2,056 matches
-
dormi. mie, dimpotrivă, mi se părea că toate acestea dau farmec Québecului. Ultimii ani de la București mă pregătiseră sufletește să plec din țară. Ajunsesem la concluzia că un duh rău pusese stăpânire pe românia, un duh căruia Îi plăcea să stoarcă bucuria din oameni și care se amuza făcându-i să se chinuiască unii pe alții. mai era, bineînțeles, Jean-Claude, În preajma căruia totul devenea intens. Dar mai era ceva care Îmi scăpa, ceva nedefinit, care mă făcea să simt că, oriunde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rachetă. — Soluții, spărturi în zidul orb al zilei de mâine ! am izbucnit eu. Toată lumea caută o soluție personală de supraviețuire, toată lumea merge pe burtă, de parcă am fi o specie de târâtori-supraviețuitori ! Ne cârpim pe ici pe colo cu proiecte care storc toată vlaga din noi. Catinca dădu din umeri. Atunci ce e de făcut ? întrebă ea sec. Crezi că lucrurile erau diferite pe când michelangelo picta Capela Sixtină ? — Tu nu ești michelangelo și nici negriciosul nu e Papa de la roma. Nu trebuie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dormi. Mie, dimpotrivă, mi se părea că toate acestea dau farmec Québecului. Ultimii ani de la București mă pregătiseră sufletește să plec din țară. Ajunsesem la concluzia că un duh rău pusese stăpânire pe românia, un duh căruia îi plăcea să stoarcă bucuria din oameni și care se amuza făcându-i să se chinuiască unii pe alții. Mai era, bineînțeles, Jean-Claude, în preajma căruia totul devenea intens. Dar mai era ceva care îmi scăpa, ceva nedefinit, care mă făcea să simt că, oriunde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fi socotit, păstrînd proporțiile și arealul, un mascul Alfa. Un leu trona peste femelele din propria haită; un macac, de asemenea, peste maimuțele turmei sale. Acolo totul era evident: Alfa fecunda tot. Thomas habar nu avusese cine Îi primise sămînța; stors Într-o eprubetă, redus la dimensiuni spermatice, Înghețat, vîrÎt În azot lichid, era chiar și așa masculul dominant pentru cîteva zeci de femei, tatăl a tot atîția copii, o adevărată hoardă, dacă aceștia s ar fi aflat cu toții la un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
foame, nu te vei sătura, dimpotrivă, Îți vei pierde din vlagă, ești somonul care urcă disperat Împotriva curentului apei să și verse lapții, pentru ca apoi să moară; un pește, tu ești un gînditor, te omori, Încet Încet, singur, Ingrid te stoarce, nu te Întărește, dar rămîne plăcerea; trece, s-a dus. Vei muri, Thomas. Singur. Chiar dacă, atunci, se va Întîmpla să fii Înconjurat de cunoscuți; de doctori; moartea e ceva personal, cel mai intim moment posibil, chiar dacă te vei afla În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de miezul nopții. Vino să te pup! Se îmbrățișară, ferindu-și privirile. Amândouă aveau lacrimi în ochi și nu doreau să-și etaleze slăbiciunea. Iuliana se întorcea de pe o parte pe alta în pat, încercând să adoarmă. Se simțea vlăguită, stoarsă de energie, cu moralul deteriorat și înfricoșată de toate relele ce se abătuseră pe casa familiei sale. Erau oameni serioși, cinstiți și muncitori, apreciați în colectivele de muncă și societate. Părinții se adaptaseră mai greu la noile standarde de viață
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu delicatețe, mult-așteptata frază Big Bang. Domnișoara ri era acolo pentru a-mi aduce sandvișuri și cîte o cafea sau cîte un pahar cu apă, iar eu ar fi urmat să rămîn nemișcat la masă, scriind, scriind ca un nebun, storcînd cu furie din prima frază Big Bang tot potențialul ei, marele roman care ar fi urmat să-mi justifice existența, trecerea prin faza terestră a vieții. Guy întîrzia însă să vină și să-mi șoptească la ureche fraza rezervată mie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
