1,936 matches
-
început relansarea, pentru că toată lumea, de la Năstase la Vlădescu, acum câteva zile, uită acest lucru -, dar nu le-a mai ajutat la nimic. Aș vrea să fiu clar, PNȚCD n-a dispărut din cauza lucrăturilor PD-iste care au existat! -, nici a strâmbelor lui Băsescu care au existat și ele! -, ci pe mâna lui, a liderilor incompetenți, a oamenilor pe care i-a promovat în structurile guvernării, în Parlament etc. PNȚCD a însemnat ceva prin Corneliu Coposu și Ticu Dumitrescu, restul nu contează
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vii și viola babele. Cred că ajunge, am senzația că stricăm gloanțele degeaba, e un caz clasat deja, se îndreaptă spre pensie... Păcat, pentru că un anume talent la scris are, din nefericire copleșit de jocurile interesate, dar și de gândirea strâmbă, de tip conspirativist, dusă nu doar până în pânzele albe, ci chiar până în cearșafurile bordelurilor. Ciclul de reportaje "România mea", realizat de Hurezeanu, ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual. Dorin Popa: Dacă ți-aș
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care se adresează Domnitorului, în 30 octombrie 1823 „cu mare plângere” împotriva unor boieri hrăpăreți care stăpâneau Strâmba și se extinseseră pe pământul giurgionenilor. LXXXV 30 octombrie 1823 Pre Înălțate Doamne, Cu mare plângere jăluim Mării Tale ca pi valea Strâmbei la capul despre răsărit, di mai înainti vremi s-au împresurat partea noastră de moșie ci o avem de baștină noi răzășii, de către partea de moșie cumpărătură a răposatului boer Gavril Conachi ce o are luată tot din trupul moșiei
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
icoanele pictate în ulei pe pânză, cu picturi pe perete. În prezent pereții interiori sunt pictați în totalitate iar picturile crăpate din tavan sunt refăcute. Candelabrele sunt dublate de instalații electrice. Capacitatea bisericii, aprox. 300 persoane. Biserica și cimitirul din Strâmba După cum arată documentele înfățișate anterior, biserica din Strâmba (sat atestat de mai multe ori înainte de 1816) s-a construit în 1839 sau 1840, din lemn. Probabil sa reparat de mai multe ori dar trecerea timpului și-a spus cuvântul, astfel
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pe perete. În prezent pereții interiori sunt pictați în totalitate iar picturile crăpate din tavan sunt refăcute. Candelabrele sunt dublate de instalații electrice. Capacitatea bisericii, aprox. 300 persoane. Biserica și cimitirul din Strâmba După cum arată documentele înfățișate anterior, biserica din Strâmba (sat atestat de mai multe ori înainte de 1816) s-a construit în 1839 sau 1840, din lemn. Probabil sa reparat de mai multe ori dar trecerea timpului și-a spus cuvântul, astfel că prin anii '30 ai secolului trecut biserica
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
sat este Chirilă și mai este Gheorghe Dorin din Dorinești, poreclit Bulău.” Ticu Costică Balan (n. în 1941). ACTUALITATEA SATULUI este următoarea: Satul se întinde pe aproximativ 2 km., drum pietruit și prăfos cu ramificație spre dreapta, drumul mergând la Strâmba și Bouroș (la intrarea dinspre nord) și apoi spre stânga, spre Dorinești, unde se află biserica și cimitirul, împrejurul cărora mai sunt 5 6 familii (con)locuitoare, cu ieșire la Boghești. Subliniem greutatea de a determina foarte exact cine locuiește
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
l-au făcut să strige că nu mai poate, să l lase. L-au bătut crunt deși omul era schilodit de cârjele de fier care l-au nenorocit. Nu știm cât și-a mai revenit dar a rămas cu gâtul strâmb. Disperată, Natalia Tătărăscu a scuturat pușca din cenușă, gata, să tragă, dar vai de ea ce a pățit pe urmă. Fostul primar Dumitru Basoc, a luptat cât a putut împotriva comunismului care îi amenința averea și libertatea. Umbla noaptea cu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
întărâta; zgherăt, a zghera a răcni, plângând. b) PORECLE: aguridă, atacatu, basocel, bleotu, brișcan, brutariu, bulău, bulichi, buric, buriu, buruiană, cacea, căpreanu, cârtiță, chiruc, chelicică, cherpedin, chiorcea, cioabă, ciotcă, ciulică, clău, clisoi, corpaci, crăciun, cucu, drumea, fesoi, fluture, gârmăcioaia, gât strâmb, ghebosu,harpacica hălăbău, hlandan, jebelean, lesoaiaca, mocardiu, pahonțu, populeasa, șuiu, șurub, tănasă, târcălău, trohănel, țupu, zărzărea, zugravul, c) Satul avea următoarele PUNCTE DE ORIENTARE: Basoci, Daja, Dealu Lihăncii, Dorinești, Giurgioana deal, Hanța, Izvoare, la Râpa lui Basoc, Necorița, pe râpă
