KorAP: Find »[drukola/base=stareț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...111 >

2,768 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

împuțineze dacă Japonia urma să facă negoț cu Nueva España direct, fără a mai trece prin Manila. Dar în spatele lor se aflau de fapt iezuiții care nu vedeau cu ochi buni răspândirea ordinului nostru în Japonia, lucru pe care și starețul îl cunoștea deja. Ei zic că petiția înaintată de tine... e plină de minciuni. Și anume...? — Ai scris că regele Japoniei o să primească și de acum înainte misionari creștini. Însă dările de seamă de la Manila spun că japonezii se împotrivesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Clanul conducătorului care a ajuns până în Coreea a pierdut puterea, iar acum un nou shōgun începe să-și întindă stăpânirea. Însă, fără sprijinul shōgunului n-am fi putut să facem o asemenea călătorie și să ajungem până aici, în Mexico. Starețul zâmbi mângâietor: — Cunoști Japonia mai bine decât noi. Dacă tu spui că așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
stăpânirea. Însă, fără sprijinul shōgunului n-am fi putut să facem o asemenea călătorie și să ajungem până aici, în Mexico. Starețul zâmbi mângâietor: — Cunoști Japonia mai bine decât noi. Dacă tu spui că așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic îmi amintea de confratele meu, părintele Diego, cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Oare mai era și acum în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic îmi amintea de confratele meu, părintele Diego, cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Oare mai era și acum în Edo? Am ieșit din chilia starețului și m-am dus în odaia pe care mi-o dăduseră. Am aprins lumânarea și mi-am legat mâinile ca să nu cad pradă poftelor trupești. Prevăzusem deja manevrele potrivnicilor mei. Nu m-am gândit niciodată că toate aveau să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pofta de luptă. Sunt așa de fermecat de tine de parcă n-ar mai fi nici o altă țară pe lume!” Așadar, caută împărăția Domnului și urmează poruncile Sale. În duminica Sfântului Mihail, treizeci și opt de japonezi au fost botezați de către starețul Guadalcázar în biserica mănăstirii Sfântul Francisc de aici, din Mexico. La ora zece, din clopotniță se răspândi în văzduhul azuriu răsunetul puternic al clopotului, iar oamenii se adunară să vadă ceremonia. Japonezii stăteau așezați pe două rânduri și țineau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Francisc de aici, din Mexico. La ora zece, din clopotniță se răspândi în văzduhul azuriu răsunetul puternic al clopotului, iar oamenii se adunară să vadă ceremonia. Japonezii stăteau așezați pe două rânduri și țineau în fiecare mână câte o lumânare. Starețul, care stătea în fața lor, îi întreba: Crezi în Domnul nostru, în biserica Sa și în viața veșnică? Iar ei jurau cu glas tare: Cred. La auzul acestor jurăminte, mulțimea ce umplea biserica îl lăuda pe Domnul mulțumind pentru dragostea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
La auzul acestor jurăminte, mulțimea ce umplea biserica îl lăuda pe Domnul mulțumind pentru dragostea cu care îi binecuvântase pe acești străini. Unii îngenuncheară, alții începură să plângă. În clipa aceea, clopotul răsună din nou cu putere. Ca ajutor al starețului, m-am simțit și eu în adâncul sufletului copleșit de o înduioșare nespusă. Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul doar de dragul câștigului și al negoțului, fără îndoială că taina botezului, de necuprins pentru mintea omului, avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de o înduioșare nespusă. Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul doar de dragul câștigului și al negoțului, fără îndoială că taina botezului, de necuprins pentru mintea omului, avea să-i călăuzească. Unul câte unul, japonezii îngenuncheară în fața starețului, iar acesta le stropi frunțile cu apă sfințită, după care japonezii se întoarseră la locurile lor cu niște fețe cuminți. M-am rugat pentru ei din tot sufletul. Starețul Guadalcázar le ținu următoarea predică. Aici, în Nueva España, numeroși indieni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