patch, cel puțin așa aveam impresia, se lipise de mine pentru a mă transpune în cuvinte. ea patch, eu patch, totul fusese o poveste între două patch-uri. Pe la ora trei noaptea, cînd am terminat de citit romanul, m-am simțit stors ca un burete, aruncat la coș ca o hîrtie motolită, expulzat din viața ei ca un simplu obiect utilitar consumat. Și mai dureros era sentimentul de pierdere a intimității, aveam impresia că sute, mii, zeci de mii de oameni știau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu mai vii la scoală? - Nu. Copiii erau prea mici, ca să încerce vreun sentiment de compătimire. Ei erau doar izbiți de acest privilegiu al lui Felix de a nu mai veni la școală. Când intră institutorul, un om de treabă, stors la față, care-și ridica mereu pantalonii prea lungi, copiii îl lămuriră neîntrebați. - Domnule, lui Sima i-a murit mama lui! Institutorul își împreună mâinile sincer emoționat și se apropie de banca lui Felix, în vreme ce copiii, în loc să se ducă la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
evenimentul consternă pe toți. Aurica pretinse că Otilia făcuse farmece lui Pascalopol, iar Stănică, foarte vehement în spatele oamenilor, dădu această interpretare, pe care Felix o află mai tîrziu: - Tânărul (adică Felix) e pezevenghi, a prins mișcarea.Trăiește cu Otilia și stoarce bani de la moșier. Ăsta ajunge departe, să vedeți. O să-l moștenească și pe moș Costache. În timp ce în casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un alt eveniment luă naștere, evoluă și se stinse cu repeziciune în casa Tulea. Actorul principal fusese tânărul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
platforma unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz. - Gabi Gabrielito, sifilitico și deshumato! Ai stors, dezarticulato, vălmășagul de ceapă?... N-am auzit nici până acum, peste căpățâna de ceapă, trântitură de ușă... Fătoaca țâșni, cu carnea dosului făcând o dulce plescăitură în aer, precipitîndu-se către tocăria ușii prin care se ivise și unde, înconjurînd bulbul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Goală, celor ce cred în salvarea lumii de către o bucățică de cur li s-a adus varieteu. La Buh, Aliat, Talmeș-Balmeș, cele mai cosmopolite terase din lume, alături de trupele dansatoarelor suedeze sau cehe, rele de muscă, de-au ce-au stors, ca pe-o cârpă, orice român mai înalt de un metru douăzeci, explodează și cîte-o piesă de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucată de maimuțe și câini. O pală de vânt și afișele senzaționaliste se dezlipesc la ambele colțuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ți spun?! Nu-i prea am. I-am avut. Dar ar fi trebuit, oricum, să te sun azi dimineață. - Ascultă, pramatie... Vorbesc de la un telefon public. N-aș vrea să se vadă tona de la lacrimi pe care deja mi-ai stors-o. Dar nu știi că orice băiețaș cinstit, care n-are cum să dea banii înapoi, se scoală de dimineață și se apucă de muncă?!... În jumătate de oră, sânt la tine să-ți transmit coordonatele celor două babete. - Doamne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin poală. - Semnătura! ceru aviatoarea, abținîndu-se, din răsputeri, să nu alunece, și dânsa, pe eleșteul lacrimilor ce o asaltau, - "Robin Ferguson Floyd, baronet de Twinwood... Pink în ghilimele... Londra, 27 iulie 1921..." Acum era aprilie. Se deslușeau muștele ce se storceau, izbindu-se și rupîndu-și șalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
