1,760 matches
-
Sunt dispus să discut de alianța cu , e chestiune de destin național acolo. Însă în legătură cu PC, socotesc că ne-am pripit, am fost luați pe nepregătire și cred că argumentele nu sunt foarte temeinice. Colegii mei din s-au simțit stânjeniți atunci când au dat o lectură minuțioasă. De ce? Dat fiind că această alianță s-a făcut grăbit, ea a preluat în linii mari protocolul alianței dintre PNL și PD. Dar atunci era vorba de două partide în raport de 1,3
Vosganian: Alianţa cu PC e pripită, colegii mei s-au simţit stânjeniţi când au citit protocolul () [Corola-journal/Journalistic/49241_a_50566]
-
de cuvînt. Acum se vede, de asemenea, cum i s-a destrămat "bunăvoință colegiala", aidoma unui puf de păpădie, la întîia adiere pragmatică a conștiinței d-sale mobile. Pur și simplu nu-i mai eram de folos. Ba chiar îi stînjeneam subordonarea pentru care a optat, prin firea mea insubordonabilă. Să reprezinte gestul d-sale, cu generoasele preludii mai sus menționate, de demitere a subsemnatului, așa cum a avut loc, o manifestare a "direcției noi", pe care, în cheie maioresciana, a proclamat
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
multe pseudonime revoluționare, iar pe nume, după nevoie, cînd Bodnarciuc, cînd Bodnăraș, cînd Bodnaraș". Amănuntul că Gheorghiu-Dej n-a șovăit a-i face de petrecanie singurului lider comunist indigen care declarase că e mai întîi de toate român, nu-l stînjenește pe bătrînul "deținător de taine și urzeli" rămas între noi, căci, "asta rămîne o neînțelegere între doi naționaliști". Iar despre "patriotismul" lui Dej, ce s-ar putea spune mai jucăuș-judicios decît atît? "Cu sabia lui Damocles deasupra capului, Dej poruncea
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
trei categorii de emoții și o gamă întinsă de sentimente are mai puțină însemnătate pentru logica discuției de față, în schimb important este că un mecanism nu poate avea pulsiuni instinctuale, pofte sau dorințe, detaliu care nu pare să-l stînjenească pe Damasio. Și astfel se ivește criza neurologiei, care constă în amănuntul delicat că specialiștii, vrînd să renunțe la jargonul umanist, încărcat cu termeni impreciși de sorginte spirituală, nu pot duce renunțarea pînă la capăt, de vreme ce, pentru a se face
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
se realizează - după cum ne încredințează C. Hârlav în prefața ediției sale - în 1892, cu Plebescistul presei, cuprinzând răspunsurile la o anchetă (un chestionar) cu 24 de întrebări. Răspunde și I. L. Caragiale, alături de Hasdeu, Macedonski, Vlahuță și alte personalități ale momentului. Stânjenit de o asemenea modalitate de interogare, e mult prea laconic și expeditiv. De reținut declarația că ar vrea să trăiască la...Brașov (p. 31), dar și mărturisirea că-i plac matematicile și muzica, Beethoven fiind compozitorul favorit; îi e frică
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
în PSD, ne aflăm în fața unui început de coerență. O coerență a cabalei "noilor" împotriva "vechilor". La o analiză atentă, scorul prost de la "locale" îl avantajează pe Năstase. El are în fine prilejul să scape de câțiva "grei" care-i stânjeneau mișcările în partid. Probabil că în disputele de după 7 iunie el a invocat balastul baronilor, al corupției la scenă deschisă, aroganța și suficiența atâtora dintre pesedeii ce continuă, în 2004, să copieze stilul prim-secretarilor de la 1980, impilând fără milă
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
am crezut că o să scrie. Dar degetele lui au dat drumul creionașului rămas cuminte de-a lungul carnetului, pe cearșaful galben. Brațul s-a îndoit și s-a izbit de al meu. Am vrut să dau înapoi ca să nu-i stânjenesc mișcarea. Dar mâna lui s-a rotit și degetele i s-au strâns pe încheietura mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât de voluptoasă. Era o strânsoare de gladiator, de trapeziști. Era o strânsoare
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
într-un butoi plin de o apă murdară în care plutesc viermi și resturi de gunoi, dar mica făptură monstruoasă supraviețuiește în chip miraculos, spre groaza și mirarea copiilor, care însă nu-și mai pot vorbi unul celuilalt ziua întreagă, stînjeniți de amintirea faptei lor. Scena aceasta conține întreaga simbolistică a romanului, căci înstrăinarea care îi cuprinde pe copii, ca urmare a vinovăției și rușinii lor, devine stigmatul întregii familii Singer și deopotrivă, în viziunea lui Roth, a identității evreiești. Ideea
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
