1,465 matches
-
de navigație "Porțile de Fier" un sector "cheie" pentru navigația pe Dunăre.87 În acest sector, al Porților de Fier, Dunărea capătă caracterul unei ape de munte, tăind transversal lanțul Munților Carpați, mai exact Munții Banatului și Carpații Sudici. Relieful stâncos al fundului apei, adâncimile reduse, îngustarea albiei, variația pantei de suprafață, viteza mare de curgere, ca și cele două mari curbe de la km 993-984 și cea între Insula Ada-Kaleh și km 941, îngreunau mult navigația în acest sector al fluviului
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
acolo despărțită într-un trecut spre care nu mai ducea nici un drum. VIIItc "VIII" Betontc "Beton" Pictura de deasupra canapelei, peisajul montan cumpărat de tata în Sils de la un pictor care locuia în aceeași pensiune cu el, reprezenta un șir stâncos întinzându-se deasupra unei suprafețe înghețate până sus, la un munte învăluit în zăpezi și neguri. Tata le explica musafirilor noștri că pictorul era atât de sărac, încât i-a cumpărat tabloul mai mult de milă. Totuși, iubea pictura aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atunci, în timpul vacanței petrecute cu ani în urmă în munți, împreună cu Curt, fratele mamei. În lumina aceea limpede și alunecoasă era ceva ce amintea de drumețiile pe coastele abrupte, prin pajiștile alpine și prin păduri, sus de tot, până pe flancurile stâncoase, acoperite de zăpadă în această nemișcare glaciară. Și asta, spunea tata, era absolut minunat, mai ales când vremea avea, ca azi, limpezimea cristalului. Cu toate astea, noi ne înghesuiam; ne urcarăm tremurând de frig și tata conducea mașina înțesată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care țâșnea mereu reînnoit de sub roți, se revărsa peste bordura străzii și noi înșine intrarăm tot mai adânc în acest alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui perete stâncos. Acesta se înălța în suprafețe netede, trasând în văzduh o margine zimțată. Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vacanța de vară, când familia călătorise de la B. împreună cu Onkel Curt la hotelul montan, împrejurimea nu se schimbase aproape deloc. Pârâul de munte curgea larg și liniștit printre arini, arțarii alpini se ridicau cu trunchiurile lor jupuite, argintii, printre colții stâncoși, gospodăriile țăranilor aveau, ca și atunci, mușcate la ferestre, iar fratele meu se simțea transpus în trecut, deoarece la capătul văii începea urcușul și tata mergea în față, o oră bună de mers pe jos până la prima treaptă a stâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Weber îi mulțumi cât de amabil putu. Doctorul Hayes vorbea apăsat, ca și cum ar fi înmânat un premiu tardiv pentru toată cariera unui actor de film mut. Un caz incredibil, nu-i așa? E ca și cum Bigfoot ar fi coborât din Munții Stâncoși și ar fi intrat în supermarketul din cartier. Chiar m-am gândit la poveștile dumneavoastră când l-am investigat. Pe biroul lui Hayes stăteau două exemplare noi din ultimele cărți ale lui Weber. Tânărul neurolog le luă în mână. —Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră. Vălul sclipicios al Los Angelesului îi dăduse senzația de orbire isterică. Măcar locul ăsta îi era cunoscut. Doar locul ăsta era suficient de deschis și de gol ca să te pierzi în el. Farmer’s Daughter se afla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ținută de către tunurile din port la distanță în larg. Akingiii și-au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de partea stâncoasă a țărmului începând să tragă fără milă cu tunul în Acropole. Ghiulele mari începură să muște din templele zeiței Pallas, până când o bubuitură mare care cutremură pământul până departe, apoi altele mai mici în lanț puseră capăt canonadei. Explodase toată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
postul de pază și centrala punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic chiar în acea dimineață, când făcuseră o recunoaștere prealabilă a terenului. Curând îl pierde din vedere, ascuns de pădurea compactă ce acoperă unul dintre pintenii stâncoși, amețitor de înalt, ce străjuiește valea. Acum nu-i mai rămâne decât să aștepte. E prea târziu să renunțe, chiar dacă ar vrea. Oamenii sunt deja desfășurați în dispozitiv. Aflaseră acum două zile, la ora obișnuită de contact radio, că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu descoperiseră aproape nimic din mișcările germanilor. Coloanele se deplasau numai noaptea, ceea ce făcea aproape imposibilă reperarea lor. În plus, folosind relieful accidentat al munților, nemții organizaseră linii după linii de rezistență, astfel că transformaseră fiecare deal, potecă sau vârf stâncos în adevărate fortărețe sau locuri prielnice pentru ambuscade. Pierderile trupelor române în oameni și material se prevedeau a fi uriașe dacă nu aveau aceste informații. Ridicase neîntârziat această problemă comandamentului rus insistând pe aspectul că detașamentul locotenentului Rădulescu nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Avem trei expoziții În rulotă, În parcare. Treci pe-acolo! Sunt acolo niște fotografii și niște filme de artă splendide! — Mi-ar face mare plăcere! Îmi plac rulotele, zise el vesel. Am Închiriat odată una pentru o excursie În Munții Stâncoși, voiam să fac poze. În timpul liber sunt fotograf. Nu am talent, dar am cel mai bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întâmplă În lume, să dau petreceri, să fiu Înconjurat mereu de oameni, iar ea voia să mă țină doar pentru ea. Ne-am despărțit cu doi ani În urmă, atunci când eu mi-am dorit o excursie cu rulota În Munții Stâncoși. A venit cu mine, dar a doua zi s-a dus să se cazeze la Four Seasons, În Vegas. Am știut din săptămâna aia că se terminase, m-am distrat mult mai bine singur În rulotă, făcând poze. — Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
