2,070 matches
-
de a ieși pe ușă, când a reapărut fata. — Vă rog, poftiți, i-a spus, întinzându-i o pereche de papuci. A fost prea slab ca să poată refuza invitația. Și câine-san... Tipul are un câine, îi strigă ea lui Tanida, strâmbându-se. Zice că are și un câine. În clipa aceea s-a deschis ușa și a intrat un bărbat cu o femeie. Bărbatul era între două vârste și semăna cu generalul Tōjō. Zărindu-l pe Gaston, femeia și-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că e un gangster deștept care a absolvit o facultate, nu? Universitatea... Sigur că seamănă... — Despre ce tot vorbești? — La școală era un elev care semăna foarte mult cu Endō din fotografia aceea. El trebuie să fie. Același chip. Tomoe strâmbă din nas a dispreț, gest atât de familiar ei, și zâmbi cu sarcasm. — Ce s-a întâmplat, Tomoe? — Ai văzut prea multe filme proaste. Criminalul se dovedește întotdeauna a fi un prieten din copilărie al detectivului care-l urmărește. Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mult pe Tomoe a fost atitudinea lui din dimineața următoare. Era sfios și nu mai știa ce scuze să-și găsească pentru lașitatea de care dăduse dovadă în seara precedentă. — Adevărul este, Tomoe, că am fugit ca să chem poliția. Tomoe strâmbă din nas, zâmbi și-i întoarse spatele. „Aș vrea să cunosc un bărbat pe care să mă pot bizui“, gândi Tomoe ducându-și paharul la gură și oftând. Gândindu-se mai bine, și-a dat seama că, dintre toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
iubit cu pasiune pe cineva? — Gaston, ai o iubită? — Iubită? — Da, o fată care să-ți placă. Gaston ridică ochii din farfurie și strigă: — Te iubesc pe tine, Tomoe. Parcă o lovise cineva cu parul în moalele capului. Tomoe se strâmbă fără să vrea și închise ochii. Bineînțeles că realizase imediat că omul acesta nu știa înțelesul exact al cuvântului „iubire“, așa cum îl folosise ea. Și totuși s-a înroșit toată. — Nu asta vreau să spun, Gaston. — Dar te iubesc. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
clipa aceea a reușit să-l privească pe Gaston ca bărbat. Până atunci nu și-l putuse imagina ca aparținând sexului opus. Nu era clar dacă era sau nu Gaston conștient de constatarea lui Tomoe, dar o privea încremenit, zâmbind. Strâmbă din nas și întoarse capul. „Ce nerușinare din partea lui! Eu și bărbatul acesta - doi îndrăgostiți! Și nici măcar nu pronunță ca lumea cuvântul «iubesc».“ După ce au mâncat, Gaston s-a ridicat și a luat nota de plată. — Plătesc eu, spuse Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ți-am spus niciodată să vii după mine. Deoarece Gaston nu răspunse, el insistă: E adevărat, nu? Gaston clipi din ochi și-l privi pe Endō zâmbind. — Endō-san, nu mă placi? — Dacă nu te plac? Te detest din tot sufletul. Strâmbă din nas. Îmi vine să vărs când îți văd fața aia tâmpită. Nici unul nu a mai spus nimic. Endō s-a uitat la ceas. — Ah, e ora cinci, zise el în șoaptă. Banca și cinematograful de vizavi se vedeau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
firește, Ellie. Ce straniu, adăugă zîmbind. Ești Îmbrăcată exact ca mama. Tatăl lui Dan mă inspectă din creștet pînă În tălpi, apoi se uită la Linda și izbucni În rîs. — Doamne Dumnezeule! exclamă el. Ce coincidență extraordinară. — Știu, m-am strîmbat. Mă simt ușor ridicol, de parcă aș Încerca să fiu mai bătrînă cu zece ani. Nu, arăți foarte bine. E o ținută clasică. Mama ar fi Încîntată dacă m-aș Îmbrăca și eu ca tine. Îmi tot spune să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să ne luăm rămas-bun. — Știu. Și, cu toate că-mi place la nebunie ideea de a fi domnișoara ta de onoare, fă-mi favoarea de a nu păși către altar Într-o rochie ca o bezea. — O să-mi dau toată