2,893 matches
-
asta nu scapă nimeni!” Își Împleticește limba și cu greutate Își stăpânește vorba. „Uită-te la el”, Îi spune locotenentul, „credeai că el ar putea să moară?” și scoate o revistă pe coperta căreia chipul lui se uită În zarea stepei nesfârșite. „Uită-te la el!” și izbucnește În plâns, Îi curg lacrimile În ciorba de lobodă și stau la masă, beau secărică și plâng În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tatăl sau poanta reală, diferită de cea aparentă? Oricât se strădui să-și amintească, nu reuși decât să vizualizeze În minte, pentru o clipă doar, un han aflat la răscruce de drumuri, undeva În Ucraina, construit din bârne grosolane, În stepa Înzăpezită, Întunecată, răscolită de viscol, În apropierea căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea să alunecăm mereu. Distanța de vreo două sute de kilometri o făcurăm cu cinci zile peste timpul hotărât de mai înainte. „Boierul Costache ne întâmpină în fața conacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu toate că abia ce dispăruse și numele localității Stutthof începuse să fie rostit cu spaimă de toate gurile. Aveam aproape paisprezece ani atunci când, anunțate cu surle și trâmbițe, reportajele speciale relatau, la aparatul nostru popular, despre bătăliile victorioase de încercuire din stepele Rusiei. În timp ce, zi de zi, se abuza de Preludiile lui Liszt, s-a petrecut ceva ce a lărgit cunoștințele mele de geografie, dar la latină am rămas cu lacune serioase. După mutări repetate de la o școală la alta, mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rula înaintea filmului cultural sau a celui principal. În cinematograful din Langfuhr sau în palatul Ufa din orașul vechi, de pe Elisabethkirchengasse, vedeam Germania înconjurată de dușmani, de acum încolo implicată într-o luptă de apărare care se purta eroic în stepa nesfârșită a Rusiei, în nisipul fierbinte al deșertului libian, pe zidul protector al Atlanticului și în submarine din mările lumii; în plus, pe frontul de acasă, unde femeile lucrau grenade la strung iar bărbații asamblau tancuri. Un bastion de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu care era desemnată orice imagine a lui Pallas Athenea. Palermo. Fostă mahala, În care a copilărit Borges, astăzi un frumos cartier de locuințe din Buenos Aires. Palomita. „Porumbiță“; guler detașabil, foarte scrobit și cu vârfurile Îndoite În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pierdut nemții războiul, simplu, fiindcă-n timp ce ei mureau de frig, rușii mîncau Înghețată la minus patruzeci de grade, cu fistic, l-au pierdut deoarece barbarii nu știu ce-i aia frivolitatea pe care pînă și nemții o simt, rușii au stepă În locul acesta, alături de crîncena pasiune pentru viață și mesteceni, În fond sînt asiatici, ceea ce-l explică pe Tarkovski, moartea și sinuciderea, iar În cazul Mașei, polul opus, refuzul neantului și războiul total declarat Împotriva acestui fenomen oarecum universal, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când o rupe la fugă), se afundau tot mai mult în nesfârșita stepă rusească, trenul sanitar, cu răniții de pe frontul bucovinean, se îndepărta, rulând pe drum de fier, tot mai spre Vest. Zilele lui septembrie, al primului an de război, au fost în număr de treizeci, când Iuga a deschis ochii, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de dincolo de Baisa, bărbați eficienți și harnice femei se amestecară, lărmuind, printre combine întârziate, ce înțepeneau brusc, spre disperarea de paradă a asistenței. Tractoare capricioase, mai încăpățânate decât catârii de stepă și decât cămilele bactriene, cele roșcate la păr, adăstau în brazdă nouă, să se termine seria turbatelor înjurături ale specialiștilor de tip revoluționar, mecanizatori făcuți doar printr-o spoială de instrucție, administrată în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor. Sfiicios față de singurătate, Mircea nu ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari veniți din stepele răsăritene) foarte pricepuți să te momească, smulgându-ți, cu vocea lor gâjâită de asiatici, o comandă de lucru în metal prețios. Mircea chiar nu știa dacă, în aceste circumstanțe, cu puținii bani pe care îi avea în buzunarul secret, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ne-ai dus!... L-ai deconspirat, pe un cetățean cinstit, devotat nouă și poporului... Mare pârlac mai ești, tu, mă, băiatule!... Urmară hohotirile lugubre ale unui râs aproape de catalepsie și plesnelile de cazac pasional, avântat în tropotirea unor dansuri de stepă, aplicate, cu palmele proprii, pe coapse și pe carâmbul ciubotei... Mircea se gândi la Cristina, pe care, cine știe dacă va mai avea, vreodată, ocazia să o conducă, prin cuprinsul acela de talmeș-balmeș și de colb cârmâziu, din care ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la repezeală în nesfârșitele stepe rusești, Vali își dormea somnul de veci într-un mormânt vegheat de lumina creștină a unei lumânări. Palidă consolare pentru părinții unui tânăr care avea tot viitorul în față. Aproape de sfârșitul lunii martie 1944, un ordin venit pe neașteptate îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câte ceva despre noile piese de teatru. Fără să se amestece în discuție, Smaranda privește stăruitor chipul lui Marius. Încearcă să regăsească pe fața locotenentului Rădulescu trăsăturile tânărului cunoscut și iubit de ea care plecase la chemarea patriei să lupte în stepele calmuce. Slăbise, devenise mai suplu și o vigoare deosebită emana din toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci cînd n-a mai rămas nimic? S-aude vîntul pustiitor din Întinsul stepei lui Gogol, se aud serile de la Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la marginile acestui ocean În extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum Începe ceasul scufundării În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mergem. Granițe naturale îi trebuiesc unui stat slab ca România, ce are nevoie de ajutorul configurațiunii teritoriale spre a se apăra. Dar ce granițe naturale îi trebuiesc puternicei Rusii contra periculoasei si amenințătoarei Romînii? Iar granițele naturale ale sistemului de stepe de peste Nistru sânt Carpații și Dunărea, adică România întreagă. Dacă Rusia voiește într-adevăr să realizeze teoria granițelor naturale, atuncea ar trebui să anexeze toată România, daca cerința de granițe naturale ar fi... un drept. Noi știm că sub pretextul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească și țintele ce ea le urmărește de-o sută și mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]-tonie are înrîurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dîndu-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sălbatece. Românii îndeosebi au mai multe mănăstiri în Dobrogea, în carii tagma călugărească e în mare parte chiar din țara noastră, au un mitropolit propriu (mitropolitul Proilaviei și al Dristului), iar tătarii sânt în cea mai mare parte emigrați din stepele Cubanului, adecă din Rusia, și sânt agricultori, care chiar din epoca așezării lor produceau însemnate cantități de grâu pentru export, ceea ce dovedește o regulată muncă agricolă, ce întrece cu mult trebuințele zilnice. Cine lucrează însă pentru export și devine producător
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
s-a vîrît?" "S-a cam vîrît!" "Așa de tare?!" "Nu așa tare." "Sîrbu s-a vîrît?" "Nu!" "Nici măcar Mussolini, dom' profesor, nu s-a vârât. Cine știe ce-o să iasă? Atunci ce te bagi tu ca un nărod în stepele-alea calmuce să omori soldații de pomană? Acum or să te împuște pentru greșelile pe care le-ai făcut și pentru alea pe care nu le-ai făcut... Cum o să te ierte rusul că ai intrat peste el, și încă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o foarte bună bibliotecă, potrivită pentru o domnișoară, tablouri, stampe, creioane, pensule, vopsele, un cățeluș extraordinar de rasa levrette; iar peste două săptămâni sosi și Afanasi Ivanovici în persoană... De atunci îndrăgi în mod special acest sătuc pierdut în imensitatea stepei, venea aici în fiecare vară, zăbovea câte două sau chiar trei luni și așa se scurse destul de mult timp, patru ani, trăiți în tihnă și fericire, cu bun-gust și eleganță. Odată s-a întâmplat că la începutul iernii, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care conținea 44 de asemenea modele, litografiate de pictorul K.I. Tromonin. 