profețiile politice", își făcu ea palmele pâlnie și-i răcni dureros în ureche. "Greve, sânge, nebunie. Foame. Plânsul mondial..." "Sculați, ai muncii proletari!" (Și deodată, întîiași oară în acea seară, deveni fierbinte, cuminte, docilă, prietenoasă, lipicioasă. Ca și cum i-ar fi stors Sinistratului un frunct zemos în ureche. Îi șopti.) - Haide, treci dincolo! Acuși să mi te arăți!... "Privește savant. Cu inima beată. De iubire." Și-l remorcă după ea. Dincolo însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dacă munca era bună, o luau pricopsit" și p-aia! Fiecare cu cinstea lui! Trebuie să fii prost să te duci să-ți dai libertatea pentru un pumn de biștari. Nu te uiți la pârliții 161 ăia din mahalale?! îi stoarce până le iese și sufletu și ce pricopseală mare dă pe capul lor?... Abia au ce număra! Noi sîntem boieri, mă Floreo. Că mai iei câte o mardeală și-un an, doi, de pușcărie, fleac! Nu tu stăpân, nu tu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce-i da în garanție! Glasurile muierilor și ale bărbaților se amestecau acum ca o grindină. - Avea bani să cumpere și biserica, și uite-l cum pleacă la groapă^ fără slujbă, fără popă... - Dormea pe polițele noastre, cu care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
naufragii nu ne invită frământarea inconștientă și incurabilă a zâmbetului lor, la ce ispite de dispariție te supun, deschizîndu-și sufletul spre tine și tu ridicând - cu freamăt și îndurerare - lespedea surîsului! Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viața de câte ori cugetăm, încît un gânditor absolut ar fi un schelet ce și-ar ascunde oasele în... transparența gândurilor. Paloarea e culoarea ce-o ia gândirea pe fața omenească. Destin nu există decât în acțiune, fiindcă numai în ea riști
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îți par diletanți, marea ridicolă, moartea o anecdotă, nefericirea un pretext și dragostea o fericire. Nimic nu mai poți face și nimic nu mai poți gândi. Și atunci ai vrea să te îmbălsămezi într-un suspin. Wagner pare a fi stors toată esența sonoră a umbrei. Cine iubește cu adevărat muzica nu caută în ea un adăpost, ci un nobil dezastru. Universul nu se înalță spre destrămarea ei? Întocmai ca gândurile, muzica se instalează în golurile vitale. Un sânge proaspăt și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oameni și departe de ei, în speranțe și în absența lor. Fiorurile ei - asemenea unei ascetice îmbrățișări - te topesc lăuntric într-un extaz neîmplinit, ascultând murmurul zadarnic al ondulațiilor sângelui și șoaptele nostalgice ale anotimpurilor interioare. Și de mi-aș stoarce din suflet o icoană a Raiului, ea ar destăinui o lume în care florile se-nchid și se deschid în dorința de-a muri. Și-n care-aș fi smerit grădinar al agoniei lor. Sânt ființe pe care le trăim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neființei peste peisajul șters și searbăd al ființei? Dorința de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
purta inscripția: Ultima multis. ...Despre moarte nu se poate vorbi decât latinește. Cine are vreo părere sigură despre vreun lucru oarecare dovedește a nu se fi apropiat de nici una din tainele ființei. Spiritul e prin esență pro-contra firii. În trupul stors de veghi descoperi doi ochi rătăciți într-un schelet. Și-n farmecul răsturnător al tresăririi, te cauți în ce n-ai fost și-n ce nu vei fi... În mod cinstit, un om nu poate vorbi decât despre el și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mă fac o păpușă pentru... cine o și mai spune pentru ce? Nu! nu mă voi face comediantul acelui rău care stăpânește lumea; mi-e milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea - ntreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă fac o păpușă pentru... cine o și mai spune pentru ce? Nu! nu mă voi face comediantul acelui rău care stăpânește lumea; mi-e milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea întreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă fac o papușă pentru... cine o și mai spune pentru ce? Nu! nu mă voi face comediantul acelui rău care stăpânește lumea; mi-e milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea - ntreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]