1,505 matches
-
stareț, Nicodim"". Abia după aceea a început construcția Vodiței din zid, iar sub Radu I Vodă, cea a bisericii din zid a Tismanei. Mănăstirea Tismana este așezată pe un vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura Peșterii Sfântului Nicodim și de sub ale cărei ziduri izvorăște apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. Celebrul călător - diaconul Paul de Alep, împreună cu Patriarhul Macarie al Antiohiei, au vizitat mănăstirea
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
vulturilor" (2500m), cum este numit punctul terminus al trenulețului cu cremaliera: "Tramway du Mont-Blanc". Ascensiunea până la refugiul "Tête Rousse" (3167m) durează cca. 2-3 ore și nu prezintă dificultăți tehnice. De la "Tête Rousse" până la refugiul "Goûter"(3817m) traseul traversează o zonă stâncoasa dificilă din punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de otel montate, aceasta este accesibila fără a necesita echipament special. Riscul cel mai mare este datorat căderilor de pietre. Etapa durează cca. 3-4 ore. Mai sus de "Goûter" traseul
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
Brașov, pe vechiul drum comercial care lega - prin trecătoarea Bran - bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg. Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pădure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărării dealului. Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
rezervațiile naturale de interes național: Pădurea de Argint, Codrii de Aramă și Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă. Parcul prezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri mixte, păduri caducifoliate, păduri în tranziție, pajiști ameliorate, vârfuri, culmi, abrupturi stâncoase, grote, văi, mlaștini și turbării) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul acestuia au fost identificate 10 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
specifică uneori "Biban", se servesc alte specii, de obicei din familia "Centrarchidae". Cea mai bună perioadă pentru pescuitul bibanilor este între iunie și noiembrie în regiunile mai reci, deși pot fi găsiți tot timpul anului. Sunt întâlniți frecvent în locuri stâncoase, paturi de alge sau porțiuni de râuri umbrite.
Biban galben () [Corola-website/Science/313118_a_314447]
-
din roci calcaroase dolomitice situate în partea de vest a SUA, formațiuni geologice care au luat naștere prin acțiunea de erodare a vântului. Aceste formațiuni au luat naștere în urmă cu 40 - 60 de milioane de ani pe platoul înalt stâncos din Colorado și Northern Great Plains. Una dintre cele mai cunoscute dintre ele fiind în Parcul Național Bryce-Canyon. În general s se prezintă sub formă de coloane înalte și relativ subțiri de stâncă situate într-o regiune aridă de deșert
Hoodoo () [Corola-website/Science/313128_a_314457]
-
Altmühltal de care aparțin districtele: Landkreis Eichstätt, Landkreis Neuburg-Schrobenhausen, Landkreis Kelheim, Landkreis Regensburg, Landkreis Neumarkt în Oberpfalz, Landkreis Roth,Landkreis Weißenburg-Gunzenhausen și Landkreis Donau-Ries. Munții se întind pe o suprafață de 296 240 ha. Atracții turistice din masiv sunt regiunile stâncoase, dolinele, izvoarele carstice și căderile de apă, văile terasate adânci și secate. Înălțimile maxime sunt în zona centrală a regiunii cu muntele Hesselberg (689 m), Poppberg ( 652 m) de lângă comună Birgland sau muntele Ossinger ( 650 m) situat lângă Königstein.
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
cu Colorado, SUA. Se găsește în apropiere de rezervația indienilor Navajo și localitatea Mexican Hat din Utah. Monumentul Valley n-a fost declarat parc național dar regiunea este vizitată de turiști din cauza reliefului de deșert cu formațiuni bizare de platouri stâncoase care se pot vedea de pe șoseaua care înconjoară regiunea. Regiunea se află circa la lângă regiunile Oljato (Arizona), Oljato (Utah). Temperaturile de la vară la iarnă pe teritoriul monumentului natural oscilează între 3 °și 30 °C, cantitatea medie de precipitații pe
Monument Valley () [Corola-website/Science/314539_a_315868]
-
tectonice regiunea se ridică, depresiunea devenind un platou cu înălțimea de 300 de m. In ultimii 50 de milioane de ani rocile sedimentare cu o structură și o duritate diferită, sunt supuse acțiunii de eroziune ce a dus la formațiunile stâncoase bizare din vale. Culoarea roșiatică a stâncilor se datorește conținutului rocilor în oxizi de fier.
