4,267 matches
-
Post-Modern Perspective on Curriculum, William E. Doll jr. a publicat, în 1993, în Journal of Curriculum and Supervision, eseul „Curriculum Possibilities in a «Post-»future”. Era menit să clarifice câteva dintre aporiile lansate în lucrarea anterioară. Anticipând criticile, Doll a stăruit asupra „semnificației paradoxurilor” în paradigma curriculară postmodernă. După el, paradoxurile postmodernismului sunt provocate mai ales de atenția acordată de cercetători separării arbitrare a subiectului de obiect în metafizica modernă carteziană. În planul curriculumului, separarea carteziană a luat forma despărțirii și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
idealului educațional al erudiției și de creșterea explozivă a cunoașterii în ultimele două-trei secole. Dureroase sunt consecințele. Null curriculum este curriculumul ignoranței. Neștiința și apaideusia în general, așa cum știm încă de la sophoi elini, se răzbună întotdeauna. Eisner (1985, 1994) a stăruit atent asupra acestui tip de curriculum: Ceea ce studenții nu pot să aprecieze, ceea ce nu pot să proceseze și ce nu vor fi capabili să utilizeze se va răsfrânge negativ asupra felului în care ei își vor duce viața 220. Eisner
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu o imagine a lumii complet diferită de cea din zilele noastre. Lumea anticilor era divină - adică perfectă. Creată și diriguită de zei, ea le ridica anticilor probleme privind, aproape în exclusivitate, raportul dintre aparență și esență. Întrebările asupra cărora stăruiau presocraticii, sofiștii, Aristotel, Platon, stoicii etc. erau de genul: „Cum ajungem să cunoaștem lucrurile pe care le cunoaștem?”, „Cum ajungem la adevăr?”, „Cum a fost alcătuită atât de desăvârșit lumea?” etc. Înțelegerea eclectică și înțelegerea heracliteană a lumii antice - deși
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
totuși, cum va arăta curriculumul viitorului? O anumită înțelepciune perpetuă a civilizației noastre ne spune că mai întotdeauna ne învârtim în cerc - fie că este „cercul destinului” ilustrat cândva de Homer, fie că e „cercul hermeneutic” al înțelegerii asupra căruia stăruie înțelepții contemporani. Pare o fatalitate care ține de esența însăși a speciei noastre ca ființă întrebătoare. Ori de câte ori simțim că ne-am rătăcit în jungla inextricabilă a ființei și că am pierdut sensul călătoriei prin lume, înțelepciunea universală ne îndeamnă să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Autobiografiile din dosarul de personal (A.d.p.) se încadrează în tipul biografiilor oficiale provocate (curriculum vitae). Nefiind spontane, ci, dimpotrivă, obligatorii, nu se mai pune problema de ce erau scrise. Când sunt folosite ca sursă de informații, sociologul trebuie însă să stăruie asupra modului cum au fost scrise. Istoria nu numai că își pune amprenta asupra biografiei (vieții oamenilor), ci și deformează biografia (povestea vieții, mai ales în cazul A.d.p.). Oamenii își aduc aminte și uită momente din viața lor în funcție de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ștefan Aug. Doinaș, Pavel Dan, George Țepelea, V. Copilu-Cheatră, Octav Șuluțiu și Vasile Netea. Este vorba mai mult de o „caldă interpretare” a unei literaturi căreia i se desprind drept caracteristici principale „sănătatea artistică rară”, dinamismul și vigoarea. P. va stărui însă în poezie și în folcloristică. Versurile pe care le scrie sunt ale unui poet egal cu sine în celebrarea bucuriilor calme, a roadelor toamnei, a cuplului familial, „inspirația sa majoră fiind de ordinul ginecolatriei” (Șerban Cioculescu). Monografia Ion Pop-Reteganul
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
marin, poezia idilei rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea limbajului științific, ca și pe recuperarea în plan ironic a vorbirii cotidiene. Asupra prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat sau doar mâhnit de derapajele, fără
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
Miron Costin cumva „miniaturizat” datorită vehemențelor, moralizează necontenit. Adevăratul scriitor este cel din prima parte a cronicii, memorialistul capabil să supună faptele și personajele care le produc unor analize atente, să descifreze intenții și mobiluri și să descrie destine, să stăruie asupra unei idei, urmărindu-i drumul ciclic în care preceptul ordonează substanța epică. Când trece la notația ca de jurnal, cronica se umple de mărunțișuri a căror banalitate autorul se preface a nu o observa. Textul se transformă într-un
