să aibă individualitate distinctă. În structura tradițională, pe lângă centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
totul, Ipoteștii păstrează ceva tainic înlăuntru. Un soi de mister îndeamnă la a-i descoperi pas cu pas. Dintr-o dată, frământat și împădurit, contrastând cu drumul care vine dinspre oraș, se găsește acolo ondula molcumă a spațiului mioritic. În dreapta locul stânii de altădată, în față casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sfârșitul lunii mai până la vacanță nu mai era mult și, cu gândul acesta, se întorcea, probabil prin zastva Mihăileni, iarăși la... cariere. În vacanța anului 1860, înaintea înscrierii la Ober-Gymnasium, va fi din nou la Ipotești, reluându-și plimbările la stână, cutreieratul luncii, joaca de unul singur sau cu Ilie, mai apropiat ca vârstă. E vremea discuțiilor între frații mai mari, a istoriilor deslușite în vechile cronici. Seara, când se adunau acasă, poveștile depănate de Raluca înfierbântau imaginația copiilor. Câteodată, uitând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ceilalți frați (Șerban, Nicu și Iorgu), ba nimerindu-se și alte greutăți, s-au împăcat deocamdată cu gândul că acestui copil nu-i place cartea și, volens-nolens, l-au ținut acasă; acasă, vorba vine, căci Mihai sta mai mult la stână, la Ion Ciornei, să nu-l mai audă pe tatăl său reproșându-i că-i mănâncă pâinea degeaba. Începuse să se închidă în sine. Mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos și mai totdeauna gânditor 62
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul e atemporal 15 și că veșnicia s-a născut la sat16, el se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și îndrăgostiții tovarăși pădurii, căci reacțiile lor sunt asemănătoare cu ale tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se în vraja-i învăluitor-odihnitoare: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi130. În vraja amintită se adună împrejur Ale Curții mândre neamuri,/ [...] Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându-și ramurile-n laturi:// "O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi!/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fi tăiat-o c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în vânturi 147. Muza poetului îi inspiră sunete melodice, fiind și ea o prezență prin pădurile de basme, pe unde trece fluviul cântării 148: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi149. Chiar atunci când este vorba de maestrul maeștrilor, Shakespeare, există un alt maestru, care viu mă ține/ [...] Și de cât tine mult mai mult mă-nvață150. Iubirea este vraja lumii vii și mai presus de orice altă învățătură a lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunet se împarte/ Peste văi împrăștiet,/ Mai încet, tot mai încet,/ Mai departe... mai departe...185 Uneori, sunetul buciumului este explicit, ca-n poveste: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi186; altădată însă, el se disipează în reverberații acustice ale întregului univers, încât numai urechea cea mai fină și mai cunoscătoare poate să-l sesizeze. Pornind de la sugestia sunetului, lucrurile pot lua o întorsătură surprinzătoare. În acord cu tristețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se culce? Când mama spune de Iisus Cu glasul rar și dulce. Cum s-a născut Hristos în frig, În ieslea cea săracă, Cum boul peste el sufla Căldură ca să-i facă. Cum au venit la ieslea Lui Păstorii de la stână Și îngerii cântând din cer Cu flori de măr în mână. La poezia lui Coșbuc au adus mulți „îmbunătățirile” lor, iată și pe cea care îmi aparține: Afară ninge liniștit Și-n casă arde focul. Iar, noi, pe lângă mama stând
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lupilor, Filipii! Să încerce ei, să vină numai, la mine! Le arăt eu, cu Ursu meu!... Fiindcă, ce nu v-am spus de la început? Tata avea multe oi. Și, pe lângă oile lui, mai strângea și de pe la rude și prieteni. Făcea stână, în fiecare an. Iar eu, de când ajunsesem mărișor, prin clasele a IV-a ori a V-a, prinsesem a umbla cu oile, de când se lua omătul, primăvara și până prin noiembrie, toamna târziu, când cădeau primii fulgi. Umblam cu oile, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gravității lăuntrice s-ar toci), „bilanțul” copilăriei, în pragul apropiatei despărțiri de ea, imprimă recapitulării acelor „multe lucruri bune peste care a avut el stăpânire cât a fost copil” („pârâul cu bulboanele”, „potecile la zmeură”, la afine, poveștile, seara, la stână) un accent liric, în mirosul de fân, pentru Gheorghiță, „pluteau vara și copilăria”, libertatea unei vârste de care e pe punctul de a se despărți: „Cum se risipește mireasma în ger, așa s-au dus toate”. Limbaj metaforic, în linia
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a apelor oligominerale aparțin cercetătorilor ing. A.Pricăjan, dr. C.Moissin, ing. Alina Moisescu, dr. D.Mocuța, care au publicat date preliminare, precum și date cuprinzând finalizarea cercetărilor asupra primei surse de apă plată oligominerală identificată în România - “Izvorul Minunilor” de la Stâna de Vale, județul Bihor. În fapt, singura apă minerală plată, folosită ca apă de masă și cu efecte curative din România este sursa Amfiteatru - Grădina Botanică din Iași. Apa minerală de masă Pârcovaci Cele două izvoare exploatate de la Pârcovaci apar
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
pa;cu; -cre; cuvinte care Încep cu silabele date. 3.Similitudini: prună - pierdică; pisicășoarece; oră - săptămână -Stabilirea a cât mai multe asemănări Între cei doi termeni ai fiecărui cuplu. B.Imaginativinventiv -Întâlnirea cu un prieten peste 10 ani. „Lupul la stână” de Ion Creangă; „Creionul” „Stelele” -Elaborarea intrigii care a dus la deznodământul dat; -Schimbarea motivată, logică, a finalului bunății literare. -Elaborarea de compuneri cât mai originale. C.Problematic 1.- piatra; .foc; - frunza;stele; - ocean; - aer; 2.Întrebări despre.... -Formularea a
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]