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
reprezentat de copiii aceștia, post-adolescenți, nouă necunoscuți, care nu prea ies la vedere încă, sper, (nu vorbim de cei care nu mai au legătură cu satul sau comuna), adică altă generație. Ne mândrim cu militari ca generalul Viorel Cheptine (din Strâmba), consilierul militar Costică Barbărasă, militari de carieră ca Silviu Chitic, Vasile a lui Ilie Marin din Strâmba sau Dumitru Balan. S-au evidențiat profesorii: Barbărasă Neculai, Basoc Margareta, Dumitru Marin, Victor Marin, Gheorghe și Costică Petroni, Georgel Popa și (Dorin
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Vasile Buhnilă e un pensionar modest, bucuros de oaspeți sau de vizitele copiilor și nepoților săi, în Lehancea. 13. Viorel CHEPTINE (din parohie, dar și căsătorit cu Dorina Dorin) S-a născut la data de 28 iunie 1948, în satul Strâmba, comuna Corbița, județul Vrancea (fosta regiune Bacău). A urmat cursurile școlii primare în satul Bouroș și satul Strâmba, iar școala primară în satul Rădăcinești, comuna Corbița. În anul 1962, în urma examenului de admitere, urmează cursurile Liceului „Alexandru Vlahuță” din Podu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
13. Viorel CHEPTINE (din parohie, dar și căsătorit cu Dorina Dorin) S-a născut la data de 28 iunie 1948, în satul Strâmba, comuna Corbița, județul Vrancea (fosta regiune Bacău). A urmat cursurile școlii primare în satul Bouroș și satul Strâmba, iar școala primară în satul Rădăcinești, comuna Corbița. În anul 1962, în urma examenului de admitere, urmează cursurile Liceului „Alexandru Vlahuță” din Podu Turcului, clasa reală. În anul 1967 susține examen de admitere la Școala Superioară de Ofițeri de Artilerie din
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
o casă ... Era ! Satul este atestat în 1531. Istoria veche consemnează și un Mărtinești, sat aparținător de cel actual dar mai emite pretenții la stabilitate în Răcușana, Hanța Vale (la care Nicolae Oțel vrea să-i zică Hanța Nouă) la Strâmba; Bouroș ... Parohia, deci organizarea bisericească mai are satul Plăcințeni. Când lumea trăiește și virtual (aproape totul se poate on line) în niciuna dintre cele 30 40 de gospodării nu se găsește fax ori calculator ci doar câteva telefoane mobile. Când
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Petru și voia să-l dea afară numaidecât; totuși, l-a iertat și de acea dată. Continuându-și pentru a treia oară drumul, a văzut un pădurar ce tăia copaci într-o pădure. Acesta îi lăsa pe cei bătrâni și strâmbi, tăindu-i pe cei drepți, verzi și foarte frumoși. Apropiindu-se de el, țăranul l-a certat. Și iată, imediat a intervenit Sfântul Petru și, de această dată, l-a dat afară din paradis». Fratele Albert voia de asemenea ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deschis prin forța mulțimii, năvălind spre noi tot felul de rude și prieteni, încât ofițerii, zâmbind, au făcut semn gradaților să se retragă. Stăteam jos, pe asfalt, într-un costum uzat, cu claia de păr și cu cravata la gât strâmbă, crăcănat, udându-mi gâtul din când în când cu vin dintr-o sticlă pe care o țineam între picioare. Mai încolo, un altul, îmbrăcat ca și mine, într-un costum gri, bea și el dintr-o sticlă. Apoi începu să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Până acasă nu mi s-a mai întâmplat nimic neplăcut, încât mă miram cum de se putea așa ceva. Așa mă obișnuisem cu ghinioanele, precum câinele evreului cu mere pădurețe, încât parcă acum îmi era dor de o nouă aventură, o strâmbă, cum se spune într-un anumit limbaj. Și parcă auzindu-mi gândul, destinul îmi mai pregăti una, dar una mică. Pe scara noastră de la bloc mă întâmpină o beznă, s-o tai cu cuțitul, probabil că se întrerupsese lumina din cauza