și datorită incapacității de a trece peste bariera de decență a mărturisirilor. Asta înseamnă că dezvoltă un principiu teoretic dintr-o inaptitudine organică. Ceea ce nu dovedește altceva decât perfecta consecvență în edificarea personalității călinesciene, armonia dintre psihologie și teorie. E stânjenit în 1947 când i se cer amintiri literare, pentru că, după cum declară, "întâi, nu sunt la vârsta când ștergi mobilele de praf" și apoi "a rememora e un fel de a te uita în oglindă și imaginea lumii depinde de calitatea
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
este acum acceptabilă, fără greșelile de tipar care fac textul primului volum greu utilizabil. Doar lecțiunile greșite, cam numeroase, continuă să mineze ediția, deși multe se pot reconstitui din context (și, prin urmare, un cititor profesionist nu se va simți stânjenit de ele). Singura greșeală evidentă, din fericire, minoră, este reproducerea la un loc a notelor autorului cu cele ale editorului, într-o numerotație continuă care derutează. În rest, notele, mai scurte, sunt la obiect, iar indicele alfabetic - realizat de Mircea
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
degrabă un tânăr furios privind înapoi cu mânie. Nici cu partenera sa Charlotte nu s-a creat o comunicare emoțională, fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor, a ajuns la acea vibrație ce încălzește muzica. Vocal a fost impecabilă, desfășurând cu eleganță liniile prelungi, flexibile, proprii lui Massenet, avantajată
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
sentimentului”. În vocabularul acelor ani, tânărul, pe atunci, regizor definește calitățile de pe urma cărora a “profitat” în montarea lui cu Livada cu vișini de Cehov (1967), alt spectacol de hotar al acelor ani. Criticul Nicolae Carandino găsea că actrița a fost stânjenită de corsetul viziunii regizorale; din altă generație Ana Maria Narti scria despre “cântecul amar și suav, melopee ușoară, țesută din zâmbete, tristețe și păreri de rău, care deplânge tot ce este șubred, fără consistență, amăgitor și ireal în viața omului
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Încă de la începutul secolului XX, Mihail Dragomirescu a avut intuiția, exprimată în maniera sa pedantă și indigestă, că semnificația unei opere ar fi... infinitatea lecturilor acesteia. De atunci, această idee, propagată din nenumărate direcții, a devenit loc comun, oricît ar stînjeni ea nevoia noastră firească de interpretări și aprecieri stabile, inatacabile. O atare înțelegere a �deschiderii" literaturii stă în evidentă legătură, nu în ultimul rînd, cu instituționalizarea într-o tot mai strînsă coabitare a criticii și a istoriei literare, ca discipline
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
e pe placul grosului populației clujene ce obișnuia să frecventeze Teatrul Maghiar de Stat. Acest public se va înghesui oricînd la programul muzical al Operei din aceeași clădire, de fapt preferă opereta, gen Maritza Grofne, sau Janosz Vitezs etc. Tompa stînjenește o parte a publicului, genul abonaților fideli oficierii identității, fiindcă-i ironizează și minimalizează nostalgiile, îi violentează scrobita cumințenie provincială ori la fel de provincialele grandomanii etc. Rezultatul e un colectiv exemplar de artiști cu un repertoriu demn de marile scene ale
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
nu vreau să stau jos, vreau să dansez", le-a spus Daniela foștilor ei colegi. Ea a făcut pentru prima dată cunoștință și cu Roxana Vancea, 'vecina' care i-a luat locul și i-a adresat o întrebare care a stânjenit-o pe actuala asistentă: "Fată, tu ai silicoane?". Nu, sunt ale mele", a răspuns Roxana. Concluzia întâlnirii dintre cele două a fost trasă de Răzvan, în stilu-i caracteristic. "Una vorbea prea mult, cealaltă nu vorbește deloc. Unde le găsim", s-
Crudutza s-a întors la Neatza. Ce i-a spus Roxanei Vancea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80171_a_81496]
-
infamante: corupție, nepotism, abuzuri, incompetență, nerușinare. Nu am decât un răspuns: pentru că nu e partidul lui! Conștient că peste un an va pierde frâiele puterii, el are tot interesul să-i livreze lui Iliescu un cadavru politic, incapabil să-l stânjenească în eventuala funcție de la Cotroceni. Într-adev|r, din clipa în care i s-au retezat iluziile că se va eterniza în fotoliul prim-ministerial, Năstase a devenit alt om. Autoritarismul s-a metamorfozat în bădărănie, cinismul în vulgaritate crasă și
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
expresiune care place în timpul nostru - degreva cartea bună iar, pe de altă parte, să putem pune bariere, încărcînd-o cu impozite, cărții proaste. Acesta cred că va fi singurul mijloc prin care se va putea lucra cu eficacitate, fără a se stînjeni întru nimic libera gîndire a fiecăruia și liberul talent al fiecăruia". Și adăuga în final: "Profit de această ocazie să aduc salutul meu scriitorilor țării, să le exprim încrederea pe care o am în ei, dragostea ce le-o port
