2,691 matches
-
de coincidențe: pentru întîia oară ai avut o insomnie urmată, cum ai mărturisit, de prima criză de somnambulism din viața dumitale; în timpul crizei te îndrepți către rondul de trandafiri, exact în locul unde, dincolo de zid, te aștepta o mașină cu farurile stinse... O mașină care, adăugă după câteva clipe, dispare îndată ce s-a dat alarma... Cum explici? Înălță din umeri, descurajat. - Nu înțeleg nimic... Până săptămâna trecută îmi venea greu să recunosc că, într-adevăr, am confundat unele visuri cu starea de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era în slujba Gestapoului... - Ciudat, șopti. Dar cum s-a putut afla așa repede? - Pentru că a fost descoperită rețeaua din care făcea parte și au fost arestați cei trei agenți care te-au așteptat, câteva nopți, în mașina cu farurile stinse. Siguranța ghicise: trebuia să fii răpit și trecut peste graniță în Germania. Se înșelase însă asupra identității: nu era vorba de un șef legionar, era vorba de dumneata. - Dar de ce? întrebă zâmbind. Profesorul se îndreptă spre fereastră, dar se întoarse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cădere a sa, această prăbușire trepidantă prin duritatea survenirii ei nu este doar o pierdere de echilibru corporal în favoarea imperativelor gravitației. Ea reprezintă alunecarea spasmodică a trupului și spiritului deopotrivă în acea suferință fără chip și ascuțime, în acea durere stinsă și pietrificată ce învăluie ființa orbului. Această ființă se împiedică și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că nu e doar o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se Întîmplă, știți voi ce, chestii..., le spui. Așa că noaptea vă găsește pe plajă Într-o turmă așezată cuminte În cerc, din care se ridică o rumoare stinsă, spartă uneori de rîsete sau de comentarii ori de acordurile unei chitări, Însoțite de o lălăială stinsă. SÎnteți păziți de grănicerii care Încep să patruleze de Îndată ce se lasă Întunericul, o patrulă de miliție e pe undeva prin zonă, gata să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce, chestii..., le spui. Așa că noaptea vă găsește pe plajă Într-o turmă așezată cuminte În cerc, din care se ridică o rumoare stinsă, spartă uneori de rîsete sau de comentarii ori de acordurile unei chitări, Însoțite de o lălăială stinsă. SÎnteți păziți de grănicerii care Încep să patruleze de Îndată ce se lasă Întunericul, o patrulă de miliție e pe undeva prin zonă, gata să oprească distracția la 12, pentru că așa spune legea. Apar băieții de la Vacanța Mare, pe care Îi cunoașteți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au fost puse doar jumătate, cealaltă jumătate se află În cutia de lîngă suportul lui de fier forjat, și de instalația electrică cu steluțe, care acum nu e aprinsă - părinții ei au găsit că e mai prudent să o lase stinsă, deși Ana și-ar dori foarte mult să o vadă aprinsă, pentru că altfel bradul nu are nici un chichi. E o situație nouă, pe care ea n-a mai Întîlnit-o, nu-și amintește să mai fi văzut vreodată televizorul aprins atît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a pleca acasă. Boilerul masiv de fontă e rece, deși sînt urme că cineva l-a folosit recent. În Întunericul cuptorului, se vede licărind o mînă de jar viu, ca o galaxie Îndepărtată, sub un munte de cenușă și tăciuni stinși. Ca să mă asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț de lemne. Scăunelul Îmi trezește amintiri neplăcute (e scăunelul pe care Marcel Îl folosește În mod regulat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată. Apoi, de undeva din salonul nostru, se aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins, de undeva din salon, ăștia din fereastră Încep să rîdă și mai tare, deși sînt un pic confuzi, pentru că nu Înțeleg de unde vine vocea, se animă și trag de gratiile de fier. Măăî Petcule, unde dracu’ ești? Daaa, Îi răspunde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se prelingă pe obrajii lui Hattie și pieptul i se înălță într-un suspin. — Hattie, încetează! Nu mai ai zece ani. Du-te la culcare, bebelușă bleagă ce ești! — Da, o să mă duc. Tu rămâi. Am să stau cu lumina stinsă. Tu mai rămâi. Îmi place să te știu afară... numai nu te îndepărta prea mult... și nu uita să încui ușa, când te întorci. Hattie urcă în grabă scările. Pearl o porni prin iarbă. Sus, storurile erau trase, o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Preferam de o mie de ori să locuim la Londra. Urăsc locul ăsta! Presimt că cineva o să încerce să intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu bâlciul. — Doar n-au mutat bâlciul aici. Toți au capete de animale. Pearl, ăsta-i un fel de atac... Nu fi proastă. — Asta este, își bat joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un model pentru narațiunea și descrierea muntelui Sinai; și în acest caz lipsesc însă criteriile sigure. Au fost avansate și alte propuneri: de exemplu, plasarea Muntelui Sinai în Arabia nordică (precum Paul în Gal 4,25) ai cărei vulcani, astăzi stinși, ar putea sta la baza fenomenelor telurice descrise în povestire. Totuși, este mult mai plauzibil ca să avem de-a face (ca, de altfel, pentru mare parte din etapele deșertului) cu o experiență religioasă primordială, ale cărei elemente nu pot fi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