Monument Valley () [Corola-website/Science/314539_a_315868]
-
generat straturi uriașe de calcare în mîrile calde ale mezozoicului. Pentru valoarea să peisagistici și geologică, muntele a fost declarat monument al naturii. Vegetația predominantă a muntelui este de făgete pure, existând însă și diseminări de brad iar pe vârfurile stâncoase apar sporadic exemplare de molid și tisa. Se întâlnesc de asemenea plante rare, unele ocrotite de lege, cum ar fi floarea de colț. Acesteia i se alătură garofița albă de stânci, sângele voinicului, mătrăguna și numeroasele tufe de liliac. Primele
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
dezvoltă două cascade (de 8, respectiv 30 m) și izbucul Fântânuța. Rezervație naturală de tip mixt (paleontologica, peisagistica și botanica), categoria a IV-a. Vegetația masivului Vulcan este formată predominant din făgete pure sau cu diseminații de brad. Pe platoul stâncos se dezvoltă exemplare izolate de pin și tisa. Versanții sudici și sud-estici abrupți adăpostesc plante saxicole, care cresc pe stânci sau în crăpăturile acestora. Fauna se remarcă în special prin prezența acvilelor de câmp, vultureilor și a șoimilor rândunelelor.
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
(plural grohotișuri) se numește o îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea mecanică a unor abrupturi stâncoase, care s-au prăvălit din munți sau au fost aduse de ghețari. urile se depun la baza acestor abrupturi sub forma unor conuri sau pânze, mobile sau semi-fixe. Prin extensie, cuvântul grohotiș desemnează atât o rocă sedimentară formată din acest
Grohotiș () [Corola-website/Science/313735_a_315064]
-
pod peste Yukon, el fiind denumit după George Carmack un căutător de aur de pe valea Klondike River, urmând avale că fluviul să primească apele afluenților Big Salmon River și Little Salmon River. La câțiva kilometri după Carmack se află formațiunea stâncoasa care ar reprezenta cinci degete, Five Finger Rapids loc renumit din timpul căutătorilor de aur și care până în secolul XX a fost o problemă serioasă pentru navigatorii de pe fluviu. La „Fort Selkirk” care a fost restaurat, Yukon primește apele lui
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
Istoricul Beshoy Shaker a constatat că trei teme cheie au fost, de obicei, utilizate de către susținătorii ideii de "Manifest Destiny": Adams a contribuit mult la promovarea acestui concept. El a încheiat Tratatul din 1818, care stabilea Frontiera americano-canadiană până la Munții Stâncoși. A susținut ocuparea comună (americano-britanică) a regiunii cunoscută în istoria americană sub numele de Ținutul Oregonului, și în istoria britanică și canadiană ca și Noua Caledonie și Districtele Columbia. A negociat Tratatul Transcontinental în 1819, achiziționând Florida de la Spania și extinzând
Manifest Destiny () [Corola-website/Science/314346_a_315675]
-
fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă. Capra-neagra trăiește în regiunile înalte stâncoase din munții Alpi, regiunea Savoia (Italia, Elveția) până sudul Franței, Pirinei, Dalmația, Grecia, iar spre nord până în Anatolia, munții Caucaz, munții Carpați (România), Steiermark (Austria), Tatra Mare (Slovacia), Schwarzwald (Germania). Animalul trăiește în grupuri de 15 - 30 de capre formate
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
de la Salle. Original, Louisiana acoperea un teritoriu foarte larg, care acoperea majoritatea suprafeței bazinului de captare al fluviuului Mississippi, întinzându-se de la nord la sud între Marile Lacuri și Golful Mexic, iar de la est la vest între munții Apalași și Stâncoși. Louisiana a fost împărțită în două regiuni, cunoscute sub numele de "Louisiana Superioară", în franceză, "Haute-Louisiane", care începea la nord de râul Arkansas și "Louisiana Inferioară", în franceză, "Basse-Louisiane". Statul Louisiana de astăzi, deși numit după regiunea istorică, ocupă doar
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
În schimb, indienii din Louisiana erau mai mulți de 35000." Cu aproximație, frontierele de nord ale Louisianei erau Marile Lacuri, în special Lacul Michigan și Lacul Erie. La est Munții Apalași separau colonia franceză de cele treisprezece colonii. Regiunea Munților Stâncoși marca limita vestică a teritoriului francez. Frontiera de sud a Louisianei era Golful Mexic, acesta fiind și portul coloniei. Colonia era în majoritatea teritoriului său destul de joasă, fapt care a permis avansarea ușoară a europenilor în întreaga sa suprafață. Altitudinea
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii") ce adăpostesc o
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
alpine și subalpine", "Peșteri închise accesului public", "Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Fânețe montane", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului oriental al Carpaților. Parcul natural se suprapune sitului Natura 2000 - "Ceahlău", la
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
naturală, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului. Fauna parcului este
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; habitate ce adăpostesc, conservă și protejează o gamă diversă de floră și faună specifică estului
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)", "Fânețe montane", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița", la baza desemnării acestuia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița", la baza desemnării acestuia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)", "Peșteri în care accesul publicului este interzis", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație e herbacee de pe malurile râurilor montane". Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară Natuara 2000 - "Cheile Nerei-Beușnița", la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului meridional al
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]