12,662 matches
-
1970, nr. 7-8, p. 787-795. Mihaly I., Diplome maramureșene din secolele XIV-XV, Sighet, 1900. Mihăilă Gh., Împrumuturi vechi sud-slave în limba română, București, 1960. Minea I., Din trecutul stăpânirii românești asupra Ardealului. Pierderea Amlașului și Făgărașului, București, 1914. Idem, Despre stema Moldovei, în Cercetări Istorice, 1925, nr. 1, p. 401-402. Moga I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN 1, 1945, p. 55-148. Idem, Contribuțiuni la istoria colonizărilor din Transilvania, în AIIN 9, 1943-1944, p. 448-476. Moisescu G., Catolicismul în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ortodoxe, spiritualitatea barocă n-a generat un stil de epocă hegemon, însă manifestările ei s-au concretizat în producții de speță literară ce dețin o pondere sensibilă în creația culturală din perioada veche. Printre acestea se numără „stihurile de stemă”, cu artificiile lor ingenioase, caracteristice poeziei emblematice, „gnomele numerice”, acrostihurile, inscripțiile în versuri, versurile în rețea, șaradele rimate, feluritele forme de joc, de gratuitate, construcțiile verbale enigmatice, toate ciudățeniile grafice, precum și discursurile encomiastice și alte compuneri obținute prin utilizarea mijloacelor
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
în manuscris de la Nicolae Milescu. S-a considerat îndeobște că la întocmirea acestei ediții a Bibliei au contribuit un grup de cărturari din Țara Românească, între care, frații Radu și Șerban Greceanu (celui dintâi datorându-i-se și Stihurile asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C. B. Voievod), arhiepiscopul grec Ghermanos Nyssis, consultat în materie de limbă și dogmă, Mitrofan, fostul episcop al Hușilor, stabilit în Țara Românească, supraveghetor tehnic al ediției, nume la care a fost asociat
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
fișic= sul de monede metalice Înfășurate În hârtie; napoleon = monedă franceză de aur care a circulat și la noi. ALEXANDRU IOAN CUZA de Victor Eftimiu Îți fuse dat, cinstite pârcălabe, Să porți coroana lui Ștefan cel Mare. Să duci mândria stemei basarabe, Un singur țel, o singură chemare. Nici prin război și nici prin uneltiri N-ai cucerit un tron În țară nouă, Ci prin minunea veșnicei uniri Ce-a Întregit un neam tăiat În două. Ai potolit trufia boierească Și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Dulce-i trupul alb ca spuma, dulce-i glasul de sirenă, M-ai înnebunit cu totul și visez veghind, Irenă. De pe crucile plecate se aude glasul cobii Și grămezi-grămezi pe uliți tremur sclavele și robii. * Și în trei bucăți acuma stema țării este spartă, Răsăritul și Apusul s-au unit ca s-o împartă. * Ridicând pe-a noastre țărmuri ochii Asiei pustie. De derviși urlând ca cânii cu călugăriți nebune * Mohamed biruitorul, biruit fiind de vin, Pe-un covor e-ntins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați pin crenge negre ca străvezie iesme. Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haină, de diamantină brumă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înger senin de pază, Încununat de stele, înveșmîntat de rază. Al valurilor astru, al mărei sunt amor, A stelelor regină, a nopții meteor, A Miezenopții fiică, a Nordului bătrân Copilă răsfățată. Pe-a polului senin Frunte eternă - de-aur înseninată stemă, Un înger-rege palid cu fruntea-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger {EminescuOpVIII 290} Marea n-o știe spune în tristele ei plângeri, Nordul n-o știe spune în gemătul lui lung, Neci noaptea în visarea-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
salon nu găsii acolo pe nimeni; el era deșert și luminat de o singură lampă care spânzura în mijloc și răspândea lumina sa de lună peste salon. Mersei mai departe... asemenea tăcere mormântală, aceeași umbră, același lux greoi a căruia stemă purta totul. Rămăsei cu un simțământ estraordinar în întrul meu, îmi veniră în minte poveștile doicelor despre castele fărmecate și mă credeam străpurtat într-un astfeli de castel, a căruia domn ar sta într-un adânc somn de farmec în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mirelui,/ scaunul județului” (14, p. 46) și chiar „spicul cel mai bun,/ c-așa-i data de Crăciun” (26, p. 36). În legenda apocrifă de care am vorbit (mss. BAR nr. 1282) sunt furate veșmântul (probabil cel împodobit cu astre), stema și steagurile Domnului. În toate cazurile este vorba de răpirea unor atribute divine care reglementează ordinea cosmică, răpire ce răstoarnă supremația lui Dumnezeu în favoarea Demonului și, implicit, răstoarnă supremația Ordinii în favoarea Dezordinii. Soarele, Luna, stelele etc. sunt răpite sau devorate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