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
despre muzică, literatură și civilizație. Deși autorul mărturisește în nenumărate rânduri că și-a scris amintirile proprii („Scriu toate acestea de-a valma, așa cum îmi vin în gând, fără să încerc să transform povestirea în proză beletristică”), senzația de ficțiune stăruie peste tot. Regretul pentru vremurile trecute revine mereu și Galațiul devine un fel de Arcadie pierdută. Alt volum memorialistic, Amintiri din război. 1941-1944 (1998), păstrează același timbru discret, dar aici istorisirea este mai înnegurată. Războiul este văzut ca o nenorocire
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
metaforei revenindu-i totuși rolul preponderent. Cuvântul de referință în Vestala neagră (1945) este „tăcere” (Poarta tăcerii, Templul tăcerii, Două tăceri): „Două fulgere, ieri, / Atât am rămas? Răstignite tăceri? / Râșnit între pietrele anilor, / Cascade de pulbere nărui / [...] Alături, în cremene, / Stăruim, / Tăcere albă lângă neagră tăcere” (Două tăceri). Poetul, aidoma lui Homer cel orb, își revede numai în amintiri „colțul de țară” părăsit. Vestala antică se preschimbă în „autohtona” Sfânta Vineri, care dă pribeagului posibilitatea a se găsi pretutindeni, de a
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
mai dificile. Considerând barocul ca stil de viață, cu existență permanentă și cu o epocă de înflorire maximă, nu intenționează o cuprindere integrală, oprindu-se atunci când socotește că a închegat contururi cât de cât unitare și cu semnificație globală. Va stărui, de aceea, în Barocul ca tip de existență (I-II, 1977) asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
în Anton Pann mai mult un editor, antologia Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului fiind apreciată ca „un document de istorie literară și un testimoniu de folclor orășenesc”. Amplul studiu Cezar Bolliac (1966) îl situează pe scriitorul pașoptist în epocă și stăruie cu deosebire asupra ziaristului, despre care monograful aduce informații și interpretări noi. O monografie este și Ion Pillat (1974), iar o incursiune istorico-literară cu deschideri erudite ale perspectivei spre spațiul european se află în sinteza Ipostaze ale iluminismului românesc (1975
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
Universului»”, „Rampa”, „Calendarul almanah al ziarului «Universul»”, „Vremea” ș.a. Frecventează cenaclul Sburătorul, iar din 1934 este membră a Societății Scriitorilor Români. Poate că râvnind ieșirea la rampă ca dramaturg, P. nu s-a prețuit îndeajuns ca prozatoare. Nici măcar nu a stăruit să își scoată nuvelele în volum (titlul ar fi urmat să fie Domnițe și jupânițe). Oricum, chiar și din scrieri răzlețe reiese înzestrarea ei pentru gen: invenție epică, fie și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
anii ’40 a suscitat însă și rezerve din partea aceluiași critic, care, referindu-se la volumul Stema din vâltoare (1943), observa: „Fără să putem vorbi de afectare și nici chiar de un anume gongorism, nu e mai puțin adevărat, totuși, că stăruie în poemele de astăzi ale d-lui Ojog oarecare manierisme și oarecare prețiozitate, ce se reflectă și în imaginile de tot atâtea ori artificioase”. Evoluția liricii lui O. a tins către o domolire a accentelor de dinamism, către întunecarea vitalismului
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
Pe rând și cu egală participare poetul dă glas melancoliei nocturn-autumnale într-un peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul lui Bacovia), contemplativă. Trăiește însă și stări de jubilație în peisaj marin și însorit, stăruind în descripția, de un erotism rafinat, estetizant, a nudului feminin. Peisajul rustic, silvestru sau montan e valorizat liric fără idilizări convenționale, fiind corelat uneori cu evocări paseiste, menținute la nivelul sugestiei; destule poeme amintesc de Blaga, cel din În marea
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