se adresează ultimei bănci: Las' c-o să vedeți dumneavoastră! Și ieși trântind ușa în urma sa. Ce ciudat... Cătălin cercetă cu privirea ochii domnului Ionescu și nu mai zări în ei nicio concentrare apropiată de zâmbet. Doar o lumină pe jumătate stinsă. Cenușie la fel ca lumina de afară. Domnul Ionescu o porni la rândul lui către ușă. Se opri după doi pași și se întoarse obosit către Doamna: Țineți-vă ora, doamnă Mateescu. În recreație am s-o trimit pe Niculina
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sunt chiar ziua în flăcări. / Sunt ziua care din toate ia foc, în veacul mai mic decât mine, stimulat în această privință de tot ce compune o lume în putrefacție morală, câtă vreme Cadavrul României navighează în beznă / cu luminile stinse și fără nicio direcție, fiindcă nimic nu scapă acestei maladii: nici lumea literară, unde o generație reușește chiar performanța de a intra în dicționare / încă înainte de a intra în literatură, cu atât mai mult nici clasa politică, democrația de cabaret
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și împărțiri în timp răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne grăbim, repetăm fără scrîșnet scenariul lumii-n carnaval. O, cît aș vrea să nu mă mai sperie grinda
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu mâinile, de teamă, probabil, să nu i se agațe liliacul în păr. Din fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am pomenit în fața unei colibe părăsite. Între pietre, deasupra tăciunilor stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel care trăise sau doar trecuse pe acolo. În timpul acesta, Eleonora se ghemui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am visat. Era o mare! Am găsit poarta deschisă, bălăbănindu-se în bătaia vântului. Am făcut câțiva pași și m-am pomenit pe un țărm. Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am bătut în ea, am strigat, dar nu ne-a răspuns nimeni. Pânzele de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să ne facă muzică, parcă de muzică ne arde nouă acum", ni se păru cât se poate de amuzantă și am râs cu poftă. Concertiștii coborâseră de mult în odăițele lor, iar mansarda se cufundase într-o liniște de planetă stinsă. Numai noi, treji, stăteam în întuneric întinși la vorbă. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viața ei. Avusese parte de o copilărie senină, încălzită de dragostea părinților care o adorau împlinindu-i voile până la răsfăț. După ce isprăvi cursul primar o dădură
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte. Ne privea țintă cu ochii lui rătăciți, dând din cap și repetând întruna: ,, Da". cât mai repede cu putință!" Apoi s-a liniștit dintr-o dată și, cu vocea stinsă, ne-a spus că trebuie să-l alegem dintre noi, să găsim un om întreg, cu toate cusururile și virtuțile lui, și să-i jurăm ascultare dacă se leagă să păstreze vie, în el și în ceilalți, comunitatea suferințelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
încă o porție de drum, face un alt efort,înnaintând, către bătrâna-i și aproape pustia-i casă. Și nimeni, dintre politicieni, dintre guvernanți, dintre potentații vremii, nu o vede, și nu-i aude gâfâielile, oftaturile care-i însoțesc, aproape stinșii pași. Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în continuare, cât va mai putea, această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar putea, de pildă, să blesteme; dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
meserie mai cumplită decât cea de căcănar. La început fiecare gospodar își muta privata din loc în loc dar, după ce curțile se îngustară, au apărut meseriași care goleau haznalele prea pline. Slujba lor era slujbă de noapte. Își începeau munca după stinsul luminii și din pricina asta nici o fereastră nu se deschidea pe întuneric. Trăsniți de duhoare, întârziaților nu le rămânea decât să se depărteze cât puteau de iute. Ca să-l caute pe Voicea, târgovețul care avea de golit o hazna mergea dis-de-dimineață
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sunt o "instituție". Le-au luat locul niște "baruri" rurale, cu jocuri mecanice. Altădată, în nopțile cu lună plină, când toate zgomotele amuțeau ― ca să se poată scula înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un câine, trezit din somn, lătra. Apoi, speriat, parcă, de zgomotul pe care-l făcuse, se culca din nou
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În oglindă, eu sînt urîtă, e frumoasă metisa... Și vulpoiul de Victor, a și pus ochii pe ea, uite cum Îi face Vilmei cu ochiul, Își fac semne prin oglindă. Desigur că s-a adus tortul cu lumînările care trebuie stinse, deși Rafaelito ar fi preferat să treacă peste acest număr de data asta, fiindcă, lîngă el, Martin privea Întreaga ceremonie cu un zîmbet puțin batjocoritor și plictisit; dar Victor n-ar fi pierdut prilejul ăsta pentru nimic În lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
degeaba, fiindcă pe Santiago nu-l mai interesa deloc răspunsul. — Urechilă! exclamă, pe neașteptate, zîmbitor, apropiindu-se ca să-l tragă prietenește de urechi, dar În clipa aceea parcă văzu Încă un Julius ceva mai Încolo. La culcare, spuse, cu privirea stinsă. În după-amiaza aceea, Țanțoșa era cam prost dispusă și, ca Întotdeauna, oalele s-au spart În capul lui Julius. Din fericire, se Învățase să n-o ia prea În serios și să-i spună, la fel cum Îi spunea Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]