i-a oferit o carte interzisă - Catehismul lui Bernardo Ochino, o lucrare care-l atacă pe papă și pe care viitorul ex-proprietar și-a pus semnătura după ce notase pe coperta interioară: liber prohibitus? Același om căruia îi lasă după moarte stema familiei și biblioteca sa - deci și cărțile lui La Boătie? Dar despre Florimond de Raemond în favoarea căruia a renunțat la magistratura sa din parlamentul din Bordeaux? Zadarnic am căuta numele acestor trei prieteni în Eseuri... Se pare totuși că Montaigne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
etnocentrică“ perenă, dar se îndoiește de faptul că națiunea politică medievală ar putea fi echivalată cu cea din timpurile moderne (D. Trestik, op. cit., p. 168). Factori de natură integratoare ce au asigurat coeziunea comunităților naționale au fost stabilitatea politică, monarhul, stema, cultul național și acela al coroanei, mai târziu instituțiile reprezentative (parlamentul, seimul)13. Prin efortul suitei principelui și al membrilor familiei domnitoare, începând cu secolul X, concomitent cu extinderea spațiului de stăpânire al Arpadienilor, Přemyslizilor și Piaștilor, în rândul supușilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dătătoare de voievozi și cărturari ai epocii. Așa au fost Movileștii, Stroiceștii, Urecheștii, boierii Balica sau Costin. Mai mult decât atât, Luca Stroici, Ieremia Movilă, Simion, Gheorghe și Constantin Movilă, apoi Simion Stroici au beneficiat, totodată, și de privilegiul augmentării stemelor lor cu vulturul polon 21. Prietenia de care s-a vorbit în istoriografie dintre Ieremia vodă cu marele cancelar Jan Zamoyski, cu ajutorul căruia boierul moldovean urcă pe tronul Moldovei, „cea mai bună garanție a cooperării politice a Moldovei cu Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alt ev mediu“ românesc, în „Xenopoliana“, I, 1993, 1-4, p. 64-65. • Lucrarea lui P. P. Panaitescu, Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1925, rămâne de bază pentru abordarea acestui subiect. • Ștefan S. Gorovei, Steme moldovenești augmentate în Polonia, în „Arhiva genealogică“, II (VII), 1995, nr. 1-2, p. 305-313. • Ilona Czamańska, Caracterul legăturilor lui Jan Zamoyski cu Movileștii, în „Arhiva genealogică“, III, (VIII), 1996, nr. 3-4, p. 312. privește contextul intern al Moldovei în veacul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
multor realizări culturale din epocă reiese destul de limpede din predoslovii și, în general, din tipăriturile apărute în cele trei țări. Astfel, Vasile Lupu este, ca și contemporanul său muntean, Matei Basarab, „prea luminat și cinstit milostiv“. De asemenea, versurile la stemă, o caracteristică a tuturor scrierilor timpului, sunt adresate celor doi voievozi ai epocii. În aceeași ordine de idei se înscrie și aprecierea gestului făcut de domnul Moldovei de a susține publicarea primului cod juridic din spațiul românesc apărut la 1646
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a tergiversat însă mai bine de 10 ani. Abia la 26 februarie 1861 a fost adoptată o nouă Constituție imperială, prin care se recunoștea definitiv autonomia Bucovinei. Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, ducatului Bucovina i se acorda o stemă și un drapel propriu. Stema reprezenta capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, iar drapelul avea culorile albastru și roșu, dispuse vertical, și la mijloc stema Bucovinei. Iar la 9 decembrie 1862, împăratul Franz Iosif I a emis o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de 10 ani. Abia la 26 februarie 1861 a fost adoptată o nouă Constituție imperială, prin care se recunoștea definitiv autonomia Bucovinei. Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, ducatului Bucovina i se acorda o stemă și un drapel propriu. Stema reprezenta capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, iar drapelul avea culorile albastru și roșu, dispuse vertical, și la mijloc stema Bucovinei. Iar la 9 decembrie 1862, împăratul Franz Iosif I a emis o diplomă împărătească, prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1861 a fost adoptată o nouă Constituție imperială, prin care se recunoștea definitiv autonomia Bucovinei. Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, ducatului Bucovina i se acorda o stemă și un drapel propriu. Stema reprezenta capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, iar drapelul avea culorile albastru și roșu, dispuse vertical, și la mijloc stema Bucovinei. Iar la 9 decembrie 1862, împăratul Franz Iosif I a emis o diplomă împărătească, prin care se întărea și se confirma autonomia provincială a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, ducatului Bucovina i se acorda o stemă și un drapel propriu. Stema reprezenta capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, iar drapelul avea culorile albastru și roșu, dispuse vertical, și la mijloc stema Bucovinei. Iar la 9 decembrie 1862, împăratul Franz Iosif I a emis o diplomă împărătească, prin care se întărea și se confirma autonomia provincială a Bucovinei, cu atributele sale distincte, stema și drapelul Bucovinei. În diplomă se recunoștea trecutul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
culorile albastru și roșu, dispuse vertical, și la mijloc stema Bucovinei. Iar la 9 decembrie 1862, împăratul Franz Iosif I a emis o diplomă împărătească, prin care se întărea și se confirma autonomia provincială a Bucovinei, cu atributele sale distincte, stema și drapelul Bucovinei. În diplomă se recunoștea trecutul românesc al acestui teritoriu, ca o parte din vechea Dacie și din Principatul Moldovei, precum și că „deosebirea de limbă, de moravuri și de obiceiuri nu motivează o contopire cu Galiția“21. Statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de sentiment și se extaziază în fața frumuseților naturii. Apar, de asemenea, dar mai rar decât în primul volum, poezia revoltei și scenele dramatice versificate. Reînnodând o tradiție ce părea de mult timp pierdută, autorul compune un soi de versuri la stemă, cu caracter ocazional (Închinare praznicului adormirii de patru veacuri a lui Ștefan-Vodă-Cel-Mare și Sfânt, 1904, dar și balada Carol-Vodă-Fătfrumos, 1907, ș.a.). D.-D. a dobândit faimă mai ales pentru piesele sale, scrise toate în colaborare cu Vasile Leonescu, actor al
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în istorie, poemul Vânătoare cu șoim (replică la Poetul cu șoimul pe umăr de Nichita Stănescu) este reprezentativ: scribul este cel ce ucide atotputernicului domnitor iluzia cum că gloria lui va străbate lumea. „Visai să pui în locul stelei sus/ Obscura stemă a domniei tale”, sună replica la autoamăgirea celui puternic că va învinge moartea. Iar la gândul că șoimul îi va purta numele în slăvi, realismul e și mai dur: „te-nșeli, stăpâne. Șoimul e aici / pe mâna mea și aripa
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor, circulației motivelor și al procedeelor compoziționale. Un gen literar specific baroc este „emblemata”, compuneri de versuri la stema țării sau la adresa unor familii din protipendadă, cu accentuată tendință encomiastică, care au pus bazele unei heraldice românești, pioneratul datorându-se lui Udriște Năsturel. Un motiv literar specific baroc, amplu analizat și exemplificat, este „soarta alunecătoare”, „deșertăciunea deșertăciunilor” din textul
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
în carnea trupului”. Căile de acces sunt fântânile, iar „oglinzile întunecate” captează ceva din aceste lumi tainice, amplificându-le misterele și tensiunile. Exteriorizarea brutală a forțelor obscure ar trimite la un expresionism care mizează puternic pe efect. Prin Cântece de stemă (1971) se revine la superficia lucrurilor, la lirismul civic, însă acum mai discret, mai bine controlat, o confirmare în acest sens fiind turnarea materialului liric în matrița sonetului. Intervine o nouă pendulare, între spontaneitate și virtuozitate. Aceleași lumi onirice captate
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Autoportret în august, pref. Matei Călinescu, București, 1962; Continentele ascunse, București, 1965; De dragoste de țară, București, 1967; Sfera gânditoare, București, 1967; Poezii, București, 1968; Spațiile somnului, București, 1969; Noblețe de stirpe, București, 1969; Nostalgica triadă, București, 1970; Cântece de stemă, București, 1971; Poezii, București, 1973; Miazănoaptea miresmelor, București, 1973; Zenit de anotimpuri, București, 1974; Sărbătorile anului, București, 1975; Descântece de gravitație, București, 1977; Sonete, București, 1978; Fantastica pădure, București, 1980; Alte sonete, București, 1983; Desemne pe sticlă, cu ilustrații de
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]