omului, avea să-i călăuzească. Unul câte unul, japonezii îngenuncheară în fața starețului, iar acesta le stropi frunțile cu apă sfințită, după care japonezii se întoarseră la locurile lor cu niște fețe cuminți. M-am rugat pentru ei din tot sufletul. Starețul Guadalcázar le ținu următoarea predică. Aici, în Nueva España, numeroși indieni aflați acum sub oblăduire spaniolă se lepădau de obiceiurile lor barbare și de credințele lor eretice apucând calea Domnului. La fel și acești treizeci și opt de japonezi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acești treizeci și opt de japonezi se lepădau de credința lor păgână fiind primiți în sânul credinței celei drepte. Apoi, se rugă împreună cu toți cei adunați în biserică pentru ca Japonia să devină cât mai curând cu putință un pământ creștin. Starețul își făcu cruce. În acel moment zarva din biserică se stinse și toți își plecară capetele îngenunchind. Din altar, am aruncat o privire înspre soli, cărora li se încredințaseră locurile din rândul al treilea. Matsuki lipsea. Nishi privea îndeplinirea ritualului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Daisuke, Yozō n-avea să-l părăsească. Știa că Yozō, la fel ca și el, nu se împotrivise niciodată propriului său destin. CAPITOLUL V Am făcut tot ce se cuvenea. Plec cu inima împăcată din Mexico. Bunul arhiepiscop și, desigur, starețul mănăstirii franciscane au scris la Madrid despre înfăptuirile mele ca misionar și despre botezul unui număr mare de negustori japonezi creștinați de mine. De asemenea, guvernatorul Acuña a povestit sfetnicilor de la curte că negoțul cu Japonia poate fi folositor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a dat Dumnezeu de cucerit, iar sentimentul că ele sunt câmpul meu de luptă mă cuprinde chiar și acum, după ce am ajuns în Nueva España, mai puternic de fiecare dată când îmi spun rugăciunea. Cu două nopți înainte de plecare, bunul stareț al mănăstirii noastre i-a invitat pe japonezi la un ospăț de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Apoi se gândi la chipul trist al soției sale care, fără îndoială, avea să recitească scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
clipe când trebuie să te retragi. Episcopii de aici vor să se retragă din Japonia. Dacă episcopii din adunare nu-ți vor da dreptate, atunci tot ce vom putea face noi pentru tine este să-ți găsim un loc de stareț... nu în Japonia, ci la Manila. Unchiul mi-a explicat că va face tot ce-i va sta în putință ca eu să ajung stareț la mănăstirea franciscană din Manila. — Ai avea mari sorți de izbândă. Nici cardinalii și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tot ce vom putea face noi pentru tine este să-ți găsim un loc de stareț... nu în Japonia, ci la Manila. Unchiul mi-a explicat că va face tot ce-i va sta în putință ca eu să ajung stareț la mănăstirea franciscană din Manila. — Ai avea mari sorți de izbândă. Nici cardinalii și nici episcopii nu se vor împotrivi câtuși de puțin. Pașii săi care dădeau roată încăperii se opriră și unchiul se așeză pe un scaun. Își împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe un scaun. Își împreună mâinile și mă cercetă cu privirea să vadă ce cred eu despre spusele lui. Nu înțeleg prea bine... Nimeni nu vrea să te pui în primejdie, fie și pentru numele Domnului. Dacă o să te faci stareț la Manila, fără îndoială că harul tău va spori și mai mult. Cu ochii închiși, îmi aminteam de coliba mizeră în care locuiam la Edo împreună cu Diego. Dispensarul unde îngrijeam leproși nu avea decât trei încăperi. Peste tot mișunau șoareci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
odihni capul.” După ce Adunarea Episcopilor și-a anunțat hotărârea, oamenii s-au schimbat de-a dreptul și au început să ne trateze cu răceală. N-am mai primit nici o invitație și nimeni n-a mai trecut pe la noi. Până și starețul mănăstirii unde stăm a trimis la episcopie o scrisoare în care spunea că șederea îndelungată a japonezilor într-una din clădirile mănăstirii este stingheritoare pentru viața călugărilor. Puținii oameni care ne mai sprijină sunt cei din familia unchiului meu. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