nu este lipsită de îndreptățire, dar în momentul în care lasă loc unei atenții exagerate pentru unele elemente de tehnică literară sau chiar cedează comenzii social-politice, dominantă în epocă, se dovedește prea versatilă. O. a scris mai ales despre poeți, stăruind asupra unora dintre ei: Mihai Beniuc, Mihu Dragomir, Marcel Breslașu, Maria Banuș, Nina Cassian, Dan Deșliu, Tiberiu Utan, Gellu Naum, Aurel Rău. Când formulează „opinii despre creația tinerilor” poeți, criticul devine aproape circumspect și arborează un aer de superioritate. Așa
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
nu numai concluzia portretului din Repere critice (1974) - „Maiorescu rămâne [...] un reper fundamental, iar atitudinea față de el, un test” - sau obstinația autorului de a șterge orice urmă de pată de pe statuia maestrului, „cazul” Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla și Charybda cuprinde o substanțială Introducere la poezia actuală, în fond un pandant peste un secol, o „cercetare critică” a
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare în proza sămănătoristă), autorul stăruie în convingerea că ritmurile prezentului spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă îi place să se refugieze în trecut sau în spațiul de liniște al unei mănăstiri, unde îi vin în minte triste cugetări despre vremelnicia celor omenești (Calipso), asta
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
, specie folclorică în versuri ce se rostește la nuntă, de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
la „România literară”, „Limbă și literatură”, „Magazin istoric” ș.a. Cartea scrisă de N. despre Ion Marin Sadoveanu e o monografie completă, substanțială, bazată pe examinarea întregii opere. Urmând firul vieții scriitorului, cercetătoarea acordă un viu interes procesului de formare intelectuală, stăruind asupra efectului experiențelor existențiale în efortul de autoconstruire interioară. Refăcând biografia romancierului, N. dă viață relatării, colorând paginile cu peisaje care evocă itinerarele bătute de acesta prin ținuturile românești, Peninsula Italică, Elveția, Germania, Franța și reconstituie atmosfera, mai ales culturală
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
poezii și povestiri în limba română, mai întâi în revista „Luceafărul”. În 1998 îi apare cartea de poeme Meseria exilului, urmată de Oglinzi părăsite (2001). Motivele din Meseria exilului sunt sugerate de rama anunțată în titlu. Critica de întâmpinare a stăruit îndeosebi pe motivul exilului biografic real, însă acesta este numai un pretext pentru etalarea unui „exil” mult mai profund, a disconfortului provenit din inaderența la realitate a unei structuri sensibilizate până la paroxism, și anume sensibilitatea artistului care își trăiește condiția
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică, a peisajului sălbatic și a existențelor arhaice. Ineditul personajelor și al scenelor e consolidat de ineditul tehnicii narative: joc liber între relatarea de călătorie și cinegetică, roman satiric de moravuri și de măști, poem
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără timp”, „cu rășina
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
a popoarelor trăind În această regiune. Elementul etnic nu are Întotdeauna un rol explicativ major. Mediul geografic este extrem de variat, deci nici el nu poate sta la baza explicațiilor pentru problemele ce privesc Întreaga regiune. Rămâne ca element determinant, ce stăruie și apare În mai toate situațiile analizate, istoria comună, vecinătatea, viața socială comună. După o primă unificare prin includerea În Imperiul Roman, urmează lunga prezență a Imperiului Bizantin, urmată de aproape cinci secole de conviețuire În cadrul celui Otoman. În secolul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al celor trei tarlale (Dreifelderwirtschaft). El a fost Însă instalat o dată cu impunerea ,,vecinătăților”, organizații sociale sătești amintind Nachbarschaft-ul săsesc sau cel al multor regiuni germanice. Ele au creeat, În acelaș timp, În lumea egalitară a satelor o distincție majoră ce stăruie insistent până În secolul XX; este vorba despre distincția dintre nemeși, țărani care efectuaseră serviciul militar În armata austriacă, și iobagi, rămași servi pe moșiile boierești. Case și turnuri Deosebirea semnalată mai sus În compoziția grupului domestic se exprimă În chip
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]