14. De la cuvântul otradnâi, îmbucurător, plăcut (rus.) 15. Este vorba de Hoarda de Aur, stat înființat de Batu-han, nepotul lui Genghis-han, în 1236, care se întindea de la Nistru până la stepele kirghize și fluviul Sâr-Daria, cu capitala la Serai, oraș situat pe malul râului Ahtuba. Dominația Hoardei de Aur asupra Rusiei a durat 237 de ani (1243-1480). 16. G.M. Fridlender, comentatorul ediției ruse, consideră că aceste cuvinte sunt o parodie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și alfabet, copiile peliculelor puteau fi răspândite mult mai ușor pe teritoriu, iar controlul aparatului de propagandă asupra conținutului filmelor era total. Așa au luat naștere agit‑poezd, agit-trenurile. Vagoane care purtau inscripția „Cinematograful sovietic. Teatrul poporului” încep să străbată stepa. În ele se proiectau agitki, filme foarte scurte, adevărate „clipuri” avant la lettre. Firește, mijloacele clasice de propagandă, ziare, broșuri, afișe, erau și ele prezente, dar „kino” era marea atracție. Mulți dintre spectatori vedeau pentru prima oară în viață un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
două legende locale: “Românii și tătarii”și “Românca și tătarii”, culese și publicate de Simion Florea Marian. De-a lungul timpului, raporturile româno-tătare au fost mai mult de neînțelegere, de război, determinate de caracterul prădalnic al acestei populații așezate în stepele de la nordul Mării Negre, în Crimeea și în sudul Basarabiei. Din acestă cauză, s-a crezut că Mihail Racoviță a ridicat monumentul, care să amintească de victoria lui asupra tătarilor, monumentul fiind impropriu numit “Crucea Tătarilor” sau “Monumentul Tătarilor”. Dintre toți
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
migratoare. Este sigur <footnote Mircea Petrescu-Dâmbovița și colectiv, Istoria României de la începuturi și până în secolul al VIII-lea, E.D.P., București, 1995. footnote> că vechii locuitori ai Moldovei au colaborat cu vizigoții germanici și cu salvii, au coabitat cu populațiile de stepă turco-mongole, rămânând o societate liberă, cu formele ei proprii de organizare și cu propriul ei mod de viață. Cât privește zona submontană și montană, se știe că nu-i atrăgea pe migratori; spațiile libere, de stepă, au fost habitatul lor
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
coabitat cu populațiile de stepă turco-mongole, rămânând o societate liberă, cu formele ei proprii de organizare și cu propriul ei mod de viață. Cât privește zona submontană și montană, se știe că nu-i atrăgea pe migratori; spațiile libere, de stepă, au fost habitatul lor dintotdeauna. Din acest motiv se cuvine să acordăm mai mult credit călugărului Rogerius în legătură cu trecerea mongolo-tătarilor din teritoriile fostei Rusii Kievene spre Transilvania și Ungaria, la 1241. Rogerius afirmă că mongolii au trecut „inter Ruscia et
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
secolele XI-XIV, Ed.Științifică și Enciclopedică, București, 1983, p. 160-161. footnote>. O Cumanie montană nu este de conceput, documentele plasând-o în sudul Moldovei, în Bărăgan și zona de câmpie a Țării Românești Muntenia, acest teritoriu fiind o prelungire a stepelor nord-pontice unde era concentrată puterea lor până la venirea mongolo-tătarilor <footnote Ibidem. footnote>. Dacă, așa cum spune Rogerius, între Rusia și Cumania era un teritoriu prin care au trecut hoardele mongole, acest teritoriu nu poate fi altul decât zona de deal și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]