satul său. Ajunși în mănăstirea întunecoasă, solii se retraseră fiecare în odaia lui. Eu m-am așezat la masa din chilia mea, am aprins o lumânare și am scris două scrisori, una către unchiul meu din Sevilia și alta către starețul mănăstirii din Mexico. În scrisoarea către stareț, îl rugam să se îngrijească de un vas către Filipine care să-i ducă pe japonezi înapoi acasă și îl înștiințam că urma să merg și eu împreună cu ei la Manila unde aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se retraseră fiecare în odaia lui. Eu m-am așezat la masa din chilia mea, am aprins o lumânare și am scris două scrisori, una către unchiul meu din Sevilia și alta către starețul mănăstirii din Mexico. În scrisoarea către stareț, îl rugam să se îngrijească de un vas către Filipine care să-i ducă pe japonezi înapoi acasă și îl înștiințam că urma să merg și eu împreună cu ei la Manila unde aveam să îmi petrec toată viața în mănăstirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acum încolo într-o mănăstire cu o grădină de flori bine îngrijită și împrejmuită cu ziduri albe. O să-mi petrec zilele dând călugărilor sfaturi nevinovate, cercetând registrul de socoteli și scriind dări de seamă. O să duc o viață liniștită de stareț binecuvântând mamele și mângâind copiii pe creștet. Aceasta... a fost „voia” Domnului. M-am lăsat în genunchi pe podea, mi-am legat încheieturile mâinilor cu sfoară și m-am rugat: „Facă-se voia Ta.” În timp ce mă rugam astfel, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu are dezlegare să-i întâmpine pe japonezi la Mexico, dar, firește, eu știam prea bine că asta era doar o scuză pentru a se feri de noi. Fără îndoială că totul se desfășura după îndrumările primite de la Madrid. Totuși, starețul mănăstirii franciscane din Mexico și-a făcut milă de noi și ne-a trimis vin și mâncare la hanul la care stăteam. Cei doi călugări care au venit cu măgarii împovărați de aceste merinde mi-au înmânat o scrisoare de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mănăstirii franciscane din Mexico și-a făcut milă de noi și ne-a trimis vin și mâncare la hanul la care stăteam. Cei doi călugări care au venit cu măgarii împovărați de aceste merinde mi-au înmânat o scrisoare de la stareț. Înăuntru am găsit mai multe amănunte decât auzisem eu la Roma despre starea de fapt din Japonia. Erau niște copii ale unor dări de seamă sosite din partea unei mănăstiri franciscane din Manila. Am aflat că asuprirea creștinilor pe tot cuprinsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
această joncă mâncată de termite, să tocmesc marinari și să plec din Luzon. Nu știu ce crede Domnul Iisus despre faptele mele nesăbuite. Acum nici măcar nu pot desluși dacă voința Domnului a fost să rămân legat toată viața de locul meu de stareț la Manila sau să mă duc iarăși în Japonia și să mă lupt. Dar de un lucru sunt încredințat. În curând Domnul îmi va arăta limpede răspunsul Lui. Iar când Domnul îmi va arăta răspunsul, eu am să mă supun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

pentru că le oferă ocazia să-și crească meritul, acest merit fiind contul la banca de fapte bune prin intermediul căruia budiștii Își măreau șansele de a avea vieți ulterioare mai bune. Proviziile erau duse Înapoi la mănăstire unde novicii, călugării și stareții trăiau, și din ele se pregătea un mic dejun care trebuia să le ajungă toată ziua. Dar băieții sunt băieți și erau curioși să vadă ce le-ar da străinii dacă le cereau. Numai cu o săptămână Înainte, fuseseră niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
două săptămâni, iar băieții săraci stăteau mai mult dacă puteau. În mănăstiri, băieții Învățau să citească versetele canonului pali, recitându-le cu toții sub supravegherea atentă a călugărilor mai bătrâni, cei care aleseseră să rămână În mănăstire călugărindu-se sau devenind stareți. Și astfel, copiii Învățau și carte și respectul față de religie, trăind experiența pietății În sărăcie. Respectul față de religie, din câte vedeam eu, nu-i făcea Însă pe micuții călugări să uite de năstrușniciile vârstei. Wendy nu știa nimic despre călugării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]