silința, mă strîmb eu, dar mă luminez de Îndată, căci tocmai mi-a venit o idee. Hei, dar de ce nu vii și tu? Nu sînt În stare să-mi susțin cauza cînd maică-ta e prin preajmă, dar ai putea face tu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prînzul. Fran, Dumnezeu să-i dea sănătate, și-a adus dădaca să aibă grijă de Tom cît sînt fetele la grădiniță și m-a răpit puțin, pentru activități „de adulți“, pe Marylebone High Street. — E chiar atît de rău? se strîmbă ea. Dau din cap că da. — Nu credeam că e posibil să urăști pe cineva În halul ăsta, dar jur că e o soacră de coșmar. Fran se Încruntă din nou. — OK, nu neagă nimeni că spune tîmpenii, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să ghicesc cu cine vorbește (de obicei, Îmi dau seama după tonul vocii lui). E maică-sa. Cu siguranță. Îmi ridic ochii În tavan, deși singura ființă care mă poate vedea e Tom, care Începe să rîdă, crezînd că mă strîmb la el, ceea ce și Încep să fac În timp ce Închid ușa. Orice ar avea de spus soacră-mea, nu mă interesează prea tare. După cinci minute, Dan intră În camera copilului, oftînd din greu. Haide, dă-i drumul, Îl Îndemn, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ei, haide, nu-i chiar atît de bătrîn, iar părul nu e chiar atît de alb, Îmi răspunde Trish, surprinsă. De fapt, eu Îl găsesc chiar atrăgător. Poate că soacră-ta ar face mai bine să se păzească. Oh, mă strîmb eu, dar mă trezesc că Îl privesc pe Michael cu alți ochi. Oare mi s-ar părea și mie atrăgător dacă n-ar fi socrul meu? Nu m-am simțit niciodată atrasă de bărbații mai În vîrstă, dar presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cea scumpă și dragă? — Place? Mă prostesc răsucindu-mă și mîndrindu-mă cu noul pulover, dîndu-mi părul pe spate și făcînd botic. — Arăți superb, zice Încuviințînd din cap. Cine s-ar fi gîndit ca o să te ferchezuiești așa? — O, mersi, mă strîmb eu. Cu prietene ca tine... — Stai jos, Îmi spune indicînd scaunul gol din fața ei. Dă-mi voie să-ți aduc ceva de băut. — Nu te deranja. Le aduc eu. Vodcă și merișor? Întreb arătînd spre băutura roșu aprins pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai face. — Mama e bine, zice Emma. E la fel de enervantă, deși am impresia că a Început să o scoată nițel din pepeni prezența lui Dan. — Eu credeam că e băiețelul ei cel perfect. Dan, care nu greșește niciodată. — Era, se strîmbă ea. Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele, să-i gătească și să curețe după el. Nu aud decît că dormitorul lui e murdar. — Ah, minunat. Îmi Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și am vrea amîndoi să se Întoarcă acasă. Dar nu cred că ne mai vrea. — O, Ellie, sigur că vă vrea. Vă adoră pe amîndoi. Nu Înțeleg nimic din toate astea. Nu pricep din ce motiv v-ați despărțit. Se strîmbă cînd rostește cuvîntul și e clar că, indiferent ce-ar fi crezut despre mine, situația Îi displace profund. — Dar am Încercat să discut cu el și nu scoate o vorbă. Dacă dorește să se Întoarcă acasă, de ce nu spune? Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus de spate și parcă intrat la apă, degetele de la mâinile noduroase i se deformaseră și i se strâmbaseră din pricina artritei. - Vrei să te las singur? m-a întrebat Rotari, punându-mi o mână pe umăr. Am clătinat din cap. Eram mândru de faptul că în curte se măturase bine, zidurile erau proaspăt văruite, iar porțile și obloanele, unse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fețele celor de-aici, a spus Gundo. În schimb, stând jos, eram sub nivelul fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vii ca reprezentant al comandantului și o să poți vorbi ca un longobard. Asta s-a decis. Un gest brusc de concediere m-a lăsat