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mihai spătarul. Șerban Vodă intuia în învoiala asta calmul pe care-l simt marinarii în liniștea ce precede uraganul. Doar mitropolitul Theodosie simțind amenințarea ce plutea în aer își permitea să se întrebe asupra veridicității dictonului „mai bine o pace strâmbă decât un război drept”. Toți cei rămași în mica sală elegantă, dacă ar fi fost puși în situația de a aprecia atitudinea marelui logofăt, ar fi exprimat invidia față de nepotul care nu acceptase să fie nici măcar spectator la această scenă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veni în fire, i se părea că ceva anume, cuprins în vorbele măriei sale, îi scapă și că acel ceva este foarte important. Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe bancă și tot nu ți-ar fi folosit la ceva. În acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative, se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dăduse zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci de ce luasem în două
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pentru învățătura poporului romîn". Ei, cum era pentru învățătura poporului romîn? De unde bani? Cine să mi-i dea? Nu-i plăceam directorului. Era evident. Nici eu nu-mi plăceam mie însumi. Făcusem niște poze și mă văzusem. Poziția corpului era strâmbă, mâinile ca niște cazmale, chipul emaciat. Colegii cu care eram în grup, afectați, vicioși în priviri, stupizi. Nu încercasem să-i forțez directorului voința. Dacă cineva are o răspundere, să și-o asume. Nu pentru persoana care îi stă în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de la distanță, felul cum mergea, legănatul corpului, mișcarea umerilor... Bucureștiul, din această pricină, mi se părea fascinant. Chipul oamenilor, în general, nu-și arăta pentru mine urâțenia. Al femeilor, și fetelor cu atât mai puțin. Un nas mare, o gură strâmbă, un râs dizgrațios nu le sesizam ușor, gama de expresii era învăluită într-o unică expresie, nu vedeam antipatia, decât dacă era prea pronunțată, ca și celelalte reacții, de aversiune, simpatie sau dușmănie. Mă uitam totdeauna departe, peste capul omului
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
demonstrație rămânea în fața mea neagră. Am intrat înăuntru. O lumină vie, odihnitoare învăluia un domn și o doamnă îmbrăcați în halate albe. Femeia mi se părea ca de obicei frumoasă, când nimic de pe chipul ei nu mă izbea, un nas strâmb, o gură prea mare sau zbârcituri pe obraz, ca sa înțeleg că era bătrână. Am fost întrebat ce doresc și la răspunsul meu că vreau ochelari am fost invitat să iau loc pe un scaun într-o odăiță întunecoasă de alături
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mare artist? Printre ei Geo Dumitrescu, care m-a prezentat celorlalți astfel: "Un viitor colaborator la Albatros". Ceilalți erau acest Virgil Untaru (care avea sub braț Ulysse de Joyce), Marin Sîrbulescu, un uriaș și Tib Tretinescu, un băiat cu gâtul strâmb. "Și tu de ce umbli cu Joyce sub braț, l-a întrebat Geo, acasă nu poți să-l lași?" Nu pot să-l las din mână, i-a răspuns Virgil Untaru înroșindu-se, îl citesc în tramvai." "Sigur, a continuat Geo
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că trebuie să scrieți despre ea, zise el. - O să dam o notă, răspunse Geo Dumitrescu preocupat, rece, fără ironie, deși ironia exista, dar era greu să-ți dai seama din ce reieșea. - Hî, făcu Marin Sîrbulescu și avu un surâs strâmb, timid și fermecător. Față de statura lui uriașă blândețea surâsului era cuceritoare. - Ce hî? zise Geo Dumitrescu cu aceeași răceală, fără umor, deși umorul răzbătea, dar ai fi zis ca el n-avea chef de glume. Vrei să spui că nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
domn Marin, pentru a evita o prietenie pe care n-o dorea) mâine după masă ce faci? - Ce să fac, sunt liber. - Nu te duci la statistică? - Nu, poimâine. - Hai să mergem mâine pe la Tib (ăsta era tipul cu gâtul strâmb, Geo îl agrea, dar eu, nu știu de ce, mă feream de el, dar și el de mine), venim toți, mai stăm de vorbă și pe urmă mergem la Gambrinus. Nu știi unde stă, să-ți dau adresa... Vino așa, pe la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
OBICEI TREI REACȚII DIFERITE: FIE ERAU CALMI ȘI ÎNGHEȚAȚI, FIE SE DEZLĂNȚUIAU SĂLBATIC (CU NUMEROASE VARIAȚII), FIE ERAU JOVIALI. ACEȘTIA DIN URMĂ ERAU DE OBICEI PARTIZANI AI UNEI FILOSOFII DE OPOZIȚIE. JUCASERĂ, PIERDUSERĂ ȘI ÎȘI ACCEPTAU MOARTEA CU UN ZÂMBET STRÂMB ȘI O GLUMĂ. TRASK ÎNCEPU SĂ SE COMPORTE ASEMENI CELOR DIN A DOUA CATEGORIE. \ DIN MOMENTUL ÎN CARE VEI PUNE MÂNA PE APARATUL MEU, TE VEI AFLA LA O RĂSCRUCE A ISTORIEI, ANUNȚĂ EL DRAMATIC. VEI PUTEA SĂ MODELEZI LUMEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]