important e însă că, după ce barza și-a dus treaba la bun sfârșit, copilașul care a ieșit din ou a întrecut toți parametrii tehnici ai unui Rolls-Royce sau ai unui Maseratti. Recent, coborând noi (autorii acestei cărți) pe o vale stâncoasă din Munții Bucegi, pot să jur că l-am auzit pe Matei Florian imitând din buze, perfect, un Porsche ultimul tip. Privind-o pe mama vreme de nouă luni, tata n-a bănuit nici o clipă ce limuzină de lux crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu beneficiază de aportul înaintașilor“. Radu era înzestrat cu acea abilitate rară de a dibui adevărul - benzi desenate și povestiri western - prin vraful prăfos și descurajant al almanahurilor, se descurca cu ochii închiși pe traseele stâncoase ale războinicilor apași, putea consulta oricând pentru o veritabilă teză de doctorat cu titlul Viața și aventurile lui Dr. Justice colecția completă a revistei Pif, recita ca pe apă lista vrăjmașilor cu care a dat piept Rahan în toată existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
singurătatea. Îl fac pe Jerry tînăr din nou, cu păr brunet și ondulat și dinți albi, ca În fotografia În care zîmbea. Și sîntem amîndoi afară pe strada Cornhill și zburăm deasupra Bostonului și peste fluviul Mississippi și peste Munții Stîncoși și ajungem Într-un bar sau Într-o cafenea de undeva din San Francisco - vedem golful licărind În fundal - și uneori invităm și alte persoane să ni se alăture, Scriitori cu S mare, ca Jack London sau Stevenson, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca În fotografiile de la Hiroshima, ce se Întindea pînă la orizont. Am fost surprins că se demolase chiar atît de mult ; nu așa era planul. Din aleea de sub fereastra mea, pînă unde se unea cu cerul, se Întindea o preerie stîncoasă. Aceasta era alcătuită din clădiri demolate, ce fuseseră desfăcute În ferestre, uși, scări, scînduri, cărămizi, clanțe, care la rîndul lor fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aștepte. Sub soarele ca plumbul topit, doar umbra vulturilor se mișca în jurul corturilor, căci nici măcar muștele nu erau în stare zboare și căzuseră amețite pe pieile uscate, așteptând momente mai prielnice ca să se pună din nou pe mâncat. Acel masiv stâncos, care probabil nu figurase niciodată pe o hartă, se înălța aproape în inima celui mai mare deșert și la doar câteva zile de drum de o depresiune naturală, unde se înregistrau în fiecare an cele mai ridicate temperaturi de pe glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața în acea aventură. Acum, în sfârșit, după atâtea nenorociri, greutăți și amărăciuni, familia neîmblânzitului Gacel Sayah avea o casă. Casa lor erau nesfârșite întindere a deșertului, un masiv stâncos, trei palmieri și un puț. Pentru majoritatea oamenilor, era puțin. Pentru tuaregi, era mult. Au adus de la poalele munților cel mai bun pământ și, la umbra palmierilor, au făcut o mică grădină. Apoi au semănat una câte una, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
seama că se află afară. — O să vezi! Îl ajută să încalece pe o cămilă, îl legă strâns de șa și, obligând animalul să se ridice în picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze cu un șuierat scurt și, cu un pumnal ascuțit, tăie legăturile prizonierului și îi scoase năframa de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji brusc ochii, până se obișnui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
el: — Singura dată când m-au lăsat să ies fără să mă lege la ochi era noapte. — Păcat! Cel puțin ai idee pe unde se află? — Într-o zonă abruptă și unde se ajunge foarte greu, în inima celei mai stâncoase regiuni. — Era de presupus, dar nu-ți face probleme. Cu un pic de răbdare o să-i găsim. - Mecanicul zâmbi din nou și murmură: Și acum încearcă să te odihnești. Ai nevoie. Se ridică și făcu câțiva pași fără nici o țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a tuaregului se profilă pe cer. — Metulem, metulem... - îl salută. Cum te simți? — Cât pe ce să înnebunesc. Unde ai fost? — Am dormit. — Trei zile la rând? — Te-am avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
când zări în depărtare silueta inconfundabilă a unui elicopter ce nu semăna deloc cu cel al lui Nené Dupré, se grăbi să-și încarce pușca și să se posteze pe o înălțime care domina cea mai mare parte a masivului stâncos. Aparatul rămase nemișcat în aer, la vreo sută de metri înălțime și la ceva mai mult de trei sute de locul unde se ascundea beduinul. Rămase așa câteva minute și, în cele din urmă, coborî foarte încet, aterizând aproape de locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-l să urce în aparat, iar după câteva clipe zburau din nou în direcția nord-est. După vreo douăzeci de minute însă, italianul cercetă cu de-amănuntul întunecata câmpie presărată de pietre ce se întindea sub el, se asigură că masivul stâncos dispăruse de tot în spatele lui și se înclină ca să-l bată ușor pe umăr pe pilot. Aici e bine! zise. Celălalt aprobă cu un gest și începu manevra de coborâre, aterizând apoi fără intenția de a opri motoarele. Mafiotul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
1971 am fost detașat împreună cu plutonul pe șantierul „Transfăgărășanului”, în sectorul de drum „Bâlea Cascadă - Bâlea Lac”. Soldații mei, instruiți și curajoși, au format un grup de artificieri care au croit prin exploziile controlate, o porțiune de drum în peretele stâncos al muntelui. Cel mai delicat punct de lucru s-a dovedit a fi în zona Cabanei Bâlea și a Vilei de Protocol a Președintelui țării, Ceaușescu, deoarece pietrele căzute din explozii făceau ravagii, mai ales la nivelul acoperișului. Cu toate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]