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
comunist-bugetare În Observatorul cultural din 4-16 aprilie, răspunzînd anchetei referitoare la viitoarea conducere a Uniunii Scriitorilor, unul din candidații la președinție, romancierul Nicolae Breban, își reia ideea mai veche după care U. S. trebuie înscrisă în bugetul național, "lucru ce nu stînjenește independența obștei noastre, dimpotrivă." Și încă: "pensiile să recapete statutul de pe vremea lui Z. Stancu - lucru posibil numai prin afilierea la buget." Dacă adăugăm la asta sugestia scăderii tarifelor la casele de creație ale U.S. și la restaurantele aferente, înțelegem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
i-au fundamentat teoria și i-au vegheat înflorirea în spațiul literaturii române. Atît propaganda fascistă, cît și cea comunistă (ultima primind, la un moment de criză a sa, altoiul naționalist, ca o dovadă în plus a consangvinității totalitarismelor) erau stînjenite de ideea disocierii valorilor, preconizată de mentorul Junimii. Această disociere împiedica aservirea creației de către factorul politic, transformarea ei într-o unealtă propagandistică, fie ea rudimentară, fie mai sofisticată, dar păstrînd aceeași finalitate pragmatică, alienantă în sfera artei: "Dacă trezirea culturii
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
un adjuvant în operația complexă a furtului. E, adesea, obiectul cu care hoțul de buzunare își maschează mișcările: o haină, o geantă mai mare etc.: "tira (geaca, prosop, sacoșă)" (Adevărul, 13.07.2005). Poate fi însă și o persoană care stânjenește mișcările victimei și îi reduce cîmpul vizual, sau care pur și simplu participa la furt avînd un rol secundar (mai ales de a prelua pradă). Explicațiile apar în unele reportaje despre lumea interlopă: "Tira" (cel care ia banii) stă în
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
succintă trimitere la aceasta cînd personajul intră în scenă: "erau acolo: caporalul Nichitenco din Voroșilovgrad, muncitor; infanteristul Sucorucov, colhoznic din cîmpia Vologda de pe Volga; și locotenentul leningrădean Láricev, de profesiune pictor (asta pe vremuri, cînd...)", vol. I p. 257. Cititorii, stînjeniți de încadrări tipologice, întîlnesc mai ales fișe biografice: "din partea opusă tocmai sosea Romualdo, bețivanul satului, după cum îl numise cîndva bunica lui Stefano; și asta din două motive diferite: pentru că era cel mai mare bețivan din sat și pentru că..." (vol. I
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
pe care celălalt o păstrează pentru el însuși. Dar această aparență e realitatea sa: e procesul de edificare a persoanei sale, a istoriei și valorilor sale. Depinde de tine să îl apreciezi după cum dorești. E libertatea fiecăruia. Dacă asta te stânjenește, nu e pentru că îl bănuiești pe celălalt de rea-credință sau de artificiu. E pentru că mărturisirea celuilalt te trimite la propria ta interioritate, la propria ta istorie: ce-ai putea spune dacă ai lăsa garda jos, dacă te-ai pune în
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
volumul al patrulea din Scriitori români de azi). Printre altele, criticul glosa acolo pe marginea unor versuri celebre („Nu am decât o singură prejudecată - realitatea, / la fel cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stânjeni în cercetările sale făcute cu ochii minții”). Doar că, nuanțându-le, comitea o mică inadvertență, rebotezându- l pe Democrit, Demodoc. (Și acesta orb, cum știm din Odiseea lui Homer). Scăparea nu e gravă. Și oricum nu justifică ironiile la care
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
acest jurnal nu-mi ia din libertatea scrisului. în definitiv, poate că un roman nu se scrie cu jurnale, cu observații critice, cu examene neîncetate - care pînă la urmă te paralizează". Așadar, în conștiința lui Sebastian prevala postura romancierului, aparent stînjenită de exercițiul critic deschis spre infinit, ca de o substanță informală, de un hybris ce s-ar opune creației obiective. N-ar fi nepotrivit a vedea aci un mic răsfăț al unui condei ce excelează tocmai în "observații critice", în
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
pereții de metal încins și dispărea cu o discreție complice. Aburul astfel întreținut era atât de gros, încât Vasia, orbit și cu răsuflarea tăiată, a avut curând impresia că se mișcă într-o nebuloasă. Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza prin noutatea ei. Cum Vasia rămânea nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]