fără replică. Când însă acest lucru s-a aflat la celelalte curți de pe domeniu, mulți au strâmbat din nas. Despre judecată aș putea relata multe, dar mă voi mărgini să fac referire la unele evenimente, persoane și hotărâri. A avut loc în nartexul bazilicii San Zeno, ce se înalță în mijlocul câmpurilor și al grădinilor din afara Veronei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asta. I-a întins un castronaș plin cu un lichid tulbure. - Ce-i asta? a întrebat bănuitor tânărul. - Scoarță de salcie albă și alte ierburi. L-am îndemnat și eu să bea, ceea ce a și făcut, nu fără să se strâmbe din pricina gustului respingător. A doua zi nu mai avea febră. În vreme ce, odată cu răsăritul soarelui, mă uitam la acei primitivi pregătindu-și mormanele de crengi, Rotari a venit lângă mine. Până atunci mă evitase și, la rândul meu, nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu prea erau convinși, dar s-a făcut cum am zis, și după două zile femeile puțeau precum o cangrenă. Când un tarhan s-a apropiat de o tânără la vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și nepoții ducelui Gisulf sunt la cuțite. Te învestesc cu puterile unui judecător regal. Du-te acolo și fă tot ce-ți stă în putere pentru a normaliza lucrurile. Mare parte din orașul Cividale se construise din nou. Grasulf, deși strâmbând din nas, a trebuit să mă întâmpine cu onorurile cuvenite unui sol al regelui. N-am dat importanță vorbelor meșteșugite, trecând imediat și direct la problema pentru care venisem. El era fălos și sever ca întotdeauna, dar și-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și muntenii care veneau cu treburi la cancelaria ducală din Cividale: cu un amestec de neîncredere și dispreț. Ne-a lăsat să așteptăm în drum; când a revenit, comportarea i se schimbase puțin și, trecând pe lângă el, l-am văzut strâmbând din nas scârbit de cum miroseam. Am trecut printr-un hol cu podeaua dintr-un mozaic în felurite culori, care dădea într-un peristil dreptunghiular, totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu mințea. Nu se mișcă, nici măcar când Maja Îngenunche În fața vasului și se prinse cu mâinile de colacul veceului, căci Încă voia să știe dacă avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât cât putea - În orice caz, nu-i plăcea să meargă Împovărat de gândul că aruncase pe fereastră un semestru Întreg, dar tristețea aceasta fu superficială și dură mai puțin decât roșeața care-i Împurpura obrajii. Profesorul Îl privi Îndelung, strâmbându-și gura ca și când ar fi văzut un gândac. — Dumneavoastră vă Închipuiți că vă puteți prezenta Într-un tribunal al Republicii Italiene cu inel În nas, ca un sălbatic? Îl Întrebă. — De ce nu? răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e cu toată povestea asta? Și cum de te-a sărutat? Era o mare încălcare a obiceiurilor - chiar dacă era vorba de un verișor și chiar dacă Rahela era atât de mică încât putea fi tratată ca un copil. Rahela și-a strâmbat boticul într-un fel care ar fi fost foarte copilăresc cu câteva ore înainte. Ceva se întâmplase însă în dimineața aceea, de când se trezise, și cea mai importantă problemă din viața ei era să afle unde ascunsese Lea mierea. Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Furioasă, Rahela a țipat la Ada, care i-a tras o palmă și a trimis-o să-și verse nervii în altă parte. Rahela, la rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat-o pe Zilpa și s-a strâmbat la Lea. Ba chiar a bătut din picior și a aruncat cu praf în Iacob, făcându-l laș și mincinos, până când a izbucnit în plâns pe umărul lui. Rahela a început să-și imagineze tot felul